ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.05.2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2510/2004

HOTĂRÂRE
07.05.2004
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2510/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului penal de față;

Verificând actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 142 din 30

ianuarie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 2499/2003, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost

condamnat inculpatul N.N. la pedeapsa de 6 ani închisoare; s-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 65

alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar conform art. 88 C.

pen., s-a scăzut din durata pedepsei pronunțate, timpul arestării preventive de

la data de 13 ianuarie 2003 la zi.

În temeiul art. 17 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de 1,15 grame și 0,51

grame heroină ambalate și sigilate cu sigiliul tip Mi cu nr. 50109, în vederea

distrugerii, potrivit art. 18 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 5.590.000 lei consemnată prin

recipisa nr. 423001/ 03/40.61.00013 din 17 ianuarie 2003 la C.E.C., Agenția V.

În temeiul dispozițiilor art. 191 C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut în fapt în baza probelor administrate că, la data de

13 ianuarie 2003, lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O.A.B., având în

vedere datele și informațiile deținute cu privire la comercializarea de

droguri, în baza autorizației nr. 199/P/2003 emisă de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București, s-au deplasat la imobilul din str. Toamnei, unde au

instalat un dispozitiv de supraveghere.

Au observat astfel o persoană

identificată ulterior ca fiind C.M.C. care a intrat și a ieșit, într-un

interval de câteva minute, în imobilul din strada Toamnei. În urma percheziției

corporale asupra învinuitului C.M.C. care era așteptat în apropiere de martorul

C.L., s-a descoperit o punguță cu substanță pulverulentă de culoare bej, care

conform concluziilor raportului de constatare tehnic-științifică nr. 3602577

din 13 ianuarie 2003 reprezintă 0,092 grame heroină.

Întrucât atât învinuitul C.M.C., cât

și martorul C.L. au declarat că substanța descoperită la percheziție este

heroină, drog pe care l-au cumpărat de la numitul „N.”, care locuia în imobilul

supravegheat, organele de poliție au procedat la efectuarea percheziției

domiciliare a imobilului din strada Toamnei, aparținând numitului N.N., fiind

găsite 42 de doze de substanță pulverulentă de culoare bej, identificată ca

fiind heroină (concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 3602577

din 13 ianuarie 2003).

Totodată, în urma percheziției

domiciliare s-a ridicat suma de 5.590.000 lei, bani despre care inculpatul a

arătat că provin din vânzarea de droguri.

În timpul percheziției domiciliare,

în locuința inculpatului au intrat martorii L.A.D., Z.A. și G.C. care au

declarat că sunt consumatori de droguri și s-au prezentat la locuința

inculpatului cu scopul de a cumpăra heroină pentru consumul propriu.

Prima instanță a apreciat că fapta

inculpatului, în drept a fost încadrată juridic în dispozițiile art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului

ilicit de droguri.

La individualizarea pedepsei ce s-a

aplicat inculpatului, Tribunalul a avut în vedere, în primul rând limitele de

pedeapsă, în urma aplicării cauzei de atenuare prevăzută de art. 16 din Legea

nr. 143/2000.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.

16 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracțiunile

prevăzute de art. 2art. 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și

facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane

care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la

jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege.

Tribunalul a constatat că, la data

de 15 mai 2003, în cursul urmăririi penale ce avea să se finalizeze la data de

22 mai 2003, prin emiterea rechizitoriului, inculpatul N.N. a formulat un

denunț în care a arătat că o persoană sub numele de G. se ocupă cu

comercializarea de droguri, procedând la descrierea în amănunt a semnalmentelor

acestuia, indicând suficiente elemente pentru identificarea adresei,

manifestându-și totodată disponibilitatea de a contribui la prinderea în

flagrant a acestuia.

Ca urmare a acestui denunț, organele

de poliție au realizat prinderea în flagrant și a altor persoane implicate în

traficul de droguri, printre care și a lui S.G., persoană denunțată de inculpat

în cauză.

Ca atare, inculpatului N.N. care a denunțat și

facilitat identificarea lui S.G. (așa cum rezultă și din adresa 199/P/2003 din

2 iunie 2003 înaintată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București) i s-a

acordat beneficiul reducerii pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul N.N. care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei,

motivând că acesta este prea mare, în raport cu circumstanțele sale personale

favorabile.

Prin decizia penală nr. 159/ A din 8

martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a

respins, ca nefondat, apelul inculpatului, menținându-se stare de arest a inculpatului

și computându-se prevenția de la 13 ianuarie 2003 la zi.

Inculpatul a formulat recurs

împotriva ultimei hotărâri, invocând același motiv referitor la greșita

individualizare a pedepsei.

Recursul este nefondat.

Instanțele au stabilit corect situația

de fapt și au reținut judicios vinovăția inculpatului, pe baza probelor

administrate.

La individualizarea pedepsei s-au

avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., recunoscându-i-se

inculpatului circumstanțe atenuante în raport de art. 16 din Legea nr.

143/2000.

Gradul ridicat social al faptei,

comise de inculpat care a fost surprins având asupra sa 42 doze de heroină,

drog de mare risc, nu justifică reducerea pedepsei.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge recursul inculpatului.

Se va computa detenția preventivă de

la 13 ianuarie 2003 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.N. împotriva deciziei penale nr. 159/ A din 8 martie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Compută prevenția de la 13 ianuarie

2003 la 7 mai 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

mai 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-04-10
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2330/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1267 din 13 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. 1425/2005, s-a dispus, condamnarea inculpatului S.C., la
ÎCCJ 2004-08-27
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4297/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 647 din 14 mai 2004, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul C.V. la 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor
ÎCCJ 2004-05-18
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2675/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 141 din 27 ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul A.S.R. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închiso
ÎCCJ 2006-06-15
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3823/2006
fost menținută starea de arest a inculpatei. Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul I.I., în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare. În
ÎCCJ 2004-02-20
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1037/2004
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 413 din 22 aprilie 2003, Tribunalul București, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen
Sursă