ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6073/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 997 din 13

august 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a dispus

condamnarea inculpatului C.I. la următoarele pedepse:

- pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit.

b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare (fapta din 27 ianuarie 2004).

- pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare (fapta din 13

ianuarie 2004).

- pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. și alin. (2

1

)

lit. b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare (fapta din 24 ianuarie 2004).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 3 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din durata pedepsei perioada arestului preventiv de la 28 ianuarie 2004, la zi.

În baza art. 14 și art. 15 C. proc.

pen., raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 17 C.

proc. pen., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă I.M. și, în

parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă F.A., inculpatul fiind

obligat la plata sumei de 2.000.000 lei către prima parte și la 5.000.000 lei

cu titlu de daune civile către cea de-a doua.

Cererea de acordare de despăgubiri materiale

în sumă de 1.300.000 lei formulată de partea civilă F.A. a fost respinsă ca

neîntemeiată.

S-a luat act că partea vătămată O.V.

nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituire.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea sumei de 350.000 lei de la inculpații C.I. și D.D.E.

(condamnată în această cauză pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire

prevăzută de art. 221 C. pen.), precum și a sumei de 20.000 lei de la

inculpatul C.I.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 1.200.000 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 27 ianuarie 2004,

inculpatul C.I. a urmărit-o pe partea vătămată O.V. în vârstă de 14 ani, a

urcat în liftul unui bloc de locuințe împreună cu aceasta și, după ce a blocat

ascensorul între etaje, prin amenințare cu cuțitul a deposedat-o de cercei.

În seara zilei de 13 ianuarie 2004,

folosind același mijloc de operare, inculpatul a sustras prin violență

telefonul mobil aparținând părții vătămate F.A., în vârstă de 16 ani.

La data de 24 ianuarie 2004, inculpatul

a sustras sub amenințarea cuțitului telefonul mobil și suma de 20.000 lei de la

partea vătămată I.M., în vârstă de 12 ani, recurgând la aceleași metode de

urmărire și blocare a liftului.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerile și declarațiile părților vătămate, procese-verbale de

recunoaștere din grup, planșe fotografice, dovezi de predare-primire, contracte

de amanet, declarațiile martorilor O.F., B.A., G.M., declarațiile inculpatului

care a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 678 din 21 septembrie 2004, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului, deducând prevenția la zi și menținând starea de

arest a acestuia.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul C.I., reiterând motivele invocate în apel și

solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate, considerată ca excesiv de

aspră.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Pentru o justă individualizare a

pedepsei, în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., se impune o apreciere

corespunzătoare a criteriilor care privesc atât pericolul social al faptei

comise, cât și al făptuitorului.

În cauză, inculpatul a fost

condamnat pentru săvârșirea în concurs real a trei infracțiuni de tâlhărie,

toate desfășurate în condiții ce demonstrează temeritate și rapiditate de

decizie și acțiune, împotriva unor minore lipsite de posibilitatea de apărare,

prin amenințare cu cuțitul, împrejurări care agravează răspunderea penală.

Este adevărat că inculpatul a avut o

conduită procesuală sinceră, recunoscând faptele comise, dar, în același timp,

instanțele de judecată au reținut, în mod just, faptul că acesta a fost

condamnat, în timpul minorității, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de

art. 208 – art. 209 C. pen. și art. 36 din Decretul nr. 328/1966.

În aceste împrejurări, pedeapsa

rezultantă aplicată de 7 ani și 3 luni închisoare este proporțională

pericolului social al faptelor săvârșite și al făptuitorului, fiind, numai în

acest cuantum și modalitate de executare, de natură să conducă la respectarea

art. 52 C. pen.

Neconstatându-se motive care să

justifice o reducere a pedepsei aplicate și nici altele care să conducă la

casare, urmare a examinării potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefondat.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din perioada arestării preventive de la 28 ianuarie 2004, la zi.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 678 din 21 septembrie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 28 ianuarie 2004 la

17 noiembrie 2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 noiembrie 2004.