ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4513/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 628 din 1

iulie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat

inculpatul N.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Conform art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 728 de zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicat prin sentința penală nr.

86/1999 a Judecătoriei Babadag, s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa

aplicată pentru fapta dedusă judecății, inculpatul urmând să execute pedeapsa

cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în final 8 ani și 6 luni

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Prin aceeași hotărâre a fost

condamnat și inculpatul I.I. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 2 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 1431/2001 a Judecătoriei Babadag

dispunându-se executarea acestei pedepse alături de cea aplicată pentru

infracțiunea de tâlhărie, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 8

ani și 2 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a prelungit arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 30 de

zile de la 7 iulie 2003, la 5 august 2003.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 7 februarie 2003 la zi pentru fiecare inculpat.

S-a luat act că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă.

A fost obligat fiecare inculpat la

plata către stat a sumei de câte 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare, din care câte 300.000 lei onorariul apărătorului din oficiu,

suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut în fapt că, la data de 6 februarie 2003, partea

vătămată C.V.V. i-a invitat pe inculpați într-o anexă a clădirii în construcție

unde lucra ca paznic. Împreună, cei trei au consumat băuturi alcoolice, au

mâncat și au jucat table în cursul după-amiezii și în seara zilei respective.

La un moment dat, în timp ce inculpatul I.I. pregătea mâncarea, a izbucnit o

ceartă între partea vătămată și inculpatul N.V. care a lovit-o cu picioarele pe

partea vătămată. Aceasta s-a ascuns sub un pat, de unde a fost tras afară de

către inculpatul N.V., acesta pretinzând părții vătămate să întrețină acte

sexuale orale cu el. Partea vătămată a refuzat, a fost împinsă de către

inculpatul N.V. și a căzut cu mâinile pe un godin aprins. Celălalt inculpat nu

a intervenit, dar la cererea inculpatului N.V. a strâns în 2 saci de rafie

diferite bunuri aparținând părții vătămate (cabluri electrice, scule,

îmbrăcăminte). Apoi, împreună, coinculpații au părăsit imobilul, deplasându-se

spre baraca de lângă groapa de gunoi unde locuiau. Partea vătămată a alertat un

vecin, martorul C.T.G., împreună cu care i-a urmărit pe inculpați, fără a-i

prinde însă.

Bunurile sustrase au fost găsite

ulterior în baraca în care inculpații locuiau și restituite părții vătămate.

Inculpații au negat săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie.

Urmare loviturilor ce i-au fost

aplicate partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 7 zile de îngrijiri

medicale, fără a-i pune viața în pericol (raport de expertiză medico-legală nr.

A 1/J/72 din 3 martie 2003 emis de Serviciul de medicină-legală al județului

Ilfov).

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite în baza materialului probator administrat în

cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare

la fața locului, procesul-verbal de depistare și percheziție, dovezii de

predare-primire a bunurilor sustrase, raport de expertiză medico-legală,

procesul-verbal de confruntare, declarațiile martorilor și declarațiile

inculpaților.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații, solicitând achitarea în baza dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., iar în subsidiar

redozarea pedepselor.

Prin decizia nr. 469/A din 19 august

2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelurile ca

nefondate, a dedus prevenția de la 7 februarie 2003 la zi și a prelungit cu 30

de zile, de la 19 august 2003, la 17 septembrie 2003 arestarea preventivă a

inculpaților, fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 800.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300.000 lei onorariul avocatului

oficiu, urmând a fi avansați din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs, în termen legal inculpații, solicitând admiterea recursurilor,

casarea hotărârilor atacate și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, iar în subsidiar, redozarea

pedepselor aplicate.

Temeiul juridic al recursurilor îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Recursurile sunt nefondate, astfel

cum se va arăta în continuare.

Din examinarea probelor

administrate, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit corect

starea de fapt și vinovăția inculpaților, dând faptei comise de aceștia

încadrarea juridică legală și temeinică.

În mod evident împrejurarea care

rezultă atât din declarația părții vătămate C.V.V. și din raportul de expertiză

medico-legală depus la dosarul cauzei, cât și din declarațiile martorilor

C.T.G. și Ș.M., deposedarea victimei de bunurile sale s-a făcut prin

exercitarea de violențe fizice asupra acesteia, fapta ce îmbracă elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

De altfel, inculpatul N.V. a

recunoscut în declarațiile date în timpul urmăririi penale că a lovit victima

cu picioarele, dar a susținut că aceasta ar fi refuzat să-i remită bunurile

pierdute la jocuri de noroc, împrejurare în care a agresat-o, iar coinculpatul

I.I. le-a sustras.

Curtea constată că, potrivit

probelor administrate în cauză partea vătămată nu și-a dat consimțământul la

luarea bunurilor din patrimoniul său, astfel că inculpații au recurs la

violență fizică pentru a și le însuși, situații în care nu se impune schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat.

Cât privește pedepsele aplicate

inculpaților, Curtea constată că instanța de judecată a respectat prevederile

art. 72 C. pen., individualizarea lor făcându-se potrivit criteriilor generale

privind pericolul concret al faptei săvârșite și periculozitatea făptuitorilor.

Inculpații N.V. și I.I. sunt

infractori recidiviști, ambii fiind condamnați în numeroase rânduri pentru

săvârșirea de infracțiuni de furt calificat.

Deși au beneficiat de clemența

legiuitorului, ei au perseverat în săvârșirea de fapte penale, demonstrând un

pericol social deosebit și motivând în acest fel, necesitatea aplicării unor

pedepse ferme care să corespundă scopului coercitiv-educativ al sancțiunii

penale cerut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile

inculpaților ca nefondate.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din durata pedepselor aplicate fiecărui inculpat de la 7 februarie 2003,

la 15 octombrie 2003.

Recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului din oficiu fiind

suportate din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b), art. 385

17

alin. (4) și art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații N.V. și I.I. împotriva deciziei penale nr. 469/ A din

19 august 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 7 februarie 2003, la 15 octombrie

2003.

Obligă pe recurenți să plătească

statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de

câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.