ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6419/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6419/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 571 din 15

aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C.

proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina

inculpatei B.O., din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. a) C.

pen.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000,

art. 37 lit. a) și c) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în referire

la art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., și art. 80 C. pen., a fost condamnată

inculpata B.O., la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen., a fost

revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 538 din 10 iunie 2002 a Tribunalului

București, secția I penală, rămasă definitivă prin neapelare la data de 1 iulie

2002 și s-a dispus executarea în întregime a pedepsei, separat de pedeapsa de 4

ani și 6 luni închisoare, inculpata având de executat în total o pedeapsă de 5

ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71,

raportat la art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C.

pen., cu referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-au interzis

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

arestarea preventivă a inculpatei de la 9 iunie 2004 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a acesteia.

Potrivit art. 334 C. proc. pen., a

fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei S.S.,

din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 16

din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 16 din Legea nr. 143/2000,

art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit.

b) C. pen., și art. 80 C. pen., a fost condamnată inculpata S.S., la pedeapsa

de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71,

raportat la art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C.

pen., cu referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-au interzis

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

arestarea preventivă a inculpatei de la 9 iunie 2004 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a acesteia.

Conform art. 334 C. proc. pen., a

fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului R.N.

din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 16

din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000,

art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în referire la art. 76 alin. (1) lit.

b) și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.N. la pedeapsa de 4 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71,

raportat la art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a) C.

pen., cu referire la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.,

pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

arestarea preventivă a inculpatului de la 9 iunie 2004 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a acestuia.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 s-a constatat că proba constituită din 0,71 grame heroină a fost

consumată în procesul analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 și art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul R.N. suma

de 5.500.000 lei și de la inculpata B.O. suma de 500.000 lei.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C.

proc. pen., raportat la art. 109 alin. (4) C. proc. pen., s-au restituit

inculpatului R.N. suma de 2.000.000 lei depusă la C.E.C. – Agenția Victoria,

conform recipisei de consemnare nr. 42.30.01/04.40.6/000241 din 14 iunie 2004

și telefonul mobil cu cartela SIM.

În baza art. 192 alin. (1) și (2) C.

proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 3.000.000 lei fiecare cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarele:

La data de 8 iunie 2004, martorul I.L.L.,

arestat în altă cauză pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, a

formulat un denunț în scopul beneficierii de dispozițiile art. 16 din Legea nr.

143/2000, arătând că două persoane de sex feminin de etnie rromă, pe care le

cunoaște sub poreclele de G. și N. se ocupă cu traficul de droguri, vânzând

heroină „la doză”.

La aceeași dată, la sediul

D.G.P.M.B. – S.C.C.O.A. s-a prezentat martora M.M.V. care a arătat că este

consumatoare de heroină, formulând un denunț, în care a precizat faptul că se

aprovizionează de la o persoană de sex feminin cunoscută cu porecla de G., martora

precizând totodată că știe faptul că și aceasta, la rândul său procura dozele

de heroină de la o altă persoană de sex feminin, cunoscută cu porecla de N.

Martora denunțătoare M.M.V. a predat

organelor de poliție 8 pungulițe din plastic, sigilate la unul din capete prin

răsucire și ardere, conținând 0,35 grame heroină, astfel cum rezultă din

concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 280293 din 8 iunie

2004 întocmit în cauză, heroină despre care martora a arătat că a cumpărat-o

contra sumei de 3.000.000 lei, de la numita G.

Totodată, martora M.M.V. a fost de

acord să colaboreze cu organele de urmărire penală, în vederea prinderii în

flagrant a celor două traficante de droguri, sens în care, la data de 9 iunie

2004, a pus la dispoziție suma de 3.000.000 lei, compusă din bancnote ale căror

serii au fost consemnate într-un proces-verbal.

S-a procedat la organizarea unui

dispozitiv de supraveghere operativă în zona stației P.P., aflată la

intersecția dintre str. Mihai Eminescu și str. Tunari.

După ce i s-a înmânat suma de

3.000.000 lei, ce fusese anterior înseriată, conform procesului-verbal mai

sus-menționat, în jurul orelor 15,30, martora denunțătoare s-a deplasat la

adresa din str. Dogarilor, sector 2 și în fața imobilului respectiv s-a

întâlnit cu persoana de sex feminin, având semnalmentele corespunzătoare

descrierii numitei G.

După o scurtă discuție, martora i-a

înmânat numitei G. suma de bani, apoi cele două s-au îndreptat spre o cabină

telefonică situată lângă stația P., din interiorul căreia G. a efectuat o

convorbire telefonică.

Cele două au rămas în așteptare

aproximativ 20 minute, după care a apărut un grup de patru persoane, respectiv

trei femei și un bărbat. Una dintre femei, având semnalmentele corespunzătoare

descrierii persoanei zisă N. a luat legătura cu G. de la care a primit o sumă

de bani.

Martora denunțătoare a rămas lângă

cabina telefonică, iar N. și G., urmate la distanță de câțiva metri de grupul

celorlalte trei persoane, s-au deplasat pe str. Tunari, spre șos. Ștefan cel

Mare, unde s-au întâlnit cu o persoană de sex masculin. N. și individul

respectiv s-au depărtat puțin de ceilalți și, după o scurtă discuție între cei

doi, N. i-a înmânat individului o sumă de bani, primind de la acesta un obiect

de mici dimensiuni.

După aceasta, N. s-a apropiat de G.

și i-a înmânat obiectul respectiv, iar aceasta din urmă s-a îndepărtat de

celelalte persoane și s-a întors spre stația P., unde a remis denunțătoarei

obiectul primit de la N.

Martora denunțătoare a predat organelor

de poliție din dispozitivul de supraveghere, obiectul înmânat de G., respectiv

o cutie tip medicamente, unde se aflau 11 pungulițe din material plastic ce

conțineau cantitatea de 0,36 grame heroină, așa cum rezultă din concluziile

raportului de constatare tehnico-științifică nr. 28049 din 9 iunie 2004

întocmit în cauză.

Organele de poliție, care s-au

împărțit în două echipaje, au procedat la imobilizarea concomitentă a celor

menționați mai sus. Astfel, G. a fost identificată în persoana inculpatei B.O.,

iar cu ocazia percheziției corporale efectuată în prezența martorului D.B.G.,

asupra acesteia, în buzunarul din dreapta al bluzei de trening pe care o ținea

legată în jurul taliei, a fost găsită suma de 500.000 lei, compusă din 5

bancnote a câte 100.000 lei, având serii identice cu cele consemnate anterior

în procesul verbal.

Numita N. a fost identificată în

persoana inculpatei S.S., iar individul care a înmânat acestei inculpate cutia

tip medicamente, ce conținea cele 11 doze cu heroină, a fost identificat în

persoana inculpatului R.N., zis G. Cu ocazia percheziției corporale efectuată

în prezența martorului P.F.I., asupra inculpatului R.N. a fost găsită suma de

4.500.000 lei, compusă dintr-o bancnotă de 1.000.000 lei și trei bancnote de

câte 500.000 lei, având serii identice cu cele consemnate anterior în procesul

verbal, precum și un telefon mobil.

Tribunalul a reținut, că la data de

9 iunie 2004, cu ocazia realizării flagrantului, inculpata B.O. i-a dat

inculpatei S.S. suma de 2.500.000 lei, oprindu-și așadar din suma de 3.000.000

lei, suma de 500.000 lei.

Având în vedere conținutul adresei

emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, tribunalul a apreciat

că în speță sunt incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000,

reținându-se faptul că cei trei inculpați, în timpul urmăririi penale, au

denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor

persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri.

Totodată, având în vedere că

inculpații au recunoscut și regretat faptele săvârșite, cât și faptul că au în

întreținere câte un copil minor, prima instanță a reținut în favoarea acestora

circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c)

C. pen.

Împotriva acestei sentințe în termen

legal au declarat apel inculpații S.S., B.O. și R.N. care au criticat-o ca

netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor, pe care le-au considerat

prea aspre în raport cu faptele comise.

Astfel, inculpata B.O. a arătat în

motivarea apelului că a avut o atitudine procesuală sinceră, a colaborat cu

organele de anchetă, a beneficiat de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000

și are în întreținere 5 copii minori.

Inculpații S.S. și R.N. au arătat,

de asemenea, că au avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta

comisă și că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Prin decizia penală nr. 452/ A din 6

iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații S.S., B.O. și R.N.

A fost dedusă arestarea preventivă a

inculpaților de la 9 iunie 2004 la 6 iunie 2005 și a fost menținută starea de

arest a acestora.

Au fost obligați apelanții inculpați

S.S. și R.N. la câte 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar apelanta

inculpată B.O. la plata sumei de 1.200.000 lei, cu același titlu, din care suma

de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a

dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs inculpații B.O., S.S. și R.N. care au invocat cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

solicitând să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante judiciare

recunoscute în favoarea lor, cu consecința reducerii pedepselor aplicate.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect

situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpaților pe baza unei juste

aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către

aceștia încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de fond a

efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât sub aspectul

naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind

respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Prima instanță a reținut corect în

sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 16 din Legea

nr. 143/2000.

Inculpata B.O., la datele de 8 și

respectiv 9 iunie 2004, a procurat martorei denunțătoare M.M.V. cantitatea

totală de 0,71 grame heroină.

Inculpata S.S. la aceleași date a

desfășurat activități de trafic de droguri, intermediind vânzarea cantității de

0,71 grame heroină, în schimbul sumei totale de 5.500.000 lei, între inculpații

R.N. și B.O.

Inculpatul R.N., la datele de 8 și

respectiv 9 iunie 2004, a vândut inculpatei B.O., prin intermediul inculpatei S.S.,

cantitatea de 0,71 grame heroină, în schimbul sumei de 5.500.000 lei.

În favoarea inculpaților, tribunalul

a reținut dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât, în timpul

urmăririi penale, au denunțat și facilitat identificarea și tragerea la

răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de

traficul de droguri.

Din probele administrate în cauză a

rezultat, fără putință de tăgadă că inculpații erau cunoscuți în zona în care locuiesc,

drept vânzători de droguri de mare risc (heroină), iar activitățile de urmărire

și prindere s-au declanșat ca urmare a sesizărilor primite din partea unor

consumatori, pe care cei trei inculpați îi aprovizionau.

În cursul cercetărilor au fost cumpărate

doze de heroină de la inculpați, cu bancnote înseriate anterior la sediul

poliției, bancnote ce au fost descoperite asupra acestora.

Coroborând aceste date cu cantitatea

de droguri găsită la momentul descinderii, care excede necesităților unui consumator

obișnuit, Înalta Curte, constată că, în mod corect, instanțele de fond și apel

au dispus condamnarea inculpaților pentru infracțiunea de trafic de droguri de

mare risc, activitățile desfășurate de aceștia circumscriindu-se uneia dintre

cele 17 modalități normative prin care poate fi săvârșită această infracțiune,

respectiv punerea în vânzare de droguri de mare risc.

În cauză, nu se constată temeiuri

pentru a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante judiciare

recunoscute în favoarea inculpaților, o pedeapsă într-un cuantum mai redus

nefiind aptă a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei, în contextul

în care infracțiunea a fost săvârșită, cât și a caracterului de fenomen

dobândit de acest tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp.

Infracțiunile de trafic de droguri

de mare risc și deținere de droguri în vederea consumului propriu prezintă un

grad deosebit de ridicat de pericol social.

Aceste infracțiuni de o amploare

deosebită aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de

legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre

cele mai grave forme ale criminalității organizate.

Pe de altă parte, în lanțul

infracțional ce susține flagelul consumului de droguri, acești traficanți,

distribuitori, cum sunt inculpații, reprezintă veriga cea mai pernicioasă,

deoarece este momentul decisiv al ajungerii drogului la consumator.

Activitatea acestui tip de

traficanți susține atât capii rețelelor de distribuție, prin furnizarea de

fonduri, cât și, viciul în sine, prin recrutarea și determinarea consumatorilor

care, de multe ori, nu sunt decât victime conjuncturale ale unui flagel social.

În contextul întăririi atitudinii de

combatere a traficului de droguri de către oficialități, manifestarea de

clemență din partea instanțelor judecătorești față de cei prinși și deduși

judecății, ar echivala cu un act de injustiție socială.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate inculpaților nu ar fi

temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., și

creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații B.O., S.S. și R.N. împotriva deciziei penale nr. 452/ A din 6 iunie

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Potrivit art. 385

17

alin.

(4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va

deduce din pedepsele aplicate inculpaților perioada arestării preventive de la

9 iunie 2004 la 14 noiembrie 2005.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.O., S.S. și R.N. împotriva deciziei penale nr. 452/ A

din 6 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul reținerii și arestării preventive de la 9 iunie 2004 la 14 noiembrie 2005

pentru fiecare inculpat.

Obligă recurentul inculpat R.N. la

plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Obligă recurenta inculpată B.O. la

plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Obligă recurenta inculpată S.S. la

plata sumei de 180 RON (1.800.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 60 RON (600.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 noiembrie 2005.