ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4297/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 647 din 14

mai 2004, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul C.V. la 4 ani și 6

luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv,

respectiv de la 28 noiembrie 2003 la zi.

În temeiul art. 17 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus

confiscarea de la inculpat a sumei de 2.550.000 lei, provenind din infracțiune.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că la data de 25 mai 2003, inculpatul a vândut martorului P.I.

două doze de heroină, fiind prins, în flagrant, de organele de poliție.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 552/ A din 9 septembrie 2002, admițând apelul Parchetului de

pe lângă Tribunalul București, a majorat pedeapsa principală aplicată

inculpatului de la 4 ani și 6 luni închisoare, la 7 ani închisoare.

Totodată s-a luat act de retragerea

recursului declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Împotriva menționatei decizii,

inculpatul C.V. a declarat recurs, în temeiul art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., solicitând reducerea pedepsei, pe care o consideră prea severă în

raport de faptele comise.

Examinând decizia atacată, în raport

de motivele de casare invocate, cât și din oficiu, se constată că instanțele au

reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică

în prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen., fiind corespunzătoare.

Din probele administrate (care au

fost analizate în considerentele deciziei) rezultă, fără dubiu că la data de 25

noiembrie 2003, inculpatul a vândut martorului P.I. două doze de heroină, fiind

prins în flagrant de poliție.

Referitor la pedeapsa de 7 ani

închisoare, aplicată inculpatului în apelul parchetului, în condițiile în care faptele

au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, se constată că la

stabilirea acesteia instanța a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv de gradul sporit de pericol social al infracțiunii comise, de

limitele de pedeapsă prevăzute de lege cât și persoana inculpatului, care deși

este cunoscut cu antecedente penale, a avut un comportament cooperant în cursul

procesului penal.

Întrucât din actele dosarului nu

rezultă nici existența unor motive de casare, prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează

ca recursul declarat de inculpatul C.V. să fie respins, ca nefondat, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 88 C. pen., se va

deduce, din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat

preventiv, respectiv de la 28 noiembrie 2003, la zi.

Onorariul pentru apărătorul desemnat

din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 522/ A din 9 iulie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2003, la 27 august 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 august 2004.