ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4413/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 370 din 12

martie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul B.S. a fost

condamnat la două pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru săvârșirea a două

infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002, s-a dispus revocarea beneficiului grațierii condiționate pentru

restul rămas neexecutat de 668 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată

inculpatului prin sentința penală nr. 472 din 3 aprilie 2002 a Judecătoriei

sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1644 din 6

septembrie 2002 a Curții de Apel București, și executarea acestuia pe lângă

pedeapsa stabilită prin prezenta hotărâre judecătorească, inculpatul executând,

în total, 5 ani și 668 zile închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestului

preventiv de la 10 iulie 2003, la zi.

S-a luat act că partea vătămată I.A.

și cumpărătorul de bună, credință D.G. nu au formulat pretenții civile în

cauză.

În temeiul art. 14 C. proc. pen. și

art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în

sumă de 15.000.000 lei și, respectiv, 3.500.000 lei, către părțile civile C.M.

și T.E.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50 dolari S.U.A., în

echivalentul în lei la data executării măsurii.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 1.700.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de

400.000 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În cursul zilei de 9 iunie 2003,

într-un interval scurt de timp, pe stradă, inculpatul a smuls telefonul mobil

din mâna părții vătămate I.A. și geanta părții vătămate C.M. în care avea un

telefon mobil.

În seara zilei de 28

iunie 2003, în jurul orei 22,30, în loc public, inculpatul a smuls telefonul

mobil din mâna părții vătămate T.E.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, proces – verbal de

cercetare la fața locului, proces – verbal de recunoaștere din grup, planșe

fotografice, declarațiile martorilor C.G., I.G., I.T., V.C., declarațiile

inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa

cu motivația necesității procurării de mijloace materiale pentru asigurarea

dozei necesare de droguri, fiind consumator de substanțe stupefiante.

Curtea de Apel București, secția a

II a penală, prin decizia penală nr. 333 din 3 mai 2004, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului.

Starea de arest a acestuia a fost

menținută, iar prevenția dedusă la zi.

Apelantul inculpat a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei din care

400.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul B.S., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.

În conformitate cu prevederile art.

72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Curtea constată că instanțele de

judecată au avut în vedere toate aceste criterii de individualizare a pedepsei,

manifestând clemență față de inculpat și reținând toate datele și împrejurările

favorabile acestuia (sinceritatea, valoarea relativ mică a prejudiciilor

cauzate).

Totodată, s-a avut în vedere

pericolul social ridicat al faptelor săvârșite de aceștia, într-un interval

scurt de timp.

Trebuie observat că inculpatul a

comis trei infracțiuni de tâlhărie în plină stradă, asupra unor femei, motivul

fiind procurarea banilor necesari administrării drogurilor.

Inculpatul este recidivist, în anul

2002 fiind condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de furt calificat; grațierea restului de pedeapsă rămas neexecutat

de 668 zile nu a avut efectul reinserției sociale a făptuitorului, care a

ignorat beneficiul acordat.

În raport de toate aceste

împrejurări, Curtea constată că pedeapsa aplicată nu este prea mare și că nu se

impune reducerea cuantumului acesteia, în caz contrar afectându-se grav

cerințele articolului 52 C. pen., privind scopul preventiv – educativ ale

sancțiunii penale.

Pentru aceste considerente, recursul

inculpatului B.S. urmează a fi respins ca nefondat.

Timpul arestării preventive se va

deduce din durata pedepsei aplicate de la 10 iulie 2003 la 8 septembrie 2004.

Inculpatul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind

avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.S. împotriva deciziei penale nr. 333/ A din 3 mai 2004

a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 10 iulie 2003 la 8 septembrie 2004.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

septembrie 2004.