ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1563/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 653 din 17 noiembrie 2005, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul C.D.. la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, ca urmare a contopirii următoarelor pedepse: - 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.; - 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g) cu aplicarea art. 40 C. pen.; - 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. g) cu aplicarea art. 40 C. pen.; - un an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 119/2004 a Judecătoriei Turda și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedepsele de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare respectiv un an închisoare. În temeiul art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare sporită cu 2 ani la 7 ani închisoare, urmând ca aceasta să fie executată de inculpat cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. și 88 C. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestul preventiv din 22 februarie 2005 la zi.

În temeiul art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în favoarea părții civile S.A., fiind respinse restul pretențiilor civile. Pe baza probelor administrate în cauză instanța de fond a reținut că, în data de 22 februarie 2004, inculpatul C.D., cu ocazia unei vizite efectuate la domiciliul părții vătămate A.I., profitând de neatenția acestuia și de faptul că în urma băuturilor alcoolice consumate împreună, acesta a ațipit, a sustras din buzunarul pantalonilor aparținând părții vătămate, care erau puși pe un scaun, suma de 800.000 lei, după care a părăsit locuința acestuia. Partea vătămată, după ce s-a trezit, a descoperit lipsa banilor și dându-și seama că autorul este C.D.

s-a deplasat la locuința acestuia, unde, în prezența tatălui acestuia, pe nume C.T., a încheiat un angajament scris cu inculpatul, prin care acesta din urmă, după ce a recunoscut că este autorul furtului, s-a obligat să restituie suma sustrasă. Ulterior, inculpatul nu a mai restituit suma de bani sustrasă. În data de 24 decembrie 2004, partea vătămată A.I. a vândut inculpatului un televizor color pentru suma de 1.000.000 lei. Inculpatul a plătit un avans de 500.000 lei, urmând să plătească restul la o dată ulterioară. În noaptea de 24 decembrie 2004, partea vătămată a fost la colindat la familia inculpatului C.D. din satul Berchieșu, iar în jurul orelor 5,00, s-a hotărât să plece acasă. Inculpatul s-a oferit să o însoțească și, pe strada ce duce spre locuința părții vătămate, profitând de întuneric și de lipsa de circulație pe strada respectivă, l-a prins de piept pe A.I.

și i-a cerut înapoi avansul plătit pentru televizor. A.I. a refuzat acest lucru, spunând că din banii respectivi a plătit factura de gaz, moment în care inculpatul l-a lovit în gură și l-a împins peste un gard de spini, după care l-a buzunărit și i-a sustras suma de 70.000 lei. În urma agresiunii, partea vătămată, care este în vârstă de 71 de ani, a suferit leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale. Inculpatul, în cursul urmăririi penale, a recunoscut comiterea faptei și a participat la reconstituirea acesteia, însă la ultima audiere a negat aplicarea violențelor, spunând că el a furat doar suma respectivă. În data de 18 februarie 2005, inculpatul C.D. era din nou în vizită la locuința părții vătămate A.I., când a observat că vecinul acestuia, numitul V.I., i-a adus pensia, în sumă de 2.800.000 lei.

Ulterior, inculpatul a stat la locuința părții vătămate până când aceasta a ațipit pentru câteva minute, timp în care a sustras din buzunarul acesteia suma de 3.184.000 lei, reprezentând pensia și banii avuți de partea vătămată de dinainte asupra ei. Partea vătămată și de această dată l-a bănuit pe inculpatul C.D., motiv pentru care l-a căutat și i-a cerut înapoi banii, acesta însă l-a amânat sub diferite pretexte. Față de această situație, partea vătămată, care a fost victima a trei infracțiuni comise de inculpatul C.D., s-a prezentat la Postul de Poliție Frata, unde a depus plângere împotriva inculpatului. La data de 18 februarie 2005, inculpatul T.V.C., în jurul orei 19,00, profitând de faptul că partea vătămată S.A., din satul Berchieșu, a plecat de acasă, prin poarta neasigurată a pătruns în curtea casei părții vătămate și dintr-un atelier a sustras un telefon celular, în valoare de 5.000.000 lei.

În seara respectivă, inculpatul T.V.C. s-a întâlnit cu inculpatul C.D. și i-a povestit acestuia cum a furat telefonul, propunându-i să se ocupe de valorificarea acestuia. Inculpatul C.D., deși știa că telefonul este sustras de la partea vătămată S.A., a fost de acord cu propunerea inculpatului T.V.C. și a primit telefonul și l-a valorificat a doua zi unor persoane necunoscute din Alba Iulia pentru suma de 900.000 lei. Ulterior, inculpatul C.D., din această sumă, a dat 450.000 lei inculpatului T.V.C. Față de numitul T.V., organul de urmărire penală a apreciat că nu se impune trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, deoarece din materialul de urmărire penală a rezultat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc.

pen., întrucât faptele comise, prevăzute de legea penală, prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, prin conținutul lor concret sunt lipsite în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunilor amintite. În apărarea inculpatului, avocatul din oficiu desemnat pentru inculpat, care a susținut concluziile formulate, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpat și anume din tâlhărie în furt calificat, pe considerentul că inculpatul nu a folosit violențe asupra părții vătămate A.I., care nici nu s-a prezentat în instanță. A solicitat, de asemenea, achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii celor două fapte de furt calificat, pe considerentul că banii au fost luați cu acordul părții vătămate, fiind contraprestații efectuate de către inculpat și cerute de către partea vătămată.

Aceste apărări nu pot fi reținute de către instanță, care le va respinge, având în vedere că toate probele administrate în cauză, atât testimoniale cât și științifice și anume expertiza medico-legală efectuată părții vătămate A.I., converg toate spre necesitatea reținerii în sarcina inculpatului a tuturor faptelor penale așa cum au fost prezentate în actul de sesizare al instanței. Faptul că partea vătămată A.I., cu toate diligențele depuse de către instanță pentru a se prezenta în sala de judecată, nu a fost totuși prezentă, dar a depus scripte la dosar din care rezultă că poziția pe care a avut-o în faza de urmărire penală o menține și în faza cercetării judecătorești, nu poate fi sancționată printr-o schimbare de încadrare juridică.

Rezultă clar că, în noaptea de 24 decembrie 2004, prin folosirea de violențe, inculpatul a deposedat-o de bani pe partea vătămată și nu este vorba de o dare benevolă de bani de către partea vătămată pentru inculpat, care nici nu a propus nici o probă în susținerea apărării sale. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul C.D. și partea vătămată A.I. criticând soluția pronunțată pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea motivelor de apel inculpatul a solicitat desființarea sentinței penale atacate și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat întrucât nu a exercitat acte de violență asupra părții vătămate precum și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege.

Inculpatul a mai solicitat de asemenea contopirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile reținute în sarcina sa fără aplicarea vreunui spor. Partea vătămată, prin înscrisul depus la dosar menționează că nu poate susține cu certitudine că a fost victima unei tâlhării comise de inculpat. Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 286 din 22 decembrie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul C.D. împotriva sentinței penale nr. 653 din 17 noiembrie 2005 a Tribunalului Cluj, pe care o desființează numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și înlătură sporul de 2 ani închisoare aplicat la pedeapsa rezultantă, urmând ca inculpatul să execute în final 5 ani (cinci ani) închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Menține starea de arest a inculpatului și deduce din pedeapsă durata arestului preventiv din 22 februarie 2005 la zi. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Respinge, ca nefondat, apelul părții vătămate A.I. declarat împotriva aceleiași sentințe penale. Obligă partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Împotriva acestei decizii, partea vătămată A.I., în termenul legal, a declarat recurs, reluând motivele invocate și în apel, respectiv cerând a se reține că el nu poate susține cu certitudine dacă el a fost victima unei infracțiuni de tâlhărie comisă de inculpat. Recursul este nefondat.

Verificându-se actele și probatoriul administrat în cauză în raport de critica formulată de partea vătămată precum și din oficiu, Curtea reține că situația de fapt dovedește fără nici un dubiu, că recurenta a fost victima, a trei infracțiuni de tâlhărie (nu numai a uneia) fapte de altfel, recunoscute de inculpat la urmărirea penală și care moment se află cel mai apropiat față de data săvârșirii acestora și pentru care, acesta a fost condamnat. Susținerile părții vătămate, analizate și în cadrul apelului (fiind aceleași și în recurs) se apreciază a fi făcute procauza și determinate de familia inculpatului în dorința și înțelegerea lor de a-l apăra. Așa fiind, hotărârea atacată va fi menținută ca temeinică și legală, iar recursul de față va fi respins, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., ca nefondat. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată A.I. împotriva deciziei penale nr. 286/ A din 22 decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj. Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru intimatul inculpat C.D., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2006.