ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 718/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 399 din 15 martie 2007 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, pronunțată în dosarul penal nr. 28522/3/2006, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata S.A.B., la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate F.L.G. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata S.A.B., la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate B.A.C.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durata de 4 ani ce constituie termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C. pen. În baza art. 359 alin. (1) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiționate. În baza art. 14, 15 C. proc. pen., raportate la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 998, 999 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată F.L.G.

prin reprezentant legal P.I. și a obligat inculpata la plata sumei de 2.000.000 lei. S-a constatat că partea vătămată B.A., prin reprezentant legal B.A.C., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat integral prin restituire. În baza art. 118 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a dispus confiscarea sumei de 1.740.000 lei, dobândită în urma vânzării telefonului mobil, aparținând părții vătămate B.A. (vândut contra sumei de 1.500.000 lei), plus suma de 240.000 lei sustrasă de la aceeași parte vătămată. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.800.000 lei ROL. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt că, în ziua de 14 iunie 2006, în jurul orelor 16,00, în zona intersecției Bulevardului Nicolae Grigorescu cu strada Liviu Rebreanu, inculpata a acostat pe părțile vătămate B.A.C.

și F.L.G. (ambele minore) și amenințându-se cu bătaia, a sustras de la fiecare câte un telefon mobil, iar de la partea vătămată F.L.G. și 500.000 ROL. Această situație, de fapt, a fost stabilită de prima instanță, coroborând declarațiile victimelor cu procesul-verbal de recunoaștere din grup, declarațiile martorilor asistenți și declarațiile inculpatei. La individualizarea pedepsei, instanța de fond, având în vedere prevederile art. 52 și art. 72 C. pen., a luat în considerare circumstanțele reale și personale, pericolul social al faptelor și urmările acestora. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, solicitând reformarea regimului sancționator, prin majorarea pedepselor și schimbarea modalității de executare.

În acest sens, în apelul procurorului s-a susținut că în raport cu împrejurările în care au fost comise infracțiunile, circumstanțele atenuante au fost nejustificat reținute în favoarea inculpatei, care a vădit periculozitate socială sporită. Prin decizia penală nr. 333/ A din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 28522/3/2006 (1279/2007) a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 399 din 15 martie 2007 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, pronunțată în dosarul nr. 28522/3/2006. S-a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând: S-a înlăturat aplicarea art. 81 C. pen., și s-a descontopit pedeapsa de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (fapta săvârșită în dauna părții vătămate F.L.G., respectiv de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. (fapta săvârșită în dauna părții vătămate B.A.C.). S-a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cea pentru care inculpata a fost condamnată la 4 ani închisoare prin sentința penală 1279 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 113 din 02 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală.

În baza art. 86 C. pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare prin aplicată prin sentința penală nr. 1279 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a ll-a penală și s-a contopit această pedeapsă cu cele două pedepse aplicate în prezenta cauză, urmând ca în final inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. S-a dedus prevenția de la 04 mai 2006 la 9 noiembrie 2006. În baza art. 113 C. pen., s-a luat față de inculpată măsura obligării la tratament medical până la însănătoșire. Au fost menținute celelalte dispozițiile ale sentinței penale apelate. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București este fondat și a reținut în acest sens următoarele: Sub aspectul situației de fapt, curtea a apreciat că prima instanță a făcut o judicioasă coroborare a probelor, stabilind corect derularea faptelor, așa cum acestea s-au petrecut în ziua de 14 aprilie 2006 și de altfel nici inculpata nu Ie-a contestat. În raport cu situația de fapt, prima instanță a stabilit corect vinovăția inculpatei și a dat o încadrare juridică corespunzătoare. Soluția adoptată de tribunal a fost considerată vădit greșită sub aspectul regimului sancționator.

Astfel, deși împrejurările reținute de prima instanță ca circumstanțe atenuante (capacitatea intelectuală redusă generatoare a comportamentului antisocial, instanță de fond și atitudinea procesuală sinceră, constant cooperantă), sunt reale și au fost menținute, cuantumul pedepsei ce urma să fie execută în final de inculpată a fost greșit stabilit prin omisiunea aplicării dispozițiilor art. 86 5 C. pen. În acest sens, s-a constatat că inculpata a fost condamnată prin sentința penală nr. 1279 din 9 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în dosarul penal nr. 26040/3/2006 (definitivă prin decizia penală nr. 113/ A din 02 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.

, la 4 ani închisoare, iar prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 9 ani. În raport cu această condamnare, tribunalul trebuia să constate că sunt incidente dispozițiile art. 86 5 C. pen. și să anuleze suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată prin sentința menționată, cu toate consecințele ce decurg din constatarea concurenței între faptele care au făcut obiectul celor două cauze. Așa fiind, curtea a constatat că apelul procurorului este fondat și pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis, a fost desființată, în parte sentința apelată și rejudecând, a fost înlăturată aplicarea art. 81 C. pen., s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani.

În baza art. 86 5 C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani aplicată prin sentința penală nr. 1279 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a ll-a penală și s-a contopit această pedeapsă cu fiecare din cele două pedepse de 2 ani închisoare aplicate în prezenta cauză, urmând ca inculpata să execute în final 4 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 cu referire la art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 383 C. proc. pen., s-a dedus prevenția inculpatei de la 04 mai 2006 la 9 noiembrie 2006. Având în vedere starea de sănătate a inculpatei și recomandările formulate în concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. A 1/3742/2007 față de inculpată s-a luat măsura de siguranță cu caracter medical prevăzut de art. 113 C. pen., până la însănătoșire.

S-au menținut celelalte prevederi ale sentinței atacate, văzând și prevederile art. 192 C. proc. pen. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs, inculpata S.A.B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în scris că nu s-a ținut de actele medicale pe care Ie-a depus și nici de concluziile raportului de expertiză medicală, este foarte grav bolnavă, cu tulburări psihiatrice, are retard mintal, aspecte care nu au fost luate în considerare, fiind fără discernământ. La termenul din 17 ianuarie 2008, în recurs, Înalta Curte a acordat cuvântul pe fondul acestuia, fiind consemnate concluziile părților, însă după încheierea ședinței, s-a prezentat tatăl recurentei inculpate, care a fost identificat și care a învederat instanței că recurenta inculpată nu a fost prezentă în fața instanței la acest termen, întrucât este arestată în altă cauză la Penitenciarul Târgșor.

Față de această împrejurare, Înalta Curte a considerat că pentru a da posibilitatea recurentei inculpate, arestată în altă cauză, să fie prezentă la dezbaterea acestei cauze, dreptul la apărare fiind garantat de lege, se impune repunerea cauzei pe rol, dispunând în consecință, precum și citarea recurentei inculpat la Penitenciarul Târgșor, efectuarea adresei la Baroul București pentru desemnarea unui apărător din oficiu pentru inculpată, fixând termen la 28 februarie 2008. La termenul de astăzi, în recurs, Înalta Curte a constatat că se impune ascultarea recurentei inculpate, în conformitate cu dispozițiile art. 6 și 1 din C.E.D.O. și jurisprudența Curții Europene, aducând, totodată la cunoștința acesteia prevederile art. 70 alin. (2) C. proc.

pen. Recurenta inculpată a arătat că dorește să dea declarație, în sensul că menține declarația dată anterior la instanța de fond și nu mai are nimic de declarat, așa încât declarația în sensul celor arătate a fost atașată cauzei. Apărătorul recurentei inculpata, în dezbateri a depus înscrisuri medicale la dosar, arătând că aceasta a fost internată de mai multe ori la psihiatrie, având un retard mintal. Apărătorul recurentei inculpate, în concluziile orale, referitor la recursul declarat a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât se impune efectuarea unei alte expertize psihiatrice, nefiind avute în vedere toate actele medicale. Concluziile reprezentantului Ministrului Public asupra recursului declarat de inculpată, precum și poziția acesteia din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de inculpata S.A.B. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. , Înalta Curte apreciază recursul inculpatei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele instanței de fond, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios a stabilit vinovăția inculpatei S.A.B. în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatei S.A.B., care, la data de 14 aprilie 2006, în timp ce se afla pe B-dul N. Grigorescu, în jurul orelor 16,30, prin amenințare, a deposedat părțile vătămate minore F.L.G. și B.A.C. de două telefoane mobile și bani, întrunesc, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., fapte săvârșite în concurs real.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, respectiv, atât în faza urmăririi penale, cât și în aceea a cercetării judecătorești și anume declarațiile mamei părții vătămate F.L.G., P.I., nota explicativă dată de persoana vătămată F.L.G., declarațiile bunicii părții vătămate B.A.C., nota explicativă a părții vătămate B.A.C., procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa fotografică, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere din grup însoțite de planșele fotografice și declarațiile martorilor asistenți, declarațiile învinuitei S.A.B., declarația inculpatei S.A.B. din faza cercetării judecătorești, în primă instanță, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de I.N.M.L.

Mina Minovici cu nr. A 1/3742/2007 din 24 septembrie 2007 administrat în apel, privind pe inculpata S.A.B., a rezultat contribuția concretă a inculpatei la comiterea faptelor de tâlhărie asupra părților vătămate, deposedându-le prin amenințare, de bunurile menționate, aceasta având reprezentarea faptelor pe care Ie-a comis, urmărind producerea rezultatului acestora.

Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea apărării recurentei inculpata, în recurs, privind efectuarea unei alte expertize psihiatrice, nefiind avute în vedere toate actele medicale, față și de fotocopiile înscrisurilor medicale pe care Ie-a depus, la dosar, deoarece din examinarea acestora din urmă, în raport cu mențiunile din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică de la rubrica „antecedente personale; b) antecedente patologice” rezultă că, fie au fost avute în vedere foile de observație medicală ale inculpatei corespunzătoare fotocopiilor biletelor de ieșire din spitalele arătate, fie chiar biletele de ieșire din spital.

Astfel, în concret fotocopiile biletelor de ieșire din spital ale inculpatei S.A.B., în perioadele 10 aprilie 2007 - 18 aprilie 2007; 4 decembrie 2006 - 21 decembrie 2006; 29 aprilie 2007 - 9 mai 2007, aflate la dosarul Înaltei Curți le sunt corespunzătoare mențiunile de la rubrica „antecedente personale b) antecedente patologice” din raportul de expertiză medico- legală psihiatrică și anume „copie F.O. nr. 7195 Sp. Al. Obregia int. 10 aprilie - 18 aprilie 2007 cu dg.: tulburare de personalitate fond organic, retard mintal - forma ușoară cu tulburări de comportament. Reținem: - motivele internării: vine adusă de tată pentru agitație psihomotorie, instabilitate psihomotorie, dromomanie, cverulenta, insomnii, stare pe fondul unei întârzieri mentale ușoare cu tulburări de comportament, sechele ale unei encefalopatii infantile; - istoricul bolii: anamneză dificila datorită faptului ca pacientă este somnolență.

Afirmă ca a mai fost internată la psihiatrie în urmă cu 2-3 săptămâni pentru depresie. La camera de gardă a venit adusă de familie pentru agitație PM, dromomanie, cverulenta, tulburări de comportament; copie F.O. nr. 25782 Sp. Al. Obregia int. 4 decembrie - 21 decembrie 2006 cu dg.: retard mintal ușor cu tulburări de comportament. Reținem: - motivele internării: pacienta adusă de familie pentru „fuga de acasă”, fură deși nu-i lipsește nimic, „crize clasice” fond de retard mintal;- istoricul bolii: pacientă la prima internare la psihiatrie adulți, a mai avut o internare la psihiatrie infantilă la vârsta de 16 ani. în antecedente familia afirmă ca secundar tulburărilor de comportament a făcut câteva luni de pușcărie.

Fond de retard mintal.; copie F.O. nr. 8711 Sp. Al. Obregia int. 29 aprilie - 9 mai 2007 cu dg.: retard mintal ușor cu tulburări de comportament. Reținem:- motivele internării: vine cu rara pentru agitație psihomotorie, agresivitate, violență, vagabondează, fură telefoane mobile. Nu-și mai face tratamentul a mai fost internată în Sp. Al. Obregia; - istoricul bolii: pacienta în vârstă de 21 de ani cu antecedente psihiatrice din copilărie cu multiple internări la Sp. Al.

Obregia vine adusă în urgență de familie pentru tulburări de comportament, crize de agresivitate, furt patologic, pe fondul unei tulburări de personalitate.” De asemenea, fotocopiile biletului de transfer din spital în perioada 20 septembrie 2002 până la 14 octombrie 2002 și respectiv biletului de ieșire din spital în perioada 15 octombrie - 25 octombrie 2002 ale inculpatei S.A.B., ce au fost depuse în recurs la dosar le sunt corespunzătoare mențiunile din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică privind pe inculpată de la aceeași rubrică arătată mai sus, respectiv „copie bilet de transfer din Sp. Gr. Alexandrescu în Sp. Al. Obregia în Sp. Al. Obregia cu int. 20 septembrie - 14 octombrie 2002 cu dg.: criza de conversie.; copie B de I SUB - int.

15 octombrie - 25 octombrie 2002 cu dg.: discopatie lombară S1 stg. iritativ compresivă, tulburări de statică, spina bifida L 5, tulburări de adaptare anxios-depresivă, tulburări de personalitate.” Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatei S.A.B. a concluzionat că „Numita S.A.B. prezintă tulburare mixtă de personalitate, prezintă periculozitate socială. Are discernământ păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetată.

Recomandăm în continuare aplicarea măsurii de siguranță cu caracter medical prevăzut de art. 113 C. pen.” În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că starea sănătății inculpatei a fost evaluată de o comisie din care au făcut parte și medici specialiști, cu respectarea tuturor prevederilor legale în efectuarea expertizei psihiatrice, având la bază, atât examenul psihic, examenul psihologic, cât și actele medicale la care s-a făcut mai sus referire, iar concluziile asupra acesteia au fost în sensul că inculpata are discernământul păstrat, în raport cu faptele pentru care este cercetată, recomandându-se aplicarea măsurii de siguranță cu caracter medical prevăzută de art. 113 C. pen., respectiv obligarea la tratament medical, stare ce a fost avută în vedere de ambele instanțe, în procesul individualizării pedepsei aplicată inculpatei și care și-a găsit concretizarea și în cuantumul redus al pedepselor aplicate inculpatei, așa încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen. Înalta Curte constată că instanța de apel a făcut o justă stabilire a cuantumului pedepsei aplicată inculpatei, majorarea acestuia fiind rezultatul aplicării dispozițiilor art. 86 5 C. pen., referitoare la anularea suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse anterioare de 4 ani închisoare, la care a fost condamnată inculpata, prin sentința penală nr. 1279 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 113/ A din 2 aprilie 2007 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală, pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiune, respectiv tâlhărie, fapta din sentința mai sus arătată fiind concurentă cu cele două fapte de tâlhărie din prezenta cauză.

Așadar, instanța de apel a menținut cuantumurile de câte 2 ani închisoare aplicate pentru infracțiunile de tâlhărie din prezenta cauză, așa cum au fost stabilite de prima instanță, prin aprecierea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., dar și reținerii distincte a dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) din același cod, și ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 86 5 C. pen., a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani aplicată prin sentința penală nr. 1279 din 9 noiembrie 2006 a Tribunalului București, secția a ll-a penală, contopind această pedeapsă cu fiecare din cele două pedepse de 2 ani închisoare, urmând ca inculpata S.A.B.

să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, apreciind că aceasta este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate, dar și educativ al pedepsei, în resocializarea sa viitoare pozitivă. Înalta Curte consideră că pedeapsa majorată și cu executare prin privare de libertate, aplicată inculpatei, de către instanța de apel, în condițiile arătate, reflectă și principiul proporționalității între gravitatea faptelor comise, de același gen, ceea ce a dovedit perseverență infracțională și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatei, urmând să asigure reinserția socială a acesteia. Astfel, decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele.

Totodată, verificând hotărârea atacată nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată S.A.B. împotriva deciziei penale nr. 333/ A din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate durata prevenției de la 4 mai 2006 la 9 noiembrie 2006. Se va constata că recurenta inculpată este arestată în altă cauză. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta inculpată S.A.B. împotriva deciziei penale nr. 333/ A din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din cuantumul pedepsei aplicate durata prevenției de la 4 mai 2006 la 9 noiembrie 2006. Constată că recurenta inculpată este arestată în altă cauză. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2008.