ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1741/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1484 din 21

noiembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 6327/2005 de Tribunalul București, secția

I penală, în baza art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis cererea de

contopire formulată de condamnata R.N. și în consecință a dispus descontopirea

pedepsei de 5 ani aplicată prin sentința penală nr. 1062 din 5 august 2005 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, în pedepsele componente,

respectiv 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 și un an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 5 din aceeași lege și în temeiul art. 33 lit. a) – art. 34 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele mai sus arătate cu pedeapsa de 7 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1447 din 16 noiembrie 2004 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, iar pedeapsa rezultantă de 7 ani

a sporit-o cu un an, urmând ca în final condamnata să execute 8 ani închisoare.

De asemenea, s-a făcut aplicarea art.

71 și art. 64 C. pen., iar în baza art. 35 alin. (3) din același cod, i-au fost

interzise condamnatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

timp de 2 ani.

În temeiul art. 36 alin. (3) C.

pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 26 septembrie 2002 la 13

aprilie 2004 și de la 25 ianuarie 2005 la 21 noiembrie 2005.

Totodată s-a dispus anularea

mandatelor de executare anterioare și emiterea unui nou mandat de executare

pentru pedeapsa de 8 ani.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

5 august 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin

decizia penală nr. 684 din 15 septembrie 2005 a Curții de Apel București,

petenta a fost condamnată, la pedeapsa rezultantă de 5 ani ca urmare a

contopirii pedepsei de 5 ani, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76

lit. a) C. pen., și pedepsei de un an și 6 luni, aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 –

art. 76 lit. c) C. pen., din această pedeapsă rezultantă deducându-se perioada

executată de la 25 ianuarie 2005 la zi.

16 noiembrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 5029 din 2 mai 2005 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, petenta a fost condamnată, la 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (1), (2)

și (3) din Legea nr. 678/2001 iar în baza art. 64 lit. a) și b) C. pen., i-au

fost interzise drepturile corespunzătoare pentru 2 ani.

Constatând că infracțiunile

săvârșite de condamnată sunt concurente, prima instanță a dispus contopirea

pedepselor și deducerea perioadei executate, apreciind că se impune aplicarea

sporului de un an.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnata, criticând-o pentru netemeinicie în sensul că în

raport de circumstanțele sale personale și dovezile de îndreptare pe care le-a

dat în cursul executării pedepsei nu se impune aplicarea sporului de un an.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 18/ A

din 16 ianuarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata R.N.,

obligând-o pe aceasta la 80 lei cheltuieli judiciare către stat din care 40 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va suporta din

fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

condamnata a declarat recurs reiterând motivele formulate în fața instanței de

apel.

Recursul este nefondat.

Examinându-se actele și lucrările

dosarului se constată că prima instanță a procedat corect atunci când a admis

cererea de contopire formulată de condamnată. Astfel, această instanță a

aplicat corect prevederile art. 36 raportat la art. 34 și 35 C. pen., efectuând

operațiunea de contopire a pedepselor cu deducerea corespunzătoare a

perioadelor executate.

Totodată, se constată că prima

instanță judicios a apreciat că pentru reeducarea condamnatei și în raport de

natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina acesteia este necesară

aplicarea unui spor de un an la pedeapsa cea mai grea, în final, condamnata R.N.

urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.

În consecință, pentru aceste

considerente, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., Înalta Curte să respingă, ca nefondat, recursul declarat de

condamnata R.N., apreciind decizia atacată ca fiind legală și temeinică.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenta condamnată va fi obligată să plătească statului suma de

120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 40 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnata R.N. împotriva deciziei penale nr. 18/ A din 16 ianuarie

2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie.

Obligă pe recurenta condamnată să

plătească statului suma de 120 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 40

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 martie 2006.