ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2719/2005

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 157 din 17 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulate de condamnatul R.C. și în consecință, s-a dispus: 1. Descontopirea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., stabilită prin sentința penală nr. 1077/2003 a Tribunalului București, secția I penală, în pedepsele componente: - 4 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen.; - 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001.

2. S-au contopit pedepsele de 4 ani și respectiv 7 ani închisoare, aplicate prin sentința penală menționată, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, aplicată prin sentința penală nr. 906/2004 a Tribunalului București, secția I penală, astfel încât s-a dispus ca petentul să execute pedeapsa cea mai grea, sporită cu un an, în final acesta având de executat 8 ani închisoare. Totodată, s-a dedus din pedeapsa stabilită perioada deja executată, de la 1 aprilie 2003 la zi. Au fost menținute măsurile de siguranță aplicate.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, că infracțiunile pentru care a fost condamnat R.C., prin sentința penală nr. 1077/2003 și sentința penală nr. 906/2004, ambele ale Tribunalului București, sunt concurente, fiind comise înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, aplicându-se în consecință regulile concursului real de infracțiuni. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnat, apel ce a vizat înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat. Condamnatul, în termen legal, a declarat recurs, reiterând motivul de apel, solicitând înlăturarea sporului de un an închisoare.

Recursul nu este fondat. Așa cum bine a reținut instanța de control judiciar, în cauză au fost respectate dispozițiile privind aplicarea regulilor concursului de infracțiuni, prevăzute de art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen. Pedepsele principale componente supuse contopirii au fost aplicate pentru infracțiuni grave, unele repetate, justificându-se sporul de un an închisoare, pedeapsa astfel rezultată, de 8 ani închisoare, fiind de natură a-și atinge scopul prevăzut de art. 52 C. pen., pentru pluralitatea infracțiunilor comise. Ca atare, recursul declarat nu este fondat și în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariile apărătorului din oficiu urmând să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E În baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 152/ A din 2 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în suma de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2005.