ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6090/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 144 din 25

martie 2003 a Tribunalului Cluj, au fost condamnați inculpații:

- C.S.G., pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. a) și c), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.,

la pedeapsa de 7 ani și 9 luni închisoare.

- G.A.C., pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b);

alin. (2

1

) lit. a) și c), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la

pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare.

- K.A.L. pentru complicitate la

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 211

alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c), cu aplicarea art. 75 lit.

c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare;

- G.C.Ș. pentru complicitate la

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 211

alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c), cu aplicarea art. 99

și următoarele C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus

din pedepsele aplicate inculpaților perioada reținerii și arestului preventiv

cu începere de la data de 21 octombrie 2002 la zi, pentru inculpații C.S.G. și G.A.C.

și cu începere de la data de 17 octombrie 2002 la zi, pentru inculpații K.A.L.

și G.C.Ș.

Cu consecințele prevăzute de art. 71

și art. 64 C. pen., față de toți inculpații.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art.

998 și art. 1003 C. civ., a obligat în solidar pe cei patru inculpați, iar pe

inculpatul G.C.Ș. în solidar și cu partea civilmente responsabilă G.F.L., la

despăgubiri către partea civilă A.M.M. din Cluj-Napoca, în prezent arestat

într-o altă cauză în Penitenciarul Gherla, în sumă de 5.960.000 lei și

echivalentul în lei la data executării a 180 dolari SUA.

A constatat recuperat restul

prejudiciului.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că în noaptea de 13 octombrie 2002, în baza unei

înțelegeri prealabile, inculpații C.S.G. și G.A.C., s-au deplasat cu

autoturismul condus de coinculpatul K.A.L. în Cluj-Napoca, la domiciliul părții

vătămate A.M.M., au pătruns prin efracție în locuință și prin violențe, au

deposedat-o de bunuri în valoare de aproximativ 10.000.000 lei. În tot acest

timp inculpatul minor G.C.Ș. a asigurat paza împreună cu inculpatul K.A.L.,

care i-a ajutat și la transportarea bunurilor sustrase.

Din raportul medico-legal întocmit

de I.M.L. Cluj-Napoca a rezultat că partea vătămată A.M.M. a prezentat multiple

leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și au

necesitat un număr de 15-17 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații C.S.G., G.A.C., K.A.L. și G.C.Ș., care au criticat

hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând schimbarea încadrării

juridice a faptelor reținute în sarcina lor, precum și reducerea pedepselor

aplicate.

Curtea de Apel Cluj, prin decizia

penală nr. 128 din 19 iunie 2003 a admis apelurile inculpaților K.A.L. și G.C.Ș.

și a redus pedepsele aplicate de la 7 ani la 5 ani închisoare pentru K.A.L. și

de la 3 ani și 6 luni la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru G.C.Ș. A menținut

celelalte dispoziții ale hotărârii și a respins ca nefondate apelurile

declarate de inculpații C.S.G. și G.A.C. A dedus prevenția inculpaților la zi.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpați, care au solicitat:

- inculpatul G.C.Ș., în principal,

achitarea, întrucât nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, iar în

subsidiar, schimbarea încadrării juridice din complicitate la tâlhărie în

infracțiunea de tăinuire și reducerea pedepsei;

- inculpatul K.A.L. a solicitat

schimbarea încadrării juridice din complicitate la tâlhărie în infracțiunea de

tăinuire și aplicarea unei pedepse cu reținerea circumstanțelor atenuante și cu

suspendarea condiționată a executării acesteia;

- inculpații G.A.C. și C.S.G. au

solicitat redozarea pedepselor aplicate.

Recursurile nu sunt fondate.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte, constată că instanțele au făcut o corectă apreciere a

probelor administrate și au stabilit în mod corespunzător starea de fapt și

încadrarea juridică a faptelor comise.

Apărarea inculpaților K.A.L. și G.C.Ș.,

care au încercat să acrediteze ideea că nu au cunoscut motivul pentru care

ceilalți 2 coinculpați s-au deplasat la domiciliul părții vătămate nu poate fi

primită întrucât, în declarațiile date în faza de urmărire penală inculpații au

descris în amănunt înțelegerea cu privire la sustragerea bunurilor părții

vătămate, precum și împărțirea banilor obținuți din vânzarea acestora.

De asemenea, au stabilit ca în cazul

în care vreunul dintre ei va fi depistat să nu recunoască. În acest sens,

inculpatul K.A.L. în declarații arată că „înainte de a pleca stabilisem cu ei

ca în cazul în care sunt întrebați să nu recunoască că eu i-am transportat la

Cluj”, aspect care denotă că încă înainte de comiterea faptei, inculpatul și-a

luat măsuri de siguranță în vederea sustragerii de la răspunderea penală.

Schimbarea atitudinii procesuale

penale a celor 2 inculpați în cursul cercetării judecătorești, fără nici o

motivare pertinentă din partea acestora, nu poate fi primită, ea părând ca o

încercare de a disimula adevărul în vederea sustragerii sau diminuării

răspunderii penale.

Deși acești inculpați nu au

participat efectiv la comiterea infracțiunii, totuși activitatea lor

infracțională, materializată prin aceea că au transportat pe ceilalți

coinculpați, că au asigurat paza și au ajutat la transportul și valorificarea

bunurilor sustrase, împărțindu-și folosul infracțiunii, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie sub forma complicității.

Prin urmare, întrucât vinovăția

inculpaților a fost dovedită, nu se poate dispune nici achitarea și nici

schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel cum au solicitat aceștia.

Cu privire la recursurile tuturor

inculpaților sub aspectul reindividualizării pedepselor, se reține că au fost

respectate criteriile, prevăzute de art. 52 și art. 72 C. pen. și pe cale de

consecință, nu se impune reducerea acestora.

La dozarea pedepselor s-a ținut

seama de numărul infractorilor participanți la comiterea faptei, de

împrejurările în care a fost săvârșită aceasta, de gradul de pericol social

ridicat al infracțiunii, precum și de pedeapsa prevăzută de lege și de poziția

procesuală a inculpaților. De altfel, pedepsele aplicate inculpaților C.S.G. și

G.A.C. au fost orientate spre minimul special prevăzut de textul incriminator,

iar în favoarea celorlalți doi inculpați s-au reținut circumstanțe atenuante,

aplicându-se pedepse sub acest minim.

Față de considerentele expuse,

recursurile declarate sunt nefondate și urmează a fi respinse, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce perioada arestării

preventive de la 17 octombrie 2002, la 22 decembrie 2003, pentru G.C.Ș. și K.A.L.

și de la 21 octombrie 2002, la 22 decembrie 2003 pentru G.A.C. și C.S.G.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.S.G., G.A.C., G.C.Ș. și K.A.L., împotriva deciziei

penale nr. 128 din 19 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, durata arestării preventive de la 17 octombrie 2002, la 22

decembrie 2003, pentru G.C.Ș. și K.A.L. și de la 21 octombrie 2002, la 22

decembrie 2003, pentru G.A.C. și C.S.G.

Obligă pe recurenții inculpați C.S.G.,

G.A.C. și G.C.Ș. să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli

judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru

apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat K.A.L. să

plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22

decembrie 2003.