ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 28/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 28/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 749

din 28 septembrie 2004 a Tribunalului Cluj au fost condamnați inculpații:

- Z.T., pentru comiterea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) și c) cu art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de:

- 7 ani închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen.,

s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării

pedepsei de un an și 5 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1234

din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Cluj – Napoca (respectiv decizia penală

nr. 1026/2000 a Tribunalului Cluj), urmând ca inculpatul să execute alături

cele două pedepse, rezultând pedeapsa finală de:

- 8 ani și 5 luni

închisoare.

S-a făcut aplicațiunea art.

71 și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și potrivit art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive începând din 29

ianuarie 2004 la zi.

- C.P. și;

- D.A.ȘT., ambii pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.

(1) și (2

1

) lit. a) și c) C. pen., la pedepsele de câte:

- 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicațiunea art.

71 și art. 64 C. pen.

Pentru ambii inculpați C.P.

și D.A.Șt., în temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și

potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepse timpul reținerii și arestării

preventive începând din 29 ianuarie 2004 la zi.

În baza art. 14 și art. 346

C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați în

solidar, să plătească părții civile M.J. despăgubiri civile în sumă de 1.070

dolari S.U.A. ori echivalentul în lei la data efectuării plății.

În baza art. 189 C. proc.

pen., onorariile avocațiale de câte 600.000 lei s-au suportat de la F.M.J.

În temeiul art. 191 C. proc.

pen., fiecare inculpat a fost obligat în parte să plătească câte 2.000.000 lei

cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:

Inculpații Z.T., C.P. și

D.A.Șt. au fost angajați ca muncitori necalificați la SC S. SRL din Cluj –

Napoca, având ca atribuții de serviciu prestarea de servicii deratizare și

dezinsecție.

La data de 28

ianuarie 2004, în jurul orelor 11,00, toți trei s-a deplasat la imobilul situat

în municipiul Cluj – Napoca, str. Observatorului, unde, la apartamentul 3, au

sunat la ușa părții vătămate M.J., cetățean israelian. Acesta a deschis ușa,

iar cei trei s-au prezentat ca fiind de la primărie. Partea vătămată se afla în

România, ca student în anul I pregătitor la Facultatea de litere din cadrul

Universității Babeș Bolvai, nu cunoaște foarte bine limba română, dar auzind

cuvântul „primărie” și-a dat seama că este vorba despre autoritățile statului,

motiv pentru care le-a permis celor trei să pătrundă în locuință. După ce au

pătruns în garsonieră, în timp ce Z.T. stătea de vorbă cu partea vătămată,

ceilalți inculpați au început să stropească cu substanțe de dezinsecție, cu

ajutorul pompei din dotare, până când au atras-o pe partea vătămată în

bucătărie sub pretextul că-i arată pe unde au deratizat.

Partea vătămată declară că

în bucătărie a fost prinsă de gât de către unul dintre inculpați și împiedicată

să iasă din încăpere câteva minute.

În acest timp, inculpatul

Z.T. a sustras din geaca părții vătămate, care a fost agățată pe un cuier, suma

de 1.070 dolari S.U.A., după care a făcut semn celorlalți pentru plecare. Cei

trei au părăsit în grabă garsoniera părții vătămate, după care au părăsit în

fugă locul faptei și au dispărut printre blocuri. Ulterior, cei trei inculpați

au numărat banii și constatând că este vorba despre valută au luat hotărârea a

o transforma în lei, motiv pentru care s-au deplasat la o casă de schimb

valutar de pe str. George Barițiu, unde au schimbat suma de 370 dolari S.U.A.,

în lei, iar restul, de 700 dolari S.U.A., au fost schimbați de inculpatul Z.T.

la casa de schimb valutar T. de pe B-dul Eroilor. Banii astfel obținuți au fost

împărțiți de cei trei în părți egale, suma totală fiind 34.561.000 lei. La casa

de schimb valutar T., Z.T., pentru a șterge urmele comiterii infracțiunii, a

schimbat suma de 700 dolari S.U.A. după ce s-a legitimat cu o legitimație

aparținând fratelui său, Z.A., care nu avea cunoștință de comiterea faptelor.

Împotriva hotărârii

pronunțate de către tribunal au formulat apel inculpații Z.T. și C.P., care au

solicitat desființarea sentinței și ca urmare a judecării cauzei să se dispună

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, deoarece în

cauză nu s-a folosit violența pentru sustragerea sumei de bani, cu aplicarea

pedepselor corespunzătoare acestei infracțiuni.

Inculpatul D.A.Șt. a

criticat soluția primei instanțe arătând că nu a avut cunoștință de

infracțiunea de furt săvârșită de către Z.T., dar a acceptat o parte a banilor

sustrași, așa încât poate fi vorba doar de săvârșirea infracțiunii de tăinuire.

În acest sens, inculpatul solicită schimbarea încadrării juridice, în cea de

tăinuire cu aplicarea unei pedepse corespunzătoare, cu aplicarea art. 74 – art.

76 C. pen., în condițiile art. 81 C. pen.

Prin decizia penală nr.

311/2004 Curtea de Apel Cluj a considerat apelurile nefondate și le-a respins,

cu motivarea că prin acțiunea comună a inculpaților C.P. și D.A.Șt. de a izola

partea vătămată în bucătărie, după care a fost prinsă de gât și împiedicată să

iasă pe coridor, s-a realizat latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie.

Inculpații au declarat

recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând în principal, schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie, în cea de furt

calificat, comisă de Z.T., tăinuire, comisă de D.A.Șt. și complicitate la furt

calificat, comisă de C.P. și în subsidiar reducerea pedepselor aplicate. Ei au

susținut că nici un moment nu au exercitat acte de violență ori amenințare

împotriva părții vătămate și că pedepsele aplicate au fost greșit

individualizate.

Motivele invocate se

încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și

14 C. proc. pen.

Examinând aceste motive în

raport de probele administrate în cauză, se constată că ele sunt întemeiate.

În afară de declarația părții

vătămate din dosarul de urmărire penală, în sensul că unul din inculpați l-a

prins de mâna stângă și de gât, iar celălalt de mâna dreaptă, ducându-l în

bucătărie, timp în care al treilea inculpat i-a sustras valuta din geaca aflată

în cuierul de pe hol, nici-o altă probă nu evidențiază folosirea violenței sau

amenințări împotriva părții vătămate.

Or, lipsa oricăror urme de

violență pe corpul victimei, faptul că partea vătămată nu a alertat vecinii

prin strigăte, că numai după plecarea inculpaților a fost constatată dispariția

banilor, dovedește că sustragerea valutei s-a făcut fără imobilizarea forțată a

victimei.

Constant, atât în cursul

urmăririi penale, cât și în fața celor două instanțe, inculpații au constatat

folosirea oricăror violențe și amenințări împotriva victimei. Este adevărat că

inițial, inculpații nu au recunoscut nici sustragerea valutei, dar atitudinea

lor oscilantă cu privire la vinovăția comiterii furtului, nu este de natură să

facă credibilă în întregime declarația părții vătămate, cu atât mai mult, cu

cât aceasta cunoștea puțin limba română.

Așa fiind, din coroborarea

declarațiilor inculpaților, se va reține că inculpatul C.P. a ținut victima de

vorbă în bucătărie, pentru a-i distrage atenția și a-i facilita posibilitatea

inculpatului Z.T. să caute banii în geaca aflată pe hol, că între cei doi a

existat o înțelegere prin semne, în acest sens, astfel că sustragerea banilor

fără consimțământul părții vătămate, constituie infracțiunea de furt calificat

prevăzută de art. 208 – art. 209 lit. a) C. pen.

Această infracțiune a fost

comisă de inculpatul Z.T., în calitate de autor, cu ajutorul inculpatului C.P.,

care a participat în calitate de complice.

Atâta timp cât inculpatul

D.A.Șt. nu a săvârșit nici un act material și nici nu a avut vreo altă

contribuție la săvârșirea sustragerii, dar a dobândit, ulterior, o parte din

banii sustrași, știind că provin din fapta ilicită, în sarcina acestuia se va

reține săvârșirea infracțiunii de tăinuire.

Curtea urmează astfel, ca în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să admită recursurile

inculpaților, să caseze parțial sentința și total decizia atacată, prin care

s-au dat, faptelor comise de inculpați, o încadrare juridică greșită și

rejudecând, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., să procedeze la

schimbarea încadrării juridice și la condamnarea inculpaților, după cum

urmează:

- Z.T.,

în baza art. 208 – art. 209 lit.

a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la o pedeapsă orientată către limita

medie prevăzută de lege, având în vedere participarea efectivă la sustragerea

banilor, starea de recidivă și atitudinea adoptată în cursul procesului.

Se va menține dispoziția

privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei

de un an și 5 luni închisoare, aplicată acestui inculpat prin sentința penală

nr. 1234 din 26 septembrie 2000 a Judecătoriei Cluj Napoca, urmând ca acest

inculpat să execute această pedeapsă alături de cea dispusă în cauza de față;

- C.P., în baza art. 26 C.

pen., raportat la art. 208 – art. 209 lit. a) C. pen., la o pedeapsă orientată

puțin peste limita minimă prevăzută de lege, având în vedere că nu are

antecedente penale;

- D.A.Șt., în baza art. 221

C. pen., la o pedeapsă orientată către limita medie prevăzută de lege, în

raport de gradul de pericol social al faptei, dar și de lipsa antecedentelor

penale.

Celelalte dispoziții ale

sentinței penale nr. 749/2004 a Tribunalului Cluj, vor fi menținute.

Din durata pedepselor se va

deduce perioada reținerii și arestării preventive a inculpaților de la 29

ianuarie 2004 la 5 ianuarie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de inculpații Z.T., D.A.Șt. și C.P. împotriva deciziei penale nr. 311 din 9

noiembrie 2004 a Curții de Apel Cluj.

Casează decizia penală

sus-menționată și parțial sentința penală nr. 749 din 28 septembrie 2004 a

Tribunalului Cluj cu privire la încadrarea juridică a faptei.

În baza art. 334 C. proc.

pen., schimbă încadrarea juridică astfel:

- pentru inculpatul Z.T.

din infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)

1

lit. a) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea de furt calificat, prevăzută

de art. 208 și art. 209 lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text de

lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 5 ani închisoare.

Menține revocarea

beneficiului suspendării condiționate a pedepsei de un an și 5 luni închisoare,

aplicată acestui inculpat prin sentința penală nr. 1234 din 26 septembrie 2000

a Judecătoriei Cluj-Napoca, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă

alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final, inculpatul Z.T. având de

executat 6 ani și 5 luni închisoare.

- pentru inculpatul D.A.Șt.,

din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit.

a) și c) C. pen., în infracțiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.,

text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul D.A.Șt. la 2 ani

închisoare.

- pentru inculpatul C.P., din

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. a)

și c) C. pen., în complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de

art. 26, raportat la art. 208 și art. 209 lit. a) C. pen., text de lege în baza

căruia îl condamnă pe inculpatul C.P. la 4 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței penale.

Deduce din pedepse, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpaților de la 29 ianuarie 2004 la 5

ianuarie 2005.

Onorariile în sumă de câte

400.000 lei, pentru apărarea din oficiu, se vor plăti  din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 5 ianuarie 2005.