ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4574/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4574/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului penal de

față,

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 238

din 11 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Cluj, au fost condamnați

inculpații:

S.P., la pedeapsa de 5 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

b) și c), alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2), raportat la art. 42, art. 99 și următoarele C. pen.

A fost condamnat același

inculpat, la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit.

b) alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele

C. pen. și, la pedeapsa închisorii de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de

tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174

și 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

S-a constatat că cele 3

infracțiuni au fost comise în forma concursului real prevăzut de art. 33 lit.

a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 raportat la art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus reținerea din 20 decembrie 2005 precum și arestul

preventiv din 21 decembrie 2005 la zi.

L.G., la pedeapsa închisorii

de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c), art. 2

1

lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2), raportat la art. 42, art. 99 și următoarele C. pen.

A fost condamnat același

inculpat, la pedeapsa închisorii de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă

la tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2)lit. b) și

alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen.

Prin schimbarea încadrării

juridice dată faptei din tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 și 176 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen., în art. 20 raportat la art. 26, 174, 176 lit. d), cu

aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., la pedeapsa închisorii de 4 ani.

S-a constatat că cele 3

infracțiuni au fost comise în forma concursului real prevăzute de art. 33 lit.

a) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, în baza art. 34 lit. b) C. pen.,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. art. 64 C. pen., pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus reținerea din 20 decembrie 2005 precum și arestul

preventiv din 21 decembrie 2005 la zi.

L.B., la pedeapsa închisorii

de 7 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2), raportat la art. 42, art. 75 lit. c) C. pen.

A mai fost condamnat același

inculpat, la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârșirea tentativei la

tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b), alin.

(2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Prin schimbarea încadrării

juridice dată faptelor din tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art.

20, raportat la art. 174 și 176 lit. d), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.,

în art. 20, raportat la art. 26, 174, 176 lit. d), cu aplicarea art. 75 lit. c)

C. pen., a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa închisorii de 8 ani,

pedeapsă principală, alături de pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani.

S-a constatat că cele trei

infracțiuni au fost comise în forma concursului real prevăzut de art. 33 lit.

a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate în baza art. 34 lit. b), art. 35 C.

pen., și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală de 8 ani

închisoare, alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. b) C. pen., pe timp de 5 ani.

Conform art. 7 din Legea nr.

543/2002 s-a dispus revocarea grațierii condiționate privitor la pedeapsa de un

an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1664/2002 a Judecătoriei

Cluj-Napoca, la pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

913/2003 a Judecătoriei Cluj-Napoca și pedeapsa de un an și 6 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 302/2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

S-a constatat că

infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul L.B., prin aceste

hotărâri, au fost comise în forma concursului real prevăzut de art. 33 lit. a) C.

pen., fiind concurente și cu infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit. b), art. 99 și urm. C. pen., din

sentința penală nr. 167/2003 a Tribunalului Cluj pentru care a fost condamnat

la 3 ani și 6 luni închisoare.

S-au contopit conform art. 34

lit. b) C. pen., toate aceste din urmă pedepse în cea mai grea de 3 ani și 6

luni închisoare și s-a constatat că pedeapsa a fost executată în intervalul 27

decembrie 2005 – 5 iulie 2005, dată la care a fost liberat condiționat,

rămânând neexecutat un rest de 356 zile.

S-a constatat că prezentele

infracțiuni au fost comise în perioada acestui rest de 356 zile, conform art. 61

C. pen., s-a menținut liberarea condiționată și s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa stabilită de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 C. pen., raportat la art. 64 C. pen., în ce privește

pedeapsa principală.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus reținerea din 20 decembrie 2005 precum și arestul

din 21 decembrie 2005 la zi.

S-a dispus confiscarea sumei

de 6,3 RON de la inculpatul S.P.

Au fost obligați inculpații

în solidar, minorii în solidar și cu părțile responsabile civilmente L.V. și L.A.

la plata sumelor de 2.000 RON în favoarea părții civile P.I. precum și 1.000

RON pentru partea vătămată M.B. cu titlu de daune morale.

S-a luat act de împrejurarea

că partea vătămată P.M.I. și C.A.S. Cluj nu s-au constituit părți civile.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond pe baza probelor administrate a reținut următoarele:

decembrie 2005, la inițiativa inculpatului L.G., inculpații au luat hotărârea

de a o tâlhări pe partea vătămată P.M. În realizarea acestei hotărârii cei trei

inculpați s-au apropiat de partea vătămată, inculpatul L.G. a lovit-o puternic

cu pumnul în zona feței, după care au intervenit și ceilalți doi inculpați care

au imobilizat-o. Inculpatul S.P. a căutat-o prin buzunare, a găsit țigări și o

brichetă, bunuri pe care și le-a însușit. După ce s-au convins că partea

vătămată nu mai are și alte bunuri asupra sa, inculpatul L.G. a mai lovit-o

odată. Valoarea bunurilor sustrase a fost de 10 RON.

Partea vătămată P.M. a

suferit leziuni ce au necesitat 12-13 zile îngrijiri medicale, dar nu s-a

constituit parte civilă.

descrisă mai sus, inculpații s-au deplasat pe str. Traian Vuia, unde s-au

întâlnit cu un grup format din trei tineri din care făcea parte și partea

vătămată M.B. În timp ce, doi dintre ce trei tineri au fugit, inculpații au

reușit să o rețină pe partea vătămată. Inculpatul S.P. a amenințat-o cu un

briceag, a controlat-o prin buzunare însușindu-și un telefon mobil și suma de

6,3 RON, iar inculpatul L.G. a dezbrăcat-o de geaca ce o avea asupra sa.

Instanța a mai reținut că în

tot acest timp inculpatul L.B. a supravegheat operațiunea, asigurând realizarea

ei.

Prejudiciul a fost estimat

la circa 400 RON, dar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.

2005, seara, cei trei inculpați s-au deplasat în municipiul Cluj-Napoca, iar la

propunerea inculpatului L.G., s-au deplasat la locuința lui P.I., despre care

se știa că este o persoană în vârstă și singură, cu intenția de a o tâlhări.

Cei trei au sărit gardul, au pătruns în bucătărie, unde au găsit-o pe partea

vătămată pe pat. Inculpatul S.P. a lovit-o puternic cu un obiect metalic în cap,

după care toți inculpații i-au cerut acesteia să le dea banii pe care îi deține

în casă. Inculpații nu au sustras nimic din locuință, negăsind bani. Cei trei

au părăsit locuința părții vătămate dar, nu înainte ca inculpatul L.G. să taie cablul

telefonului cu un cuțit.

La scurt timp, partea

vătămată a fost internată în spital, iar din documentele medico-legale depuse, rezultă

că leziunile suferite au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale și nu au

pus în primejdie viața acesteia.

Instanța a reținut că

faptele descrise la pct. 1 și 2 au fost comise în baza aceleiași rezoluții

infracționale, întrucât, au fost comise în locuri apropiate ca distanță, la un

interval scurt de timp și folosind același mod de operare. Astfel, faptele au

fost încadrate în dispozițiile art. 211 alin. (2) lit. b) și c) alin. (2

1

)

lit. a) și b), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ce privește fapta descrisă

la punctul 3, instanța a reținut că inculpații se fac vinovați de comiterea

unei tentative la infracțiunea de tâlhărie în concurs cu tentativă la

infracțiunea de omor deosebit de grav (inculpatul S.P.), respectiv complicitate

la tentativă, la infracțiunea de omor deosebit de grav (inculpații L.G. și L.B.).

S-a reținut că viața părții

vătămate P.I. a fost pusă în primejdie, fapt ce rezultă din modul de operare folosit

de inculpați, aspect ce evidențiază intenția indirectă a celor trei, de a

ucide. Astfel, victima a fost lovită cu un obiect dur, din fier, într-o zonă

vitală, respectiv cea a capului, în mod repetat. Conform declarațiilor acesteia

doar înălțimea camerei nu a dat posibilitatea ridicării mai sus a obiectului de

fier, pentru ca lovitura să fie și mai puternică. Astfel, aspecte independente

de voința inculpaților nu au condus la decesul victimei.

S-a mai reținut că a existat

o rezoluție infracțională comună atât în ceea ce privește agresarea victimei

cât și în ceea ce privește scopul agresiunii, respectiv sustragerea banilor.

În ce-i privește pe

inculpații L.G. și L.B. s-a reținut doar forma complicității atâta vreme cât nu

au existat din partea acestora acte de executare, sau cel puțin există un dubiu

cu privire la existența acestora.

În raport de aceste

considerente instanța a pus în discuția părților, apoi a dispus schimbarea încadrării

juridice în sensul arătat.

Împotriva sentinței

menționate, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și

inculpații S.P., L.G. și L.B.

În susținerile parchetului

s-a învederat că în mod greșit a fost schimbată încadrarea juridică a faptei

inculpaților L.G. și L.B. din tentativă la omor deosebit de grav, prevăzută de art.

20, raportat la art. 174 și 176 lit. d) C. pen., în infracțiunea de

complicitate la tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 20, art. 174 și 176 lit. d) C. pen., pentru că din

declarațiile inițiale ale părții vătămate și ale persoanelor cu care a povestit

ulterior, rezultă că toți inculpații au intrat succesiv în camera victimei și

au exercitat violențe asupra acesteia.

S-a mai susținut că se

impune majorarea pedepselor aplicate inculpaților spre maximul special,

avându-se în vedere gravitatea faptelor, periculozitatea inculpaților, lipsa

regretului sincer și împrejurarea că prejudiciile nu au fost recuperate.

Inculpații au arătat că se

impune reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepselor aplicate

pentru faptele reținute, invocând faptul că au fost sinceri și că inculpații L.G.

și L.B. nu au antecedente penale.

Prin decizia penală nr. 150/

A din 8 iunie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și

inculpații S.P., L.G. și L.B. împotriva sentinței penale nr. 238 din 11 aprilie

2006 a Tribunalului Cluj.

A fost menținută starea de

arest a inculpaților și potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul arestului preventiv începând cu data de 20

decembrie 2005, la zi.

Inculpații au fost obligați

la cheltuieli judiciare statului, inculpații minori în solidar cu părțile

responsabile civilmente.

Instanța de apel, făcând o

apreciere a probelor în raport cu dispozițiile art. 63 alin. (1) C. proc. pen.,

a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect starea de fapt și a dat

o încadrare juridică corectă faptelor.

Cu privire la

individualizarea pedepselor s-a reținut că au fost just individualizate,

ținându-se seama de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., precum

și de criteriile speciale prevăzute de art. 100 C. pen., referitoare la

inculpații minori S.P. și L.G.

S-a motivat că nu pot fi

reținute circumstanțele atenuante așa cum au cerut inculpații, constând în

comportamentul sincer, pentru că au recunoscut parțial faptele după ce au fost

identificați de părțile vătămate și au persistat în comiterea infracțiunilor de

tâlhărie până în momentul arestării.

Împotriva deciziei a

declarat în termen legal recurs, numai inculpatul major L.B., care în motivele

de recurs susținute oral, a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul

reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. și

reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Examinând recursul declarat

de inculpatul L.B. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivul

invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta.

Atât instanța de fond cât și

instanța de apel, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului L.B.

a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei

prevăzute de art. 72 C. pen., ținând cont de pericolul social al faptelor

comise de inculpat, agravat de circumstanțele reale ale comiterii lor,

respectiv inculpatul a comis 3 fapte de violență aflate în concurs, în timpul

nopții, împreună cu alți doi inculpați care sunt minori.

Au fost avute în vedere și

circumstanțele personale ale inculpatului care deși nu este recidivist a mai

avut patru condamnări cu închisoare pentru mai multe infracțiuni de furt și

tâlhărie, o parte din ele fiind grațiate, iar ca urmare a infracțiunii din

prezentul dosar grațierea a fost revocată conform art. 7 din Legea nr. 543/2002.

Împrejurarea că inculpatul a

continuat să comită fapte penale de o gravitate deosebită după ce beneficiase

de dispozițiile unui act de clemență, ca și întreg comportamentul său, nu

justifică reținerea circumstanțelor atenuante și nici reducerea cuantumului

pedepsei aplicate.

Față de cele menționate,

Înalta Curte constată că decizia atacată este legală și temeinică.

Neconstatându-se nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca

din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul L.B.

În baza art. 88 C. pen., se

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării

preventive de la 20 decembrie 2005 la 17 iulie 2006.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul L.B. împotriva deciziei penale nr. 150/ A din 8

iunie 2006 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 20 decembrie 2005, la

17 iulie 2006.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 220 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 iulie 2006.