ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2719/2005

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 157

din 17 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a

fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulate de condamnatul

R.C.

și în consecință, s-a dispus:

rezultante de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., stabilită prin sentința penală nr. 1077/2003 a

Tribunalului București, secția I penală, în pedepsele componente:

- 4 ani închisoare și 5 ani

interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art.

329 alin. (2) C. pen.;

- 7 ani închisoare și 5 ani

interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 678/2001.

de 4 ani și respectiv 7 ani închisoare, aplicate prin sentința penală

menționată, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, aplicată prin sentința

penală nr. 906/2004 a Tribunalului București, secția I penală, astfel încât s-a

dispus ca petentul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu un an, în final

acesta având de executat 8 ani închisoare.

Totodată, s-a dedus din

pedeapsa stabilită perioada deja executată, de la 1 aprilie 2003 la zi.

Au fost menținute măsurile

de siguranță aplicate.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în esență, că infracțiunile pentru care a

fost condamnat

R.C.,

prin sentința penală nr. 1077/2003 și sentința penală nr. 906/2004, ambele ale

Tribunalului București, sunt concurente, fiind comise înainte de a fi condamnat

definitiv pentru vreuna din ele, aplicându-se în consecință regulile

concursului real de infracțiuni.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie a respins, ca

nefondat, apelul formulat de condamnat, apel ce a vizat înlăturarea sporului de

pedeapsă aplicat.

Condamnatul, în termen

legal, a declarat recurs, reiterând motivul de apel, solicitând înlăturarea

sporului de un an închisoare.

Recursul nu este fondat.

Așa cum bine a reținut

instanța de control judiciar, în cauză au fost respectate dispozițiile privind

aplicarea regulilor concursului de infracțiuni, prevăzute de art. 33 și art. 34

lit. b) C. pen. Pedepsele principale componente supuse contopirii au fost aplicate

pentru infracțiuni grave, unele repetate, justificându-se sporul de un an

închisoare, pedeapsa astfel rezultată, de 8 ani închisoare, fiind de natură

a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen., pentru pluralitatea

infracțiunilor comise.

Ca atare, recursul declarat

nu este fondat și în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2)

din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat,

onorariile apărătorului din oficiu urmând să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza dispozițiilor art.

385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge,

ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 152/ A din 2 martie

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie.

În baza dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 200.000 lei, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 aprilie 2005.