ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4227/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1244 din 18 decembrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul V.P. la: - 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 379/2000 a Judecătoriei sectorului 3 București și a dispus executarea ei alături de pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată în cauză, deci în total, 7 ani închisoare. În baza art. 239 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.P.

la 4 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 379/2000 a Judecătoriei sector 3 București, urmând ca inculpatul să execute ambele pedepse cumulate, de 4 ani și 2 ani închisoare, în total 6 ani închisoare. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-au contopit pedepsele de 7 ani și de 6 ani închisoare, inculpatul V.P., urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului, de la 8 martie 2002, la zi. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 15 mai 1998, la 6 ianuarie 1999. În temeiul art. 65 C. pen., a interzis inculpatului V.P.

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, în condițiile art. 66 C. pen. Prin aceeași sentință, au mai fost condamnați inculpații: P.V.C. la 1.000.000 lei amendă penală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. și la 500.000 lei amendă, pentru infracțiunea prevăzută de art. 193 C. pen., urmând să execute pedeapsa de 1.000.000 lei amendă și C.E.T. la 500.000 lei amendă, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat de inculpatul V.P., părții vătămate G.I. și s-a respins cererea acestei părți vătămate pentru plata sumei de 10.000.000 lei despăgubiri. Inculpatul V.P. a fost obligat să plătească statului 5.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Ceilalți doi inculpați au fost obligați să plătească statului, câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei onorariul apărătorilor din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. S-a reținut că, în seara zilei de 5 martie 2003, inculpatul V.P. a pătruns fără drept, împreună cu alte persoane, în locuința părților vătămate D.M. și G.I., iar la scurt timp inculpatul prin amenințare a deposedat partea vătămată G.I. de mai multe bunuri, în valoare de 10.000.000 lei. La data de 13 martie 2003, același inculpat s-a manifestat violent cu ocazia audierii de către personalul care efectua urmărirea penală, cu privire la fapta de tâlhărie. Sentința a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul V.P.

Prin decizia penală nr. 263/ A din 6 mai 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de Parchet, a desființat în parte sentința și rejudecând, a confiscat de la inculpatul V.P., în baza art. 118 lit. d) C. pen., suma de 800.000 lei, obținută de inculpat din vânzarea unor bunuri sustrase de la partea vătămată G.I., care însă nu s-a constituit parte civilă. A aplicat aceluiași inculpat pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., de câte 5 ani pe lângă fiecare din pedepsele de 5 ani închisoare și, respectiv 4 ani închisoare, stabilite în sarcina inculpatului V.P., urmând ca să execute pe lângă pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pedeapsa complementară de 5 ani, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței privind pe inculpatul V.P. A trimis cauza, privind pe inculpatul D.M., la prima instanță, pentru judecarea infracțiunii, prevăzută de art. 183 C. pen. (părți vătămate G.I. și D.M.). A computat detenția preventivă pentru inculpatul V.P. de la 15 mai 1998, la 6 ianuarie 1999 și de la 8 martie 2002, la zi. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.P. împotriva aceleiași sentințe și l-a obligat să plătească statului, 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul V.P.

Parchetul a criticat ambele hotărâri pronunțate în cauză cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului V.P., susținând că s-a făcut o greșită individualizare, în raport cu prevederile art. 72 C. pen., solicitând majorarea pedepselor aplicate. Recursul este fondat în sensul în care se va arăta în continuare. Din examinarea probelor și lucrărilor dosarului, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului V.P., în concordanță cu probele administrate. Totodată, se constată că încadrarea juridică dată faptelor este corectă. În ceea ce privește individualizarea pedepselor, se constată că satisface cerințele prevăzute de art. 72 C. pen., numai pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În ceea ce privește pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, aceasta nu este corespunzătoare, nereflectând în suficientă măsură gradul sporit de pericol social al faptei săvârșite, încât se impune a se majora, pentru asigurarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Recursul inculpatului V.P. vizează tot greșita individualizare a pedepsei, însă în sens opus recursului Parchetului, solicitându-se reducerea cuantumului pedepselor. În raport de cele arătate la examinare recursului procurorului nu se impune reducerea pedepsei, ci dimpotrivă majorarea, în sensul arătat la examinarea recursului procurorului.

De altfel, inculpatul nu a invocat nici un temei în susținerea recursului său, de natură a ușura răspunderea penală a sa și să ducă la reducerea pedepsei. Pentru considerentele ce preced și considerând că motivul invocat în recursul procurorului, constituie cazul prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., anulează, ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. A se casa ambele hotărâri pronunțate în cauză, numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului V.P. A se înlătura aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 83 C. pen. și a se descontopi pedeapsa rezultantă, în părțile componente.

A se majora pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de tâlhărie, de la 5 ani, la 7 ani închisoare. Se vor contopi pedepsele aplicate, de 7 ani închisoare și de 4 ani închisoare, inculpatul V.P. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare. Se va menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare în baza art. 83 C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 379/2000 a Judecătoriei sectorului 3 București, pe care o va adăuga la pedeapsa aplicată în cauză, de 7 ani închisoare, urmând ca sus-menționatul inculpat să execute în final, 9 ani închisoare, din care se va deduce timpul reținerii și arestării preventive precum și perioada executată.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate vor fi menținute. Recursul declarat de inculpatul V.P. fiind nefondat, va fi respins ca atare și acesta va fi obligat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, onorariu pentru apărător din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei penale nr. 263/ A din 6 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul V.P. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 1244 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a II–a penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată. Înlătură aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 83 din C. pen. Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată inculpatului V.P. în pedepsele componente. Modifică pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în sensul că o majorează de la 5 ani închisoare, la 7 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și de 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul urmează să execute pedeapsa de 7 ani închisoare. Menține revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, în baza art. 83 C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 379/2000 a Judecătoriei sectorului 3 București, pe care o adaugă la pedeapsa aplicată în cauză, de 7 ani închisoare, urmând ca inculpatul V.P.

să execute în final pedeapsa de 9 ani închisoare. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată de la 15 mai 1998, la 6 ianuarie 1999 și timpul reținerii și arestării preventive de la 8 martie 2002, la 3 octombrie 2003. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.P., împotriva deciziei penale nr. 263/ A din 6 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 3 octombrie 2003.