ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5723/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 740 din 11 august

2003 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a admis cererea de

contopire a pedepselor formulată de condamnata C.F. și au fost descontopite

cele două pedepse de câte 8 ani închisoare, aplicate prin sentința nr. 95 din 7

februarie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., în pedepsele componente pe

care le-a repus în individualitatea lor, după care au fost contopite cu

următoarele pedepse:

- 5 ani închisoare, aplicată în baza

art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., prin sentința nr. 161 din 10 ianuarie 2002

a Tribunalului București, secția I penală;

- 5 ani închisoare la cât a fost

condamnat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen.,

prin sentința nr. 310 din 8 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția I

penală;

- 4 ani închisoare, aplicată în baza

art. 211 lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. e), raportat la art. 76

C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., prin sentința nr. 75 din 6 februarie 2002 a

Tribunalului București, secția a II-a penală și s-a dispus să execute pedeapsa

cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu un an urmând ca în total să

execute 9 ani închisoare.

Conform art. 35 C. pen., a fost

menținută pedeapsa complementară aplicată prin sentințele nr. 75/2003 și nr.

310/2002 pronunțate de Tribunalul București și i-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen. și s-a dispus anularea mandatelor de executare emise în baza

sentințelor menționate și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.

S-a reținut că prin sentința nr. 16

din 10 octombrie 2002 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

recurenta C.F. a fost condamnată la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Prin sentința nr. 95 din 7 februarie

2002 a Tribunalului București, secția I penală, a mai fost condamnată la două

pedepse de câte 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. e) C. pen. și s-a făcut aplicarea art. 33 și art. 34 C. pen.,

dispunându-se să execute 8 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Faptele au fost comise la 28 iulie

2001 și 18 august 2001.

Prin sentința nr. 310 din 8 aprilie

2002 a Tribunalului București, secția I penală, recurenta C.F. a fost

condamnată la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., pentru o

faptă săvârșită la 1 august 2001.

Prin sentința nr. 75 din 6 februarie

2002, ea a mai fost condamnată la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 211 alin.

(2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Față de toate acestea, tribunalul

constatând că infracțiunile pentru care recurenta a fost condamnată prin cele

patru sentințe, sunt concurente, a contopit pedepsele aplicate întrucât sunt

îndeplinite condițiile, prevăzute de art. 36 C. pen., combinat cu art. 33 C.

pen., iar rezultanta sporită cu un an.

Apelul declarat a fost respins prin

decizia nr. 557 din 19 septembrie 2003.

Împotriva acestei soluții,

condamnata a declarat recurs, fără să-l motiveze.

Apărătorul a criticat hotărârile sub

aspectul temeiniciei lor în sensul că nu era cazul ca pedeapsa rezultantă să

fie sporită, astfel încât a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței

și deciziei și înlăturarea sporului.

Recursul nu este fondat.

Având în vedere multitudinea

infracțiunilor comise de către recurentă ceea ce denotă perseverență

infracțională, sporirea pedepsei constituie garanția reeducării acesteia.

În consecință recursul urmează să

fie respins.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din

oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției, vor fi restituite de

către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnata C.F., împotriva deciziei penale nr. 557 din 19 septembrie 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Obligă pe recurentă să plătească

statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, va fi avansat din fondul

Ministerului Justiției

Pronunțată în ședință publică, azi 5

decembrie 2003.