ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 718/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 718/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 399 din 15 martie 2007 a Tribunalului
București, secția a ll-a penală, pronunțată în dosarul penal nr. 28522/3/2006,
în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit.
a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată
inculpata S.A.B., la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate F.L.G.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin.
(1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost
condamnată inculpata S.A.B., la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate B.A.C.
În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1)
lit. b)
C. pen., a contopit pedepsele
aplicate, urmând ca inculpata să execute
pedeapsa cea mai grea, aceea de
2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei pe o durata de 4 ani ce
constituie termen de încercare
stabilit în condițiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., a atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.,
referitoare la revocarea
suspendării condiționate.
În baza art. 14, 15 C. proc. pen.,
raportate la art. 346 alin. (1)
C. proc. pen., cu
aplicarea art. 998, 999 C. civ., a admis
acțiunea
civilă formulată de partea vătămată F.L.G. prin
reprezentant legal P.I. și
a obligat inculpata la plata sumei de 2.000.000 lei.
S-a constatat că partea vătămată B.A., prin reprezentant
legal B.A.C., nu s-a constituit parte civilă în
procesul penal,
prejudiciul fiind recuperat integral prin restituire.
În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a dispus confiscarea
sumei de 1.740.000 lei, dobândită în urma vânzării telefonului mobil, aparținând
părții vătămate B.A. (vândut contra sumei de 1.500.000 lei), plus suma de
240.000 lei sustrasă de la aceeași parte vătămată.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la
plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.800.000 lei ROL.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt
că, în ziua de 14 iunie 2006, în jurul orelor 16,00, în zona intersecției
Bulevardului Nicolae Grigorescu cu strada Liviu Rebreanu, inculpata a acostat
pe părțile vătămate B.A.C. și F.L.G. (ambele minore) și amenințându-se cu
bătaia, a sustras de la fiecare câte un telefon mobil, iar de la partea
vătămată F.L.G. și 500.000 ROL.
Această situație, de fapt, a fost
stabilită de prima instanță, coroborând
declarațiile victimelor
cu procesul-verbal de recunoaștere din grup, declarațiile martorilor asistenți
și declarațiile inculpatei.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond, având în vedere
prevederile art. 52 și art. 72 C. pen., a luat în considerare circumstanțele reale
și personale, pericolul social al faptelor și urmările acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, Parchetul de pe lângă
Tribunalul București, solicitând reformarea regimului sancționator, prin
majorarea pedepselor și schimbarea modalității de executare.
În acest sens, în apelul procurorului s-a susținut că în raport cu
împrejurările în care au fost comise infracțiunile, circumstanțele atenuante au
fost nejustificat reținute în favoarea inculpatei, care a vădit periculozitate
socială sporită.
Prin decizia penală nr. 333/ A din 22
octombrie 2007 a Curții de Apel
București, secția a ll-a penală
și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 28522/3/2006
(1279/2007) a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul
București împotriva sentinței penale nr. 399 din 15 martie 2007 a Tribunalului
București, secția a ll-a penală, pronunțată în dosarul nr. 28522/3/2006.
S-a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând:
S-a înlăturat aplicarea art. 81 C. pen., și s-a descontopit pedeapsa de
2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată în baza art.
211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.
pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (fapta
săvârșită în dauna părții vătămate F.L.G., respectiv de 2 ani
închisoare aplicată în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea
art.
74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (fapta
săvârșită în dauna părții vătămate B.A.C.).
S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cea
pentru care inculpata a fost condamnată la 4 ani închisoare prin sentința
penală 1279 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a ll-a penală,
definitivă prin decizia penală nr. 113 din 02
aprilie 2007 a Curții de Apel București,
secția a ll-a penală.
În baza art. 86 C. pen., s-a dispus anularea suspendării sub
supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare prin aplicată prin
sentința penală nr. 1279 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția
a ll-a penală și s-a contopit această pedeapsă cu cele două pedepse aplicate în
prezenta cauză, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa cea mai grea,
aceea de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a)
și b) C. pen.
S-a dedus prevenția de la 04 mai 2006 la
9 noiembrie 2006.
În baza art. 113 C. pen., s-a luat față
de inculpată măsura obligării
la tratament medical până la
însănătoșire.
Au fost menținute celelalte dispozițiile ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare au rămas în
sarcina statului.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a constatat că apelul
Parchetului de pe lângă Tribunalul București este fondat și a reținut în acest
sens următoarele:
Sub aspectul situației de fapt, curtea a
apreciat că prima instanță
a făcut o judicioasă coroborare
a probelor, stabilind corect derularea faptelor, așa cum acestea s-au petrecut
în ziua de 14 aprilie 2006 și de altfel nici inculpata nu Ie-a contestat.
În raport cu situația de fapt, prima instanță
a stabilit corect
vinovăția inculpatei și a dat o
încadrare juridică corespunzătoare.
Soluția adoptată de tribunal a fost considerată vădit greșită sub
aspectul regimului sancționator.
Astfel, deși împrejurările reținute de prima instanță ca circumstanțe
atenuante (capacitatea intelectuală redusă generatoare a comportamentului
antisocial, instanță de fond și atitudinea procesuală sinceră, constant
cooperantă), sunt reale și au fost menținute, cuantumul pedepsei ce urma să fie
execută în final de inculpată a fost greșit stabilit prin omisiunea aplicării
dispozițiilor art. 86
5
C. pen.
În acest sens, s-a constatat că inculpata a fost condamnată prin
sentința penală nr. 1279 din 9 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul
București, secția a ll-a penală, în dosarul penal nr. 26040/3/2006 (definitivă
prin decizia penală nr. 113/ A din 02 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția
a ll-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.
c) și alin. (2
1
) lit. b), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.
, la 4 ani închisoare, iar prin aplicarea
dispozițiilor art. 86
1
s-a dispus suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 9
ani.
În raport cu această condamnare, tribunalul trebuia să constate că sunt
incidente dispozițiile art. 86
5
C. pen. și să anuleze suspendarea
sub supraveghere a executării pedepsei aplicată
prin sentința menționată,
cu toate consecințele ce decurg din
constatarea concurenței între faptele care au făcut obiectul celor două cauze.
Așa fiind, curtea a constatat că apelul procurorului este fondat și
pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.
pen., a fost admis, a fost desființată, în parte sentința apelată și
rejudecând, a fost înlăturată aplicarea art. 81 C. pen., s-a descontopit
pedeapsa rezultantă de 2 ani.
În baza art. 86
5
C. pen., a fost anulată suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei de 4 ani aplicată prin sentința penală nr. 1279
din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a ll-a penală și s-a
contopit această pedeapsă cu fiecare din cele două pedepse de 2 ani închisoare
aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpata să execute în final 4 ani
închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 cu referire la art. 64 lit. a) și b) C.
pen.
În baza art. 383 C. proc. pen., s-a dedus prevenția inculpatei de la 04
mai 2006 la 9 noiembrie 2006.
Având în vedere starea de sănătate a inculpatei și recomandările
formulate în concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A 1/3742/2007
față de inculpată s-a luat măsura de siguranță cu caracter medical prevăzut de art.
113 C. pen., până la însănătoșire.
S-au menținut celelalte prevederi ale sentinței atacate, văzând și
prevederile art. 192 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs,
inculpata S.A.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în
scris că nu s-a ținut de actele medicale pe care Ie-a depus și nici de
concluziile raportului de expertiză medicală, este foarte grav bolnavă, cu
tulburări psihiatrice, are retard mintal, aspecte care nu au fost luate în
considerare, fiind fără discernământ.
La termenul din 17 ianuarie 2008, în recurs, Înalta Curte a acordat
cuvântul pe fondul acestuia, fiind consemnate concluziile părților, însă după
încheierea ședinței, s-a prezentat tatăl recurentei inculpate, care a
fost identificat și care a învederat instanței că
recurenta inculpată nu a fost
prezentă în fața instanței la acest
termen, întrucât este arestată în altă cauză la Penitenciarul Târgșor. Față de
această împrejurare, Înalta Curte a considerat că pentru a da posibilitatea
recurentei inculpate, arestată în
altă
cauză, să fie prezentă la dezbaterea acestei cauze, dreptul la apărare
fiind
garantat de lege, se impune repunerea cauzei pe rol, dispunând în
consecință, precum și citarea recurentei inculpat
la Penitenciarul Târgșor,
efectuarea adresei la Baroul București pentru
desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpată, fixând termen la 28
februarie 2008.
La termenul de astăzi, în recurs, Înalta Curte a constatat că se impune
ascultarea recurentei inculpate, în conformitate cu dispozițiile art.
6 și 1 din C.E.D.O. și jurisprudența Curții
Europene,
aducând, totodată la cunoștința acesteia prevederile art. 70 alin. (2) C. proc.
pen.
Recurenta inculpată a arătat că dorește
să dea declarație, în sensul
că menține declarația dată
anterior la instanța de fond și nu mai are nimic de declarat, așa încât
declarația în sensul celor arătate a fost atașată cauzei.
Apărătorul recurentei inculpata, în dezbateri a depus înscrisuri
medicale la dosar, arătând că aceasta a fost internată de mai multe ori la
psihiatrie, având un retard mintal.
Apărătorul recurentei inculpate, în concluziile orale, referitor la
recursul declarat a solicitat admiterea acestuia,
casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât se
impune efectuarea unei alte
expertize psihiatrice, nefiind avute în
vedere toate actele medicale.
Concluziile reprezentantului Ministrului Public asupra recursului
declarat de inculpată, precum și poziția acesteia din ultimul cuvânt au fost
consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.
Examinând recursul declarat de inculpata S.A.B. împotriva deciziei
instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se
vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen.
, Înalta Curte
apreciază recursul inculpatei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor
arăta.
Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat
rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele instanței de
fond, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios a stabilit
vinovăția inculpatei S.A.B. în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost
trimisă în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.
Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art.
63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea
probelor, stabilindu-se că faptele inculpatei S.A.B., care, la
data
de 14 aprilie 2006, în timp ce se afla pe B-dul N. Grigorescu, în jurul orelor
16,30, prin amenințare, a deposedat părțile vătămate minore
F.L.G. și B.A.C. de două telefoane mobile
și
bani, întrunesc, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al
infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., fapte
săvârșite în concurs real.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul procesului
penal, respectiv, atât în faza urmăririi penale, cât și în aceea a cercetării
judecătorești și anume declarațiile mamei părții vătămate F.L.G., P.I., nota
explicativă dată de persoana vătămată F.L.G., declarațiile bunicii părții
vătămate B.A.C., nota explicativă a părții vătămate B.A.C., procesul-verbal de
cercetare la fața locului însoțit de planșa fotografică, procesele-verbale de
prezentare pentru recunoaștere din grup însoțite de planșele fotografice și
declarațiile martorilor asistenți, declarațiile învinuitei S.A.B., declarația
inculpatei S.A.B. din faza cercetării judecătorești, în primă instanță,
raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L. Mina
Minovici cu nr. A 1/3742/2007 din 24 septembrie 2007 administrat în apel,
privind pe inculpata S.A.B., a rezultat contribuția concretă a inculpatei la
comiterea faptelor de tâlhărie asupra părților vătămate, deposedându-le prin
amenințare, de bunurile menționate, aceasta având reprezentarea faptelor pe
care Ie-a comis, urmărind producerea rezultatului acestora.
Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea apărării recurentei
inculpata, în recurs, privind efectuarea unei alte expertize psihiatrice,
nefiind avute în vedere toate actele medicale, față și de fotocopiile
înscrisurilor medicale pe care Ie-a depus, la dosar, deoarece din examinarea
acestora din urmă, în raport cu mențiunile din raportul de expertiză
medico-legală psihiatrică de la rubrica „antecedente personale; b) antecedente
patologice” rezultă că, fie au fost avute în vedere foile de observație
medicală ale inculpatei corespunzătoare fotocopiilor biletelor de ieșire din
spitalele arătate, fie chiar biletele de ieșire din spital.
Astfel, în concret fotocopiile biletelor
de ieșire din spital ale inculpatei
S.A.B., în perioadele 10
aprilie 2007 - 18 aprilie 2007; 4 decembrie 2006 - 21 decembrie 2006; 29
aprilie 2007 - 9 mai 2007, aflate la dosarul Înaltei Curți le sunt
corespunzătoare mențiunile de la rubrica „antecedente personale b) antecedente
patologice” din raportul de expertiză medico-
legală
psihiatrică și anume „copie F.O. nr. 7195 Sp. Al. Obregia int. 10 aprilie -
18
aprilie 2007 cu dg.: tulburare de personalitate fond organic, retard mintal -
forma ușoară cu tulburări de comportament.
Reținem: - motivele internării:
vine adusă de tată pentru agitație
psihomotorie, instabilitate psihomotorie, dromomanie, cverulenta, insomnii,
stare pe fondul unei întârzieri mentale ușoare cu tulburări de comportament,
sechele ale unei encefalopatii infantile; - istoricul bolii: anamneză dificila
datorită faptului ca pacientă
este
somnolență. Afirmă ca a mai fost internată la psihiatrie în urmă cu 2-3
săptămâni
pentru depresie. La camera de gardă a venit adusă de familie pentru agitație
PM, dromomanie, cverulenta, tulburări de comportament; copie F.O. nr. 25782 Sp.
Al. Obregia int. 4 decembrie - 21 decembrie 2006 cu dg.: retard mintal ușor cu
tulburări de comportament. Reținem: - motivele internării: pacienta adusă de
familie pentru „fuga de acasă”, fură deși nu-i lipsește
nimic, „crize clasice” fond de retard mintal;- istoricul bolii:
pacientă la prima
internare la psihiatrie adulți, a mai avut o internare
la psihiatrie infantilă la
vârsta de 16
ani. în antecedente familia afirmă ca secundar tulburărilor de
comportament
a făcut câteva luni de pușcărie. Fond de retard mintal.; copie F.O. nr. 8711
Sp. Al. Obregia int. 29 aprilie - 9 mai 2007 cu dg.: retard mintal ușor cu
tulburări de comportament. Reținem:- motivele internării: vine cu rara pentru
agitație psihomotorie, agresivitate, violență, vagabondează, fură telefoane
mobile. Nu-și mai face tratamentul a mai fost internată în Sp. Al. Obregia; -
istoricul bolii: pacienta în vârstă de 21 de ani cu antecedente psihiatrice din
copilărie cu multiple internări la Sp. Al. Obregia vine adusă în urgență de
familie pentru tulburări de comportament, crize de agresivitate, furt
patologic, pe fondul unei tulburări de personalitate.”
De asemenea, fotocopiile biletului de transfer din spital în perioada 20
septembrie 2002 până la 14 octombrie 2002 și respectiv biletului de ieșire din
spital în perioada 15 octombrie - 25 octombrie 2002 ale inculpatei S.A.B., ce
au fost depuse în recurs la dosar le sunt corespunzătoare mențiunile din
raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpată de la
aceeași rubrică arătată mai sus, respectiv „copie bilet de transfer din Sp. Gr.
Alexandrescu în Sp. Al. Obregia în Sp. Al. Obregia cu int. 20 septembrie - 14
octombrie 2002 cu dg.: criza de conversie.; copie B de I SUB - int. 15 octombrie -
25 octombrie 2002
cu dg.: discopatie lombară S1 stg. iritativ
compresivă, tulburări
de statică, spina bifida L 5, tulburări de
adaptare anxios-depresivă, tulburări de personalitate.”
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatei S.A.B. a
concluzionat că „Numita S.A.B. prezintă tulburare mixtă de personalitate,
prezintă periculozitate socială. Are discernământ păstrat în raport cu faptele
pentru care este cercetată. Recomandăm în continuare aplicarea măsurii de
siguranță cu caracter medical prevăzut de art. 113 C. pen.”
În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că starea
sănătății inculpatei a fost evaluată de o comisie din care au făcut parte și
medici specialiști, cu respectarea tuturor
prevederilor legale în efectuarea
expertizei psihiatrice, având la bază,
atât examenul psihic, examenul psihologic, cât și actele medicale la care s-a
făcut mai sus referire, iar concluziile asupra acesteia au fost în sensul că
inculpata are discernământul păstrat, în raport cu faptele pentru care este
cercetată, recomandându-se aplicarea măsurii de siguranță cu caracter medical
prevăzută de art. 113 C. pen., respectiv obligarea
la tratament medical,
stare ce a fost avută în vedere de ambele
instanțe, în procesul individualizării pedepsei aplicată inculpatei și care
și-a găsit concretizarea și în cuantumul redus al pedepselor aplicate
inculpatei, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen.
Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o justă stabilire a
cuantumului pedepsei aplicată inculpatei, majorarea acestuia fiind rezultatul
aplicării dispozițiilor art. 86
5
C. pen., referitoare la anularea
suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse anterioare de 4 ani
închisoare, la care a fost condamnată inculpata, prin sentința penală nr. 1279
din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, rămasă
definitivă prin decizia penală nr. 113/ A din 2 aprilie 2007 a Curții de Apel
București, secția a ll-a penală, pentru săvârșirea aceluiași gen de
infracțiune, respectiv tâlhărie, fapta din
sentința
mai sus arătată fiind concurentă cu cele două fapte de tâlhărie din
prezenta
cauză.
Așadar, instanța de apel a menținut cuantumurile de câte 2 ani
închisoare aplicate pentru infracțiunile de tâlhărie din prezenta cauză, așa
cum au fost stabilite de prima instanță, prin aprecierea criteriilor prevăzute
de art. 72 C. pen., dar și reținerii distincte a dispozițiilor art. 74 alin. (1)
lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) din același cod, și ca
urmare a incidenței dispozițiilor art. 86
5
C. pen., a anulat
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani aplicată prin
sentința penală nr. 1279 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția
a ll-a penală, contopind această pedeapsă cu fiecare din cele două pedepse de 2
ani închisoare, urmând ca inculpata S.A.B. să execute pedeapsa cea mai grea de
4 ani închisoare, cu executare în
regim de
detenție, apreciind că aceasta este singura în măsură să asigure
realizarea
scopurilor de exemplaritate, dar și educativ al pedepsei, în resocializarea sa
viitoare pozitivă.
Înalta Curte consideră că pedeapsa majorată și cu executare prin
privare de libertate, aplicată inculpatei, de către instanța de apel, în
condițiile arătate, reflectă și principiul proporționalității între gravitatea
faptelor comise, de același gen, ceea ce a dovedit perseverență
infracțională și profilul socio-moral și de
personalitate al inculpatei, urmând
să asigure reinserția socială a
acesteia.
Astfel, decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate
aspectele.
Totodată, verificând hotărârea atacată nu s-a constatat existența
vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1
lit. b) C. proc. pen.,
va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată S.A.B.
împotriva deciziei
penale nr. 333/ A din 22
octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția
a ll-a penală și
pentru cauze cu minori și de familie.
Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate durata prevenției de la 4
mai 2006 la 9 noiembrie 2006.
Se va constata că recurenta inculpată
este arestată în altă cauză.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga
recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma
de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată S.A.B. împotriva
deciziei penale nr. 333/ A din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția
a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate durata prevenției de la 4 mai
2006 la 9 noiembrie 2006.
Constată că recurenta inculpată este
arestată în altă cauză.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlul de
cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28
februarie 2008.