ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4513/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 628 din 1 iulie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul N.V. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Conform art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 728 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare aplicat prin sentința penală nr. 86/1999 a Judecătoriei Babadag, s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în final 8 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Prin aceeași hotărâre a fost condamnat și inculpatul I.I. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1431/2001 a Judecătoriei Babadag dispunându-se executarea acestei pedepse alături de cea aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 8 ani și 2 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a prelungit arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile de la 7 iulie 2003, la 5 august 2003. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 7 februarie 2003 la zi pentru fiecare inculpat.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de câte 2.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei onorariul apărătorului din oficiu, suportat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în fapt că, la data de 6 februarie 2003, partea vătămată C.V.V. i-a invitat pe inculpați într-o anexă a clădirii în construcție unde lucra ca paznic. Împreună, cei trei au consumat băuturi alcoolice, au mâncat și au jucat table în cursul după-amiezii și în seara zilei respective. La un moment dat, în timp ce inculpatul I.I. pregătea mâncarea, a izbucnit o ceartă între partea vătămată și inculpatul N.V.

care a lovit-o cu picioarele pe partea vătămată. Aceasta s-a ascuns sub un pat, de unde a fost tras afară de către inculpatul N.V., acesta pretinzând părții vătămate să întrețină acte sexuale orale cu el. Partea vătămată a refuzat, a fost împinsă de către inculpatul N.V. și a căzut cu mâinile pe un godin aprins. Celălalt inculpat nu a intervenit, dar la cererea inculpatului N.V. a strâns în 2 saci de rafie diferite bunuri aparținând părții vătămate (cabluri electrice, scule, îmbrăcăminte). Apoi, împreună, coinculpații au părăsit imobilul, deplasându-se spre baraca de lângă groapa de gunoi unde locuiau. Partea vătămată a alertat un vecin, martorul C.T.G., împreună cu care i-a urmărit pe inculpați, fără a-i prinde însă.

Bunurile sustrase au fost găsite ulterior în baraca în care inculpații locuiau și restituite părții vătămate. Inculpații au negat săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Urmare loviturilor ce i-au fost aplicate partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 7 zile de îngrijiri medicale, fără a-i pune viața în pericol (raport de expertiză medico-legală nr. A 1/J/72 din 3 martie 2003 emis de Serviciul de medicină-legală al județului Ilfov). Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite în baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesul-verbal de depistare și percheziție, dovezii de predare-primire a bunurilor sustrase, raport de expertiză medico-legală, procesul-verbal de confruntare, declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații, solicitând achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen., iar în subsidiar redozarea pedepselor. Prin decizia nr. 469/A din 19 august 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins apelurile ca nefondate, a dedus prevenția de la 7 februarie 2003 la zi și a prelungit cu 30 de zile, de la 19 august 2003, la 17 septembrie 2003 arestarea preventivă a inculpaților, fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300.000 lei onorariul avocatului oficiu, urmând a fi avansați din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal inculpații, solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor atacate și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat, iar în subsidiar, redozarea pedepselor aplicate.

Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Recursurile sunt nefondate, astfel cum se va arăta în continuare. Din examinarea probelor administrate, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit corect starea de fapt și vinovăția inculpaților, dând faptei comise de aceștia încadrarea juridică legală și temeinică. În mod evident împrejurarea care rezultă atât din declarația părții vătămate C.V.V. și din raportul de expertiză medico-legală depus la dosarul cauzei, cât și din declarațiile martorilor C.T.G. și Ș.M., deposedarea victimei de bunurile sale s-a făcut prin exercitarea de violențe fizice asupra acesteia, fapta ce îmbracă elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

De altfel, inculpatul N.V. a recunoscut în declarațiile date în timpul urmăririi penale că a lovit victima cu picioarele, dar a susținut că aceasta ar fi refuzat să-i remită bunurile pierdute la jocuri de noroc, împrejurare în care a agresat-o, iar coinculpatul I.I. le-a sustras. Curtea constată că, potrivit probelor administrate în cauză partea vătămată nu și-a dat consimțământul la luarea bunurilor din patrimoniul său, astfel că inculpații au recurs la violență fizică pentru a și le însuși, situații în care nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat. Cât privește pedepsele aplicate inculpaților, Curtea constată că instanța de judecată a respectat prevederile art. 72 C. pen., individualizarea lor făcându-se potrivit criteriilor generale privind pericolul concret al faptei săvârșite și periculozitatea făptuitorilor.

Inculpații N.V. și I.I. sunt infractori recidiviști, ambii fiind condamnați în numeroase rânduri pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat. Deși au beneficiat de clemența legiuitorului, ei au perseverat în săvârșirea de fapte penale, demonstrând un pericol social deosebit și motivând în acest fel, necesitatea aplicării unor pedepse ferme care să corespundă scopului coercitiv-educativ al sancțiunii penale cerut de art. 52 C. pen. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă recursurile inculpaților ca nefondate. Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepselor aplicate fiecărui inculpat de la 7 februarie 2003, la 15 octombrie 2003. Recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului din oficiu fiind suportate din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b), art. 385 17 alin. (4) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.V. și I.I. împotriva deciziei penale nr. 469/ A din 19 august 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 7 februarie 2003, la 15 octombrie 2003. Obligă pe recurenți să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.