ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3190/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 653 din 18 noiembrie 2003, Tribunalul Cluj a condamnat pe următorii inculpați: C.D. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (parte vătămată M.V.M.) prin schimbarea încadrării juridice în baza art. 334 C. proc. pen., dintr-o singură infracțiune de tâlhărie în două infracțiuni, una comisă în forma autoratului și alta a complicității. În temeiul art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., același inculpat a mai fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie (parte vătămată D.M.) prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc.

pen., dintr-o singură infracțiune de tâlhărie în două fapte penale comise una în forma autoratului și alte a complicității. În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., s-a constatat că faptele sunt concurente, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., a fost aplicată pedeapsa de 7 ani închisoare. Conform art. 37 lit. a) C. pen., s-a constatat că aceste fapte au fost comise în condițiile recidivei postcondamnatorii, raportată la pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința nr. 285 din 22 iunie 1999 a Tribunalului Cluj, pentru infracțiunea de tâlhărie, fiind liberat condiționat la 31 iulie 2002, rămânând un rest neexecutat de 630 zile. În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de mai sus și în baza art. 33 alin. (2) C. pen., a fost contopit restul de 630 zile închisoare cu pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în total 7 ani și 6 luni închisoare.

C.V. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (parte vătămată M.V.M.) prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de tâlhărie în două infracțiuni, una comisă sub forma autoratului și alta a complicității. În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., același inculpat a mai fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie (parte vătămată D.M.) prin schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., dintr-o singură infracțiune de tâlhărie în două infracțiuni comise, una în forma autoratului și a complicității.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., faptele fiind concurente, potrivit art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 7 ani închisoare. Pentru ambii inculpați s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a computat din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive. C.R.C. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. (parte vătămată D.M.) prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de tâlhărie în două infracțiuni comise, una sub forma autoratului și alta a complicității.

În temeiul art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen., a mai fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie (parte vătămată M.V.M.) prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de tâlhărie în două asemenea infracțiuni comise, una în forma autoratului și cealaltă a complicității. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare. În temeiul art. 110 1 C. pen., raportat la art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare stabilit de instanță la 4 ani.

Pe durata termenului de încercare dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, supravegherea minorului este încredințată Serviciului de Reintegrare socială a infractorilor și supraveghere a pedepselor neprivative de libertate de la lângă Tribunalul Vaslui. În baza art. 103 alin. (2) C. pen., a pus în vedere instituției de mai-sus îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorului până la majoratul acestuia în scopul îndreptării lui și că are obligația de a înștiința instanța deîndată dacă minorul se sustrage de la supraveghere, sau are purtări rele, ori a săvârșit din nou o infracțiune. În temeiul art. 103 alin. (3) C. pen., i s-a impus minorului obligația de a nu intra în legătură până la împlinirea vârstei de 18 ani cu inculpații majori C.D.

și C.V. După împlinirea vârstei de 18 ani minorul trebuie să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 C. pen. În baza art. 110 1 alin. (3) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. Inculpații au fost obligați solidar, cel minor solidar și cu părțile responsabile civilmente să plătească unei părți civile o sumă de bani cu titlu de despăgubiri. Totodată, ei au fost obligați să restituie statului cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea cauzei. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 31 august 2003, părțile vătămate și cei trei inculpați se aflau pe terasa unei cofetării din municipiul Cluj Napoca, stând la mese diferite.

La un moment dat, părțile vătămate au plecat spre casă, mergând pe o stradă mai lăturalnică și puțin circulată. În urma unei înțelegeri prealabile între ei, cei trei inculpați le-au urmărit și când le-au ajuns, C.D. și C.V. au aplicat uneia din ele lovituri cu pumnii și picioarele, primul luându-i de la mâna dreaptă un inel și o brățară, iar din buzunarul pantalonilor o sumă de bani. Concomitent, coinculpatul C.R.C. s-a apropiat de cealaltă victimă, a prins-o de păr în zona cefei, a trântit-o la pământ și i-a luat de pe mână o brățară din aur, iar de la gât i-a smuls un lănțișor tot de aur. La strigătele de ajutor, inculpații au fugit de la locul faptei însă ulterior, au fost identificați la reședința lor din municipiul Cluj-Napoca, unde se aflau și bijuteriile sustrase, care au fost restituite păgubașilor.

Împotriva acestei hotărâri Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpații C.D. și C.V. au declarat apel. Ministerul Public a criticat sentința sub aspectul legalității și temeiniciei ei în ceea ce privește greșita încadrare juridică a faptei, a individualizării pedepselor și a soluționării laturii civile. Procurorul a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii și condamnarea fiecărui inculpat în calitate de coautori pentru comiterea a câte două infracțiuni de tâlhărie în forma concursului ideal cu doi subiecți pasivi, prin schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen., majorarea pedepselor aplicate celor doi inculpați majori și înlăturarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., precum și cele ale art. 110 1 C. pen., de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere în cazul inculpatului minor C.R.C.

În ce privește modul de rezolvare a laturii civile, procurorul a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor în suma cerută de partea civilă. Apărătorii apelanților au solicitat reducerea pedepselor. Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 57 din 24 februarie 2004 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, a casat sentința atacată și a condamnat pe inculpați după cum urmează: C.D., prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de tâlhărie, astfel: În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată D.M.) la 9 ani închisoare. În temeiul art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată M.V.M.) la 9 ani închisoare. Conform art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 9 ani închisoare sporită cu un an închisoare, deci în total 10 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 630 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința nr. 281 din 22 iunie 1999 a Tribunalului Cluj, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 10 ani închisoare.

C.V., prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în două infracțiuni de tâlhărie, astfel: În baza art. 211 alin. (2) lit. c) alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (parte vătămată D.M.) l-a condamnat la 8 ani închisoare. Conform art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. (parte vătămată M.V.M.) la 8 ani închisoare. În baza art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen., va executa 8 ani închisoare sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 8 ani și 6 luni închisoare.

C.R.C., prin schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., în două infracțiuni de tâlhărie, astfel: Conform art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 93 alin. (3) și urm. C. pen. (parte vătămată D.M.) l-a condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) C. pen., cu aplicarea art. 93 alin. (3) și urm. C. pen. (parte vătămată M.V.M.) același inculpat a mai fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. b) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute 3 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 71 C. pen., a fost interzisă acestui inculpat exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate. Au fost respinse apelurile declarate de inculpații C.D. și C.V., ca nefondate. Împotriva acestei decizii, inculpații au declarat recurs. Apărătorul inculpatului C.V. a criticat decizia, susținând că nu este legală și temeinică. Sub primul aspect a menționat că încadrarea juridică dată faptei de către instanța de control judiciar nu este corectă. În acest sens a arătat că inculpații nu au comis două infracțiuni de tâlhărie în forma autoratului, deoarece din probele administrate a rezultat că numai inculpatul C.D.

a săvârșit acte de constrângere în timp ce recurentul pe cere-l asistă a exercitat o acțiune de deposedare și ca atare cei trei inculpați au participat diferit la realizarea laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie; fiecare a acționat ca autor doar asupra unei singure părți vătămate, iar cealaltă faptă penală a fost consumată în forma complicității morale, deoarece doar unul a exercitat acte de violență, ceilalți prezenți la fața locului întărindu-i convingerea reușitei acțiunii lui. Totodată, apărătorul a susținut că din declarația inculpatului C.D. a rezultat că numai el a lovit victima, ceilalți doi necunoscând intenția sa, și în momentul când au sesizat ce se întâmplă au fugit.

Referitor la temeinicia hotărârii, apărătorul a susținut că pedepsele aplicate sunt exagerate, instanța neținând seama de împrejurările favorabile inculpatului și anume: lipsa antecedentelor penale, comportarea corespunzătoare pe care a avut-o în familie și societate, înainte de comiterea faptei, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, tinerețea acestuia (la data comiterii faptei avea 19 ani), precum și faptul că a recunoscut și regretat comiterea faptei. Pentru toate aceste motive apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și în principal menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, iar în subsidiar reducerea pedepsei ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.

Concluzii de admitere a recursurilor, casarea deciziei și în principal menținerea hotărârii primei instanțe, iar în subsidiar reducerea pedepselor au pus și apărătorii inculpaților C.D. și C.R.C., pentru motivele invocate de apărătorul inculpatului C.V., primul menționând că nu s-a dovedit existența unei înțelegeri între făptuitori. Recursurile nu sunt fondate. Verificând decizia instanței de apel se constată că este legală și temeinică sub toate aspectele pe baza probelor care au fost complet administrate și bine interpretate, reținându-se o corectă situație de fapt și o corespunzătoare încadrare juridică a faptelor comise de către inculpați. Astfel, potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie, furtul săvârșit, între altele, prin întrebuințare de violențe sau amenințări.

Această infracțiune complexă este caracterizată printr-o acțiune principală, furtul, și una adiacentă întrebuințarea de violențe, de amenințări sau alte constrângeri. Fiecare dintre aceste acțiuni realizează latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, astfel că în situația în care sunt doi sau mai mulți participanți ei sunt coautori la infracțiunea de tâlhărie indiferent dacă unul sau unii au comis mai multe acte de constrângere, iar celălalt sau ceilalți au deposedat victima de bunuri. În cauza dedusă judecății, obiectul acesteia l-a constituit faptele comise de cei trei inculpați asupra a două victime, violențele fizice și furtul bunurilor fiind exercitate direct de către doi dintre recurenți, C.D.

și C.V., asupra unei părți civile, M.V.M., iar alte violențe fizice și o sustragere de bunuri fiind întreprinse de inculpatul C.R.C. asupra celeilalte părți vătămate, D.M. Din modul cum au decurs faptele, rezultă că între inculpați a existat o înțelegere, ei premeditând furtul bunurilor de la cele două persoane prin folosirea violenței. În urma acestei înțelegeri, recurenții au luat hotărârea infracțională încă în timp ce se aflau pe terasa respectivă unde erau și victimele pe care le-au văzut că aveau asupra lor bijuterii din aur: ulterior le-au urmărit, și-au împărțit rolurile și au trecut la punerea în aplicare a planului când au ajuns pe o stradă lăturalnică și mai puțin circulată, inculpatul minor acționând asupra femeii a cărei rezistență era mai ușor de înfrânt, iar ceilalți doi asupra bărbatului, în ideea că acesta ar putea opune o rezistență mai mare.

Agresiunile fizice ale inculpatului minor și cele ale inculpaților majori, chiar dacă au fost distincte, fiind exercitate nemijlocit asupra uneia dintre victime, ele au dobândit și caracterul unei violențe psihice pe care inculpații au exercitat-o în același timp și loc. Agresiune exercitată concomitent de făptuitori asupra victimelor constituie pentru fiecare în parte coautorat la tâlhăria comisă asupra persoanelor atacate. Nu are eficiență juridică împrejurarea că cei trei recurenți au participat în mod diferit la realizarea laturii obiective a tâlhăriei, unul comițând numai violențe, iar ceilalți atât acte de violență cât și de însușire, din moment de ei au desfășurat în mod concordant activitățile materiale prin care s-a realizat infracțiunea în baza unui plan conceput în comun pentru deposedarea victimelor de bunuri, ceea ce duce la concluzia că toți inculpații sunt coautori.

Pedepsele aplicate de instanța de apel au fost bine individualizate, ele reflectând corect gradul de pericol social al faptei și făptuitorilor. Astfel, la stabilirea lor s-a avut în vedere pericolul social concret al faptei comise, determinat de natura și de caracterul calificat al ei, de valoarea bunurilor furate, precum și de caracterul premeditat al acțiunilor întreprinse prin împărțirea rolurilor în vederea realizării scopului propus. Totodată, s-a avut în vedere și faptul că unul din ei este recidivist, ceea ce denotă perseverența infracțională și că scopul educativ al pedepsei anterioare nu a fost atins. Ca atare, nu este cazul ca în favoarea inculpaților să fie recunoscute circumstanțe atenuante și pe cale de consecință, prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., pedepsele să fie reduse și să se dispună un alt mod de executare, decât cel stabilit de instanța de control judiciar.

Pentru aceste motive recursurile urmează să fie respinse. Întrucât recurenții C.D. și C.V. au fost judecați în stare de arest, urmează ca din pedepsele aplicate să se compute durata reținerii și arestării preventive. Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluționării cauzei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu care l-a asistat pe inculpatul C.D. ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de către recurenți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații C.D., C.V. și C.R.C. împotriva deciziei penale nr. 57 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, ca nefondate. Compută din pedepsele aplicate inculpaților C.D. și C.V. durata reținerii și arestării preventive de la 31 august 2003 la zi. Obligă pe recurenți să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare: C.V. și C.R.C. câte 1.200.000 lei, iar pe C.D.: 1.600.000 lei, în care se include și suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2004.