ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6397/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 482 din 17 august 2005, pronunțată de Tribunalul Cluj, au fost condamnați inculpații:

M.P., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută art. 211 alin. (1) și (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2), art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen.

Ș.N., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută art. 211 alin. (1) și (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 40, art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) și art. 99 și următoarele C. pen.

Pentru acest din urmă inculpat s-a dispus, în baza art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 208/2006 a Judecătoriei Turda, pedeapsă ce a fost cumulată cu pedeapsa nou aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 C. pen. și s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

S-a dedus, din durata pedepselor aplicate fiecărui inculpat, timpul reținerii și arestării preventive de la 12 aprilie 2006 la zi și, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost obligați inculpații, în solidar, iar inculpatul Ș.N., în solidar cu părțile responsabile civilmente Ș.N. și Ș.M., să plătească părții civile S.F. 130 Ron despăgubiri materiale.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații să plătească fiecare câte 400 de lei cheltuieli judiciare către stat, inculpatul minor în solidar cu părțile responsabile civilmente.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În data de 11 aprilie  2006 inculpații M.P. și Ș.N. au arat grădinile martorelor S.M. și M.L. din localitatea Boju, județul Cluj, primind în schimb suma totală de 80 RON, câte 40 RON pentru fiecare grădină.

La aceeași dată, în localitatea Boju s-a aflat partea vătămată S.F., care are domiciliul în satul Cara, comuna Cojocna, este persoană fizică autorizată să desfășoare activități de coșerit și în acest scop s-a deplasat în localitatea Boju, primind suma de 100 RON de la 5 persoane cărora le-a prestat activitatea menționată, eliberându-le chitanțe.

Atât inculpații cât și partea vătămată, după terminarea activităților, s-au deplasat la barul din localitatea Boju unde au consumat băuturi alcoolice și au făcut cunoștință.

Aflând că inculpații urmează să se deplaseze în localitatea Cojocna cu căruța, pentru a face un schimb de cai, partea vătămată i-a rugat să o transporte și pe ea până acolo de unde ar fi continuat să meargă la domiciliul său din satul Cara.

Au plecat de la bar cu căruța toți trei, în jurul orei 19,00, iar după circa 15 minute, când au ajuns în câmp, în zona Gării Tunel, inculpatul M.P. a acuzat-o pe partea vătămată că i-ar fi sustras suma de 220 RON, din vesta cu care era îmbrăcat, iar inculpatul Ș.N. a început să o lovească pe aceasta, după care și inculpatul M.P. i-a aplicat lovituri. În timpul agresiunii, unul din inculpați i-a smuls părții vătămate de la gât telefonul mobil, care era prins cu un șnur și ambii inculpați au deposedat-o pe aceasta de suma de 150 RON care se afla în buzunarul cămășii.

Inculpații au legat-o pe partea vătămată cu un căpăstru și au pornit căruța, dar partea vătămată a reușit să se dezlege imediat, fără a suferi leziuni în jurul gâtului, zonă în care a fost lezată.

Partea vătămată a fugit apoi spre stația C.F.R. Tunel, situată în apropiere de locul agresiunii, de unde a sesizat, prin intermediului impegatului de mișcare, organele de poliție.

Inculpații au fost depistați de către organele de poliție într-un bar din comuna Cojocna, asupra inculpatului Ș.N. găsindu-se suma de 20 Ron și telefonul mobil, care au fost restituite părții vătămate pe bază de dovadă.

Cu toate că inculpații au susținut că au luat prin violență de la inculpați doar suma de 40 Ron, instanța a luat în considerare cele arătate de partea vătămată S.F., care a fost constant în declarații, a făcut dovada că a primit suma de 100 Ron pentru activitatea desfășurată, iar în privința consumației achitate la barul din Boju, declarația lui se coroborează cu cea a martorei Ș.M. care era de serviciu la bar.

Susținerile inculpaților nu s-au coroborat cu nici un alt mijloc de probă, cu atât mai mult cu cât au declarat chiar ei că au consumat câte 10-15 sticle de bere, cheltuind astfel pe băutură cea mai mare parte a banilor primiți pentru arat. În plus, telefonul mobil aparținând părții vătămate a fost găsit asupra inculpatului Ș.M.. De asemenea, după ce au ajuns în localitatea Cojocna, inculpații au mai cheltuit bani pe alcool și țigări. În acest context s-a luat în considerare ca reală susținerea părții vătămate că a avut asupra ei suma de 120 Ron înainte de a încasa banii pentru coșerit și pentru că la plecarea din Boju mai avea suma de 150 Ron, care i-a fost sustrasă de către inculpați.

A fost înlăturată apărarea inculpaților, în sensul că au găsit telefonul mobil pe jos, după plecarea părții vătămate și l-au luat cu intenția de a-l restitui acesteia, deoarece această susținere a fost infirmată chiar de martorul J.I. propus de inculpați. Dacă intenția lor era de a restitui telefonul, ar fi trebuit să meargă la postul de poliție să-l predea, imediat ce au ajuns în Cojocna, dar nu au procedat astfel, ci s-au ocupat de schimbul de cai, apoi au mers la bar, comportament ce denotă lipsa intenției de a clarifica problema în sensul restituirii telefonului. De altfel, această posibilitate exista și la momentul la care partea vătămată a fugit de la locul în care a fost agresată.

La dozarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților, prima instanță a ținut a ținut seama de prevederile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social concret al faptei comise, de persoana inculpaților, care nu au avut un comportament sincer, nu au avut anterior o conduită bună în societate, astfel cum rezultă din referatele de evaluare, inculpatul M.P. se află se află la prima confruntare cu legea penală, în timp ce inculpatul Ș.N. a fost condamnat anterior la pedeapsa de 2 luni închisoare, nu au copii minori în întreținere, sunt tineri și au comis fapta sub influența băuturilor alcoolice, aceste două împrejurări fiind reținute ca circumstanțe atenuante, conform prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen.

Raportat la cele mai sus expuse, instanța a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților, respectiv 4 ani închisoare, pentru inculpatul M.P., care a avut o contribuție mai mică la comiterea infracțiunii, el exercitând acte de violență asupra părții vătămate, fără a se putea stabili cu exactitate că a observat momentul în care inculpatul Ș.M. i-a luat acesteia telefonul mobil, aspect care îi profită, dar fără a se omite că a deposedat prin violență partea vătămată de bani, și 3 ani închisoare pentru inculpatul Ș.N., care a inițiat actele de violență și a luat telefonul mobil al părții vătămate, vor realiza scopul preventiv, educativ și sancționator, prevăzut de art. 52 C. pen.

Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat apel ambii inculpați, care au solicitat achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina în sarcina lor, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat cu art. 10 alin. lit. d) C. proc. pen.

În motivarea apelului său, inculpatul M.P. a arătat că nu a exercitat violențe asupra părții vătămate în scopul deposedării de bunuri și că la dosar nu există dovezi din care să rezulte că, într-adevăr, s-au sustras bunuri de la partea vătămată, astfel că lipsește latura obiectivă a infracțiunii.

Inculpatul Ș.N., prin apelul său, a arătat că lipsește intenția comiterii infracțiunii reținute în sarcina sa, și nu s-a dovedit înțelegerea prealabilă dintre inculpați în sensul deposedării părții vătămate de bunuri și nici intenția sustragerii de bunuri.

Prin decizia nr. 215/ A din 14 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaților M.P. și Ș.N. împotriva sentinței penale nr. 482/2006 a Tribunalului Cluj.

S-a menținut starea de arest a inculpaților, s-a dedus prevenția la zi, iar inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită, în baza materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor audiați în cauză, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate S.F. și declarațiile inculpaților date de în faza de urmărire penală.

Împotriva deciziei instanței de prim control judiciar, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.P., invocând, prin concluziile apărătorului, cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susținând că nu a exercitat violențe asupra părții vătămate în scopul deposedării acesteia, neexistând dovezi în acest sens, astfel că lipsește latura obiectivă a infracțiunii da tâlhărie, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei, prin reducerea cuantumului acesteia.

Înalta Curte, examinând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. 3 C. proc. pen., constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi dezvoltate în continuare:

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că instanțele au reținut corect, în baza probatoriului administrat în cauză, vinovăția recurentului inculpat M.P., în săvârșirea la data de 11 aprilie 2006, împreună cu inculpatul Ș.N., a infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de dispozițiile art. 211 alin. (1) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., asupra părții vătămate S.F.

Susținerile recurentului inculpat că nu a exercitat acte de violență asupra părții vătămate sunt infirmate de declarațiile date chiar de acesta în faza de urmărire penală când a recunoscut  că a lovit-o pe partea vătămată S.F. în scopul de a o deposeda de bani, descriind detaliat modul de comitere al infracțiunii împreună cu inculpatul Ș.N.

Este adevărat că ulterior, în fața instanței de fond, recurentul inculpat revine asupra declarațiilor inițiale și recunoaște doar exercitarea de acte violență, arătând că nu a intenționat să sustragă banii părții vătămate dar, așa cum au arătat și celelalte instanțe, aceste apărări nu pot fi primite, atâta timp cât declarațiile ambilor inculpați, date în faza de urmărire penală, se coroborează cu declarațiile constante ale părții vătămate și restul probelor administrate în cauză.

Cu privire la cererea de reindividualizare a pedepsei, Înalta Curte constată că nu sunt elemente de reapreciere, în sensul solicitat, întrucât instanța de fond a dat eficiență deplină criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în mod corect în favoarea inculpatului M.P. circumstanța atenuantă prevăzută de dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., având în vedere vârsta tânără a acestuia și faptul că a comis infracțiunea sub influența băuturilor alcoolice.

Astfel, pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim privativ de libertate, situată sub minimul special prevăzut de legea penală, este în măsură să asigure atât finalitatea preventivă cât și cea educativă, prevăzută de dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei nr. 215/ A din 14 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12 aprilie 2006, la 2 noiembrie 2006.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei nr. 215/ A din 14 septembrie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 12 aprilie 2006, la 2 noiembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2007.