ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3823/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 din 26

ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr.

36496/3/2005, a fost condamnată inculpata I.E., în baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) – art. 76 lit. a) C. pen.,

la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de un an

închisoare și în baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit.

a) – art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., urmând

să execute, în baza art. 33 – art. 34 C. pen., și art. 35 C. pen., 4 ani

închisoare sporită cu 6 luni, în final 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.,

cu referire la art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-au dedus

din pedeapsă, reținerea și arestarea preventivă de la 03 august 2005 la zi și a

fost menținută starea de arest a inculpatei.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat inculpatul I.I., în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 39 C. pen., a fost

contopită această pedeapsă cu restul rămas neexecutat din pedeapsa aplicată

prin sentința penală nr. 1677 din 8 noiembrie 2004 a Judecătoriei sector 2

București, modificată prin decizia penală nr. 201 din 25 februarie 2005 a

Tribunalului București, secția I penală, respectiv 3 ani, 7 luni și 3 zile

închisoare, inculpatul având de executat 3 ani, 7 luni și 3 zile închisoare, cu

aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., au fost

computate reținerea și arestarea preventivă, de la 03 august 2005 la zi, și a

fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000,

cu referire la art. 118 C. pen., au fost confiscate cantitățile de droguri

rămase în urma analizelor de laborator și suma de 1.000.000 lei, de la

inculpata I.E., obținută din infracțiune, iar în baza art. 191 C. proc. pen.,

au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță, pe baza probelor administrate, a reținut în fapt, că inculpata I.E.,

la 02 august 2005, i-a vândut martorei O.L. 2 doze heroină și că, în aceeași zi

i-a pus acesteia la dispoziție locuința sa ca să consume droguri.

S-a arătat și faptul că, la o

percheziție efectuată, s-au găsit asupra inculpatei 25 doze heroină, iar

într-un buzunar al inculpatului I.I., 19 doze heroină.

La individualizarea pedepselor

aplicate, s-a avut în vedere că inculpata I.E. a manifestat sinceritate și are

în întreținere trei copii minori, iar inculpatul I.I. a avut o poziție

oscilantă și este recidivist, condamnat anterior pentru săvârșirea de

infracțiuni de aceeași natură.

Împotriva acestei sentințe penale,

ambii inculpați au declarat apel.

Critica inculpatului I.I. vizează

menținerea de circumstanțe atenuante cu consecința diminuării pedepsei

aplicate. Inculpata I.E. a solicitat redozarea, pe motiv că a manifestat

sinceritate și are 3 copii minori.

Prin decizia penală nr. 215/ A din

17 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 36496/3/2005 (609/2006) au fost

respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților I.E. și I.I. împotriva sentinței

penale nr. 102 din 26 ianuarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 36496/3/2005, computându-se prevenția de la 03 august

2005 la zi, pentru ambii inculpați și menținută starea de arest a acestora, iar

fiecare inculpat a fost obligat la câte 160 lei cheltuieli judiciare statului,

din care câte 60 lei onorariu avocat oficiu avansate din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului I.I. este apropiată de limita

minimă a celei prevăzută de lege pentru fapta pe care aceasta a săvârșit-o,

neputându-i-se aplica circumstanțe în condițiile în care el este recidivist și

a avut o atitudine oscilantă.

În ceea ce privește pe inculpata I.E.,

deși i s-a reținut în sarcină săvârșirea a trei infracțiuni concurente,

instanța de fond a dovedit clemență și i-a aplicat pedepse sub limitele minime

ale celor prevăzute de lege.

Împotriva acestei decizii au

declarat, în termen legal, recursuri I.E., fără a arăta în scris motivele și

inculpatul I.I., care a arătat în scris că pedeapsa aplicată de instanța de

fond de 2 ani și 6 luni este prea mare, în raport cu situația sa personală,

deoarece este un om bolnav, de la data încarcerării nu a mai consumat droguri,

devenind sănătos, are trei copii și chiar dacă a mai comis anterior alte fapte

penale, este tânăr, a recunoscut și regretat fapta, considerând că prima

instanță putea face aplicarea art. 76 lit. c) C. pen., și reduce pedeapsa până

la minimul special.

De asemenea, anterior nu a mai fost

cercetat, judecat sau condamnat pentru infracțiuni legate de traficul ilicit de

droguri și fiind anulat mandatul de executarea pedepsei închisorii emis de

Judecătoria sectorului 2, în baza deciziei penale nr. 1677/2004, modificată

prin decizia penală nr. 201/2005 pentru pedeapsa rămasă de executat trebuie să

se țină cont de prevederile dispozițiilor art. 36 alin. (3) C. pen., fiind

începută executarea la data de 1 septembrie 2005, executând până la acest

moment 10 luni, rămânând de executat 3 ani și 2 luni, urmând ca această

pedeapsă să fie contopită cu pedeapsa ce i se va aplica pentru infracțiunea

dedusă judecății, solicitând admiterea recursului.

La termenul de astăzi, apărătorul

recurentului inculpat I.I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei aplicate,

arătând că acesta este consumator de droguri, este bolnav și are 3 copii.

Apărătorul recurentei inculpate I.E.,

invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen., a solicitat, reducerea pedepsei, prin acordarea unei eficiențe mai

mari circumstanțelor atenuante, arătând că aceasta a avut o atitudine sinceră

pe tot parcursul procesului penal, a recunoscut fapta și că are în întreținerea

3 copii minori.

Concluziile procurorului din aceeași

fază a dezbaterilor, precum și pozițiile recurenților inculpați, din ultimul

cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de

inculpații I.E. și I.I. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu

motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile

inculpaților, ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel

și-a însușit argumentele instanței de fond, iar la rândul ei, în mod judicios,

în baza propriului examen, a stabilit vinovăția inculpaților I.E. și I.I. în

săvârșirea faptelor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, în raport

cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză

s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatei I.E., care în data de

02 august 2005 a vândut martorei O.L. două doze de heroină, a deținut droguri,

atât în vederea consumului propriu, cât și în vederea vânzării și a pus la

dispoziție locuința sa numiților D.S.D., I.M. și T.A.C. în vederea consumului

ilicit de droguri întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul

incriminator al infracțiunilor ce au fost reținute în sarcina sa.

De asemenea, fapta inculpatului I.I.

de a deține, în vederea consumului propriu 19 doze de heroină, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în

judecată.

Totodată, sub aspectul

individualizării pedepselor aplicate inculpaților, a fost făcută o justă

adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptelor

comise, agravat de multitudinea acestora, în cazul inculpatei I.E., cât și de

circumstanțele reale efective ale comiterii faptelor de către ambii inculpați,

cantitatea de droguri traficată, respectiv deținută, în contextul amplorii fenomenului

de trafic și consum de droguri de mare risc, dar și de circumstanțele personale

ale inculpaților, ambii fiind fără studii, fără ocupație, fără loc de muncă,

inculpata I.E. are o relație de concubinaj, având 3 copii minori, având o bună

conduită anterior comiterii faptelor, nu are antecedente penale, iar inculpatul

I.I. este căsătorit, are 2 copii minori și deși, a negat inițial comiterea

faptei, ulterior a avut o poziție de recunoaștere, fiind, însă recidivist,

dovedind perseverență infracțională.

Înalta Curte constată că prin

cuantumurile diferențiate ale pedepselor aplicate inculpatei I.E., în raport cu

gravitatea fiecăreia, iar în baza dispozițiilor art. 33, 34 și 35 C. pen.,

acestea să fie contopite, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea,

sporită cu 6 luni închisoare, în final având de executat ca pedeapsă principală

4 ani și 6 luni închisoare, precum și a pedepsei dispusă față de inculpatul I.I.,

ce a fost contopită în temeiul art. 39 C. pen., cu restul rămas neexecutat,

conform [(art. 39 alin. (2) C. pen.)] dintr-o pedeapsă anterior, urmând ca în

final acesta să execute pedeapsa de 3 ani, 7 luni și 3 zile închisoare s-a dat

relevanță principului parificării pedepselor, apreciindu-se judicios că numai

acestea își pot atinge scopurile educativ și de exemplaritate, în îndreptarea

atitudinii față de comiterea de infracțiuni și resocializarea lor viitoare

pozitivă.

Astfel, critica formulată de ambii

recurenți, în sensul reducerii pedepselor aplicate, ca urmare a circumstanțelor

personale invocate, nu poate fi avută în vedere, deoarece acestea au fost

evaluate în mod plural alături de gradul de pericol social concret al faptelor

comise de către fiecare inculpat, precum și de circumstanțele reale ale

faptelor, în procesul individualizării efectuat de prima instanță, așa încât nu

este incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

În raport cu cele arătate, decizia

instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.

Înalta Curte, verificând hotărârea

atacată, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca

din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați I.E. și I.I.

împotriva deciziei penale nr. 215/ A din 17 martie 2006 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

pentru ambii inculpați, durata arestării preventive de la 3 august 2005 la 15

iunie 2006.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se vor obliga recurentul inculpat I.I. la plata

cheltuielilor judiciare către stat și recurenta inculpată I.E. la plata

cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000 lei) se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de recurenții inculpați I.E. și I.I. împotriva deciziei penale nr. 215/

A din 17 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată pentru

ambii inculpați, durata arestării preventive de la 3 august 2005 la 15 iunie

2006.

Obligă recurentul inculpat I.I. la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 120 RON (1.200.000 lei).

Obligă recurenta inculpată I.E. la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 220 RON (2.200.000 lei),

din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON (1.000.000

lei) se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15

iunie 2006.