ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4574/2006

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 238 din 11 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Cluj, au fost condamnați inculpații: S.P., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), raportat la art. 42, art. 99 și următoarele C. pen. A fost condamnat același inculpat, la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

și, la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. S-a constatat că cele 3 infracțiuni au fost comise în forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus reținerea din 20 decembrie 2005 precum și arestul preventiv din 21 decembrie 2005 la zi. L.G., la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), art. 2 1 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), raportat la art. 42, art. 99 și următoarele C. pen.

A fost condamnat același inculpat, la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2)lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. Prin schimbarea încadrării juridice dată faptei din tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., în art. 20 raportat la art. 26, 174, 176 lit. d), cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., la pedeapsa închisorii de 4 ani. S-a constatat că cele 3 infracțiuni au fost comise în forma concursului real prevăzute de art. 33 lit. a) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în baza art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus reținerea din 20 decembrie 2005 precum și arestul preventiv din 21 decembrie 2005 la zi. L.B., la pedeapsa închisorii de 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), raportat la art. 42, art. 75 lit. c) C. pen. A mai fost condamnat același inculpat, la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârșirea tentativei la tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Prin schimbarea încadrării juridice dată faptelor din tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și 176 lit. d), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în art. 20, raportat la art. 26, 174, 176 lit. d), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa închisorii de 8 ani, pedeapsă principală, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani. S-a constatat că cele trei infracțiuni au fost comise în forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în baza art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 8 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen., pe timp de 5 ani.

Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus revocarea grațierii condiționate privitor la pedeapsa de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1664/2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca, la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 913/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca și pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 302/2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca. S-a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul L.B., prin aceste hotărâri, au fost comise în forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., fiind concurente și cu infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. b), art. 99 și urm. C. pen., din sentința penală nr. 167/2003 a Tribunalului Cluj pentru care a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare.

S-au contopit conform art. 34 lit. b) C. pen., toate aceste din urmă pedepse în cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare și s-a constatat că pedeapsa a fost executată în intervalul 27 decembrie 2005 – 5 iulie 2005, dată la care a fost liberat condiționat, rămânând neexecutat un rest de 356 zile. S-a constatat că prezentele infracțiuni au fost comise în perioada acestui rest de 356 zile, conform art. 61 C. pen., s-a menținut liberarea condiționată și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa stabilită de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen., raportat la art. 64 C. pen., în ce privește pedeapsa principală.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus reținerea din 20 decembrie 2005 precum și arestul din 21 decembrie 2005 la zi. S-a dispus confiscarea sumei de 6,3 RON de la inculpatul S.P. Au fost obligați inculpații în solidar, minorii în solidar și cu părțile responsabile civilmente L.V. și L.A. la plata sumelor de 2.000 RON în favoarea părții civile P.I. precum și 1.000 RON pentru partea vătămată M.B. cu titlu de daune morale. S-a luat act de împrejurarea că partea vătămată P.M.I. și C.A.S. Cluj nu s-au constituit părți civile. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond pe baza probelor administrate a reținut următoarele: 1. În seara zilei de 1 decembrie 2005, la inițiativa inculpatului L.G., inculpații au luat hotărârea de a o tâlhări pe partea vătămată P.M.

În realizarea acestei hotărârii cei trei inculpați s-au apropiat de partea vătămată, inculpatul L.G. a lovit-o puternic cu pumnul în zona feței, după care au intervenit și ceilalți doi inculpați care au imobilizat-o. Inculpatul S.P. a căutat-o prin buzunare, a găsit țigări și o brichetă, bunuri pe care și le-a însușit. După ce s-au convins că partea vătămată nu mai are și alte bunuri asupra sa, inculpatul L.G. a mai lovit-o odată. Valoarea bunurilor sustrase a fost de 10 RON. Partea vătămată P.M. a suferit leziuni ce au necesitat 12-13 zile îngrijiri medicale, dar nu s-a constituit parte civilă. 2. După comiterea faptei descrisă mai sus, inculpații s-au deplasat pe str. Traian Vuia, unde s-au întâlnit cu un grup format din trei tineri din care făcea parte și partea vătămată M.B.

În timp ce, doi dintre ce trei tineri au fugit, inculpații au reușit să o rețină pe partea vătămată. Inculpatul S.P. a amenințat-o cu un briceag, a controlat-o prin buzunare însușindu-și un telefon mobil și suma de 6,3 RON, iar inculpatul L.G. a dezbrăcat-o de geaca ce o avea asupra sa. Instanța a mai reținut că în tot acest timp inculpatul L.B. a supravegheat operațiunea, asigurând realizarea ei. Prejudiciul a fost estimat la circa 400 RON, dar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. 3. La data de 20 decembrie 2005, seara, cei trei inculpați s-au deplasat în municipiul Cluj-Napoca, iar la propunerea inculpatului L.G., s-au deplasat la locuința lui P.I., despre care se știa că este o persoană în vârstă și singură, cu intenția de a o tâlhări.

Cei trei au sărit gardul, au pătruns în bucătărie, unde au găsit-o pe partea vătămată pe pat. Inculpatul S.P. a lovit-o puternic cu un obiect metalic în cap, după care toți inculpații i-au cerut acesteia să le dea banii pe care îi deține în casă. Inculpații nu au sustras nimic din locuință, negăsind bani. Cei trei au părăsit locuința părții vătămate dar, nu înainte ca inculpatul L.G. să taie cablul telefonului cu un cuțit. La scurt timp, partea vătămată a fost internată în spital, iar din documentele medico-legale depuse, rezultă că leziunile suferite au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața acesteia. Instanța a reținut că faptele descrise la pct. 1 și 2 au fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, întrucât, au fost comise în locuri apropiate ca distanță, la un interval scurt de timp și folosind același mod de operare.

Astfel, faptele au fost încadrate în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2 1 ) lit. a) și b), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În ce privește fapta descrisă la punctul 3, instanța a reținut că inculpații se fac vinovați de comiterea unei tentative la infracțiunea de tâlhărie în concurs cu tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav (inculpatul S.P.), respectiv complicitate la tentativă, la infracțiunea de omor deosebit de grav (inculpații L.G. și L.B.). S-a reținut că viața părții vătămate P.I. a fost pusă în primejdie, fapt ce rezultă din modul de operare folosit de inculpați, aspect ce evidențiază intenția indirectă a celor trei, de a ucide. Astfel, victima a fost lovită cu un obiect dur, din fier, într-o zonă vitală, respectiv cea a capului, în mod repetat.

Conform declarațiilor acesteia doar înălțimea camerei nu a dat posibilitatea ridicării mai sus a obiectului de fier, pentru ca lovitura să fie și mai puternică. Astfel, aspecte independente de voința inculpaților nu au condus la decesul victimei. S-a mai reținut că a existat o rezoluție infracțională comună atât în ceea ce privește agresarea victimei cât și în ceea ce privește scopul agresiunii, respectiv sustragerea banilor. În ce-i privește pe inculpații L.G. și L.B. s-a reținut doar forma complicității atâta vreme cât nu au existat din partea acestora acte de executare, sau cel puțin există un dubiu cu privire la existența acestora. În raport de aceste considerente instanța a pus în discuția părților, apoi a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul arătat.

Împotriva sentinței menționate, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpații S.P., L.G. și L.B. În susținerile parchetului s-a învederat că în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei inculpaților L.G. și L.B. din tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și 176 lit. d) C. pen., în infracțiunea de complicitate la tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26, raportat la art. 20, art. 174 și 176 lit. d) C. pen., pentru că din declarațiile inițiale ale părții vătămate și ale persoanelor cu care a povestit ulterior, rezultă că toți inculpații au intrat succesiv în camera victimei și au exercitat violențe asupra acesteia.

S-a mai susținut că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaților spre maximul special, avându-se în vedere gravitatea faptelor, periculozitatea inculpaților, lipsa regretului sincer și împrejurarea că prejudiciile nu au fost recuperate. Inculpații au arătat că se impune reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepselor aplicate pentru faptele reținute, invocând faptul că au fost sinceri și că inculpații L.G. și L.B. nu au antecedente penale. Prin decizia penală nr. 150/ A din 8 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpații S.P., L.G. și L.B. împotriva sentinței penale nr. 238 din 11 aprilie 2006 a Tribunalului Cluj.

A fost menținută starea de arest a inculpaților și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestului preventiv începând cu data de 20 decembrie 2005, la zi. Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare statului, inculpații minori în solidar cu părțile responsabile civilmente. Instanța de apel, făcând o apreciere a probelor în raport cu dispozițiile art. 63 alin. (1) C. proc. pen., a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și a dat o încadrare juridică corectă faptelor. Cu privire la individualizarea pedepselor s-a reținut că au fost just individualizate, ținându-se seama de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., precum și de criteriile speciale prevăzute de art. 100 C. pen., referitoare la inculpații minori S.P.

și L.G. S-a motivat că nu pot fi reținute circumstanțele atenuante așa cum au cerut inculpații, constând în comportamentul sincer, pentru că au recunoscut parțial faptele după ce au fost identificați de părțile vătămate și au persistat în comiterea infracțiunilor de tâlhărie până în momentul arestării. Împotriva deciziei a declarat în termen legal recurs, numai inculpatul major L.B., care în motivele de recurs susținute oral, a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. și reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Examinând recursul declarat de inculpatul L.B. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursul nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Atât instanța de fond cât și instanța de apel, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului L.B. a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont de pericolul social al faptelor comise de inculpat, agravat de circumstanțele reale ale comiterii lor, respectiv inculpatul a comis 3 fapte de violență aflate în concurs, în timpul nopții, împreună cu alți doi inculpați care sunt minori. Au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care deși nu este recidivist a mai avut patru condamnări cu închisoare pentru mai multe infracțiuni de furt și tâlhărie, o parte din ele fiind grațiate, iar ca urmare a infracțiunii din prezentul dosar grațierea a fost revocată conform art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Împrejurarea că inculpatul a continuat să comită fapte penale de o gravitate deosebită după ce beneficiase de dispozițiile unui act de clemență, ca și întreg comportamentul său, nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante și nici reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Față de cele menționate, Înalta Curte constată că decizia atacată este legală și temeinică. Neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.B. În baza art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 20 decembrie 2005 la 17 iulie 2006. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.B. împotriva deciziei penale nr. 150/ A din 8 iunie 2006 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 20 decembrie 2005, la 17 iulie 2006. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 iulie 2006.