ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4573/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 208 din 19 martie 2004, Tribunalul Cluj a dispus condamnarea inculpaților: - M.V. În baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. - R.A. În baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. În baza art. 33 lit. a) C. pen., că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. - D.F. În baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

- C.P.C., în baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 430/2002 a Judecătoriei Turda și s-a contopit restul rămas neexecutat de 639 zile închisoare cu noua pedeapsă, rezultând pedeapsa finală de 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. - D.A.O. În baza art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. În baza art. 239 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj. În baza art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 252/2001 a Judecătoriei Turda și s-a contopit restul rămas neexecutat, de 355 zile cu noua pedeapsă, rezultând pedeapsa finală de 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 14 ianuarie 2004, pentru inculpații R.A., A.M.

și M.V. și din 15 ianuarie 2004 pentru inculpații C.P.C., D.A.O. și D.F. până la zi. În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la câte 25.000.000 lei daune morale în favoarea fiecărei părți vătămate, respectiv în favoarea părții civile S.C. și S.N. precum și 300.000 lei, în favoarea SC P. SA Turda. Onorariile avocațiale din oficiu de câte 600.000 lei s-au avansat din F.M.J. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpații au mai fost obligați la câte 2.000.000 lei fiecare cheltuieli judiciare în favoarea statului, incluzând și onorariile avocațiale.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele: În data de 31 decembrie 2003, după o înțelegere prealabilă, cei 6 inculpați, care locuiesc în același imobil în municipiul Turda, s-au deplasat în apropierea gardului de beton care împrejmuiește SC P. SA Turda, așteptând momentul prielnic pentru a pătrunde în incinta acesteia, de unde intenționau să sustragă materiale feroase. În jurul orelor 12,30 –13,00, cei șase inculpați au pătruns prin escaladarea gardului de beton supraînălțat cu sârmă ghimpată, în incinta societății mai sus-arătate, unde au început să caute diverse obiecte din fier. Inculpații R.A., M.V. și C.P.C. au găsit niște butoaie de metal depozitate într-un țarc împrejmuit cu gard de sârmă, bunuri pe care s-au înțeles să le scoată din incinta societății.

Astfel, cei trei, au reușit să sustragă un număr de șase butoaie din metal de 200 litri fiecare, trecându-le peste cele două garduri, respectiv peste gardul de sârmă și cel din beton. În același timp, ceilalți trei inculpați aflați și ei în curtea societății, au găsit în imediata apropiere a locului din care ceilalți găsiseră butoaiele, o conductă de fier, dar nu au reușit să o sustragă datorită greutății considerabile a acesteia. În timpul derulării acestor activități, partea vătămată S.N., agent de pază al SC S. SRL Turda, care avea drept obiectiv de pază curtea SC P. SA, conform unui contract încheiat între cele două societăți, a surprins pe cei șase inculpați. În momentul în care inculpații au observat-o pe partea vătămată, au părăsit în fugă curtea societății, sărind gardul prin locul în care intraseră.

Nu s-au deplasat însă mai departe, rămânând lângă gard, cu intenția de a negocia cu paznicul posibilitatea sustragerii și a altor materiale din incinta societății. Partea vătămată, care nu era înarmată în nici un fel, i-a rugat pe cei 6 inculpați să înapoieze bunurile sustras promițându-le că în această situație nu va anunța poliția și îi va lăsa să plece, dar s-a lovit de refuzul categoric al acestora. În aceste condiții partea vătămată S.N., a deschis telefonul mobil, apelându-l pe șeful său, partea vătămată S.C., dorind ca în acest fel acesta să fie avertizat cu privire la faptul că are probleme la punctul său de pază. După aproximativ 2-3 min. la fața locului a sosit și partea vătămată S.C.

În acest moment, partea vătămată S.N. a încercat să-l imobilizeze pe inculpatul M.V., care se așezase în fund pe gardul de beton pentru a purta negocierile mai sus-amintite. Imediat ceilalți 5 inculpați au sărit înapoi gardul în incinta societății și toți șase au început să-i aplice lovituri părții vătămate S.N. în diverse părți ale corpului. După aceea, s-au îndreptat asupra celeilalte părți vătămate, respectiv asupra părții vătămate S.C., care ajunsese între timp la locul incidentului. Cei șase inculpați i-au aplicat și acestei părți vătămate lovituri, până au adus-o în stare de inconștiență, când, la solicitarea părții vătămate S.N., care la cererea să nu-l mai lovească întrucât îl vor omorî, au încetat să-i mai aplice lovituri.

Cei șase inculpați speriați de turnura evenimentelor, precum și de posibilele consecințe ale acestora, au aruncat înapoi în incinta societății comerciale P. SA cele 6 butoaie de tablă sustrase și au plecat cu toții, nu înainte ca inculpatul C.P.C. să-i insulte și să-i amenințe pe cei doi paznici, că-i va aștepta la ieșirea din tură la ora 18,00, sperând în acest fel că cele două părți vătămate nu vor raporta cele întâmplate. Au fost sesizate imediat organele de poliție, iar partea vătămată S.C. a fost transportată de urgență la Spitalul Municipal Turda, unde i-au fost acordate primele îngrijiri medicale. Din raportul de constatare medico-legală nr. 125/I/I/36 din 7 ianuarie 2004, eliberat de L.M.L.

Cluj Napoca, a rezultat că partea vătămată S.C. a suferit în urma agresiunii leziuni care au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale, în situația în care nu survin complicații. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 122/I/a/33 din 7 ianuarie 2004, eliberat de L.M.L. Cluj partea vătămată S.N., a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, leziunile necesitând 8-9 zile îngrijiri medicale. În data de 14 ianuarie 2004, au fost prinși trei dintre inculpați, respectiv inculpatul M.V., R.A. și A.M., iar în ziua imediat următoare au fost prinși ceilalți trei inculpați, pe numele celor șase eliberându-se mandate de arestare preventivă, pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și ultraj, de către Tribunalul Cluj.

Audiați fiind, inculpații au recunoscut că au aplicat lovituri celor două părți vătămate, în condițiile în care aceștia intenționau să imobilizeze pe inculpatul M.V., dar recunoașterile lor au fost doar parțiale, întrucât fiecare a încercat să-și minimalizeze participarea atât la activitatea de furt propriu-zisă cât și la cea de exercitare a violențelor asupra celor două părți vătămate. Inculpatului A.M., care se află la prima confruntare cu legea penală, instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. și aplicând prevederile art. 76 lit. b) și e) C. pen., i-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie și câte o pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru cele două infracțiuni de ultraj, contopind cele trei pedepse în baza art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 3 ani închisoare.

În ce privește latura civilă a cauzei, cele două părți vătămate au formulat pretenții de câte 50.000.000 lei fiecare, ca daune morale, dar instanța a admis în parte cererea acestora, obligându-i, în solidar, inculpații la plata a câte 25.000.000 lei pentru fiecare parte civilă și la 300.000 lei, despăgubiri materiale în favoarea SC P. SA Turda, reprezentând costul reparației gardului de sârmă degradat. Împotriva hotărârii pronunțate de către tribunal au formulat apel toți inculpații, care au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel că au solicitat desființarea acesteia și judecându-se cauza, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, în aceea de furt calificat și din infracțiunea de ultraj, în infracțiunea de lovire, iar pentru inculpatul D.F.

s-a mai cerut și achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a lovit nici una din părțile vătămate și nici nu le-a amenințat. De asemenea, toți inculpații au mai cerut și aplicarea unor pedepse mai reduse, raportate la gradul de participație și datele privind persoana fiecăruia, inculpatul D.F. având 7 copii în întreținere. Examinând motivele de apel invocate, Curtea de Apel Cluj, prin decizia penală nr. 161 din 25 mai 2004, respinge ca nefondate apelurile, reținând că la 31 decembrie 2003, în jurul orelor 12,30 –13,00, inculpații au pătruns prin escaladarea gardului în incinta SC P. SA Turda, de unde au sustras 6 butoaie de metal și fiind surprinși în timpul comiterii faptei de agenții de pază S.N.

și S.C., le-au aplicat lovituri pentru a-și asigura scăparea și că faptele prezentate mai sus constituie infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și ultraj prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Referitor la sancțiunile aplicate se constată că acestea au fost judicios proporționalizate încât să reflecte just, pe de o parte, gradul sporit de pericol social concretizat în valorile sociale lezate, iar pe de altă parte, elementele ce caracterizează persoana fiecărui inculpat care sunt recidiviști, inculpații M.V. și R.A., conform art. 37 lit. b) C. pen., iar inculpații D.F., C.P.C.

și D.A.O., conform art. 37 lit. a) C. pen., aceștia din urmă comițând faptele în termenul de încercare al liberării condiționate a altor pedepse. Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpații M.V., R.A., D.A.O., C.P.C. și D.F. Inculpatul D.F. a solicitat achitarea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât acesta nu a lovit nici una din părțile vătămate și nici nu le-a amenințat. Ceilalți inculpați au solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat și din infracțiunea de ultraj în infracțiunea de lovire, iar în subsidiar toți inculpații au solicitat schimbarea pedepselor. Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 17, 17 1 și 14 C. proc.

pen., cât și din oficiu potrivit dispozițiilor alin. (3) al aceluiași articol, constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Luând în discuție critica privind schimbarea încadrării juridice se constată: Din probele administrate în cauză, respectiv însăși declarațiile inculpaților coroborate cu ale părții vătămate, rezultă cu certitudine că inculpații au săvârșit infracțiunile de tâlhărie și ultraj și nu infracțiunile de furt și lovire atâta timp cât, fiind surprinși în timpul comiterii faptei de furt de către părțile vătămate S.N. și S.C., care aveau calitatea de agenți de pază, au aplicat acestora lovituri pentru a-și asigura scăparea. Nici critica formulată de inculpatul D.F.

cu privire la greșita condamnare nu poate fi primită, acesta participând alături de ceilalți inculpați la sustragerea butoaielor și lovirea ambelor părți vătămate, pentru a-și asigura scăparea. Probe în acest sens sunt declarațiile părților vătămate și ale celorlalți inculpați ce se coroborează cu declarația inculpatului D.F., care recunoaște însă că a lovit doar pe partea vătămată S.C. Cât privește individualizarea pedepselor, nu sunt motive care să justifice reducerea acestora dat fiind pericolul social ridicat al faptelor săvârșite generat de modul în care au fost concepute de către inculpați dar și datele ce caracterizează persoana inculpaților, care au avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal în pofida probelor evidente și care sunt cu antecedente penale sau recidiviști.

Cum, examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile inculpaților, a se deduce perioadele reținerii și arestării preventive și obligarea acestora la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.V., R.A., D.A.O., C.P.C. și D.F., împotriva deciziei penale nr. 161 din 25 mai 2004 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedepse, timpul reținerii și arestării preventive a inculpaților R.A., M.V. de la 14 ianuarie 2004 și de la 15 ianuarie 2004 pentru inculpații C.P.C., D.A.O. și D.F., până la 16 septembrie 2004. Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 septembrie 2004.