ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6208/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6208/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120

din 28 februarie 2006 a Tribunalului Cluj, secția penală, a fost condamnatul

inculpatul B.I., la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c),

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 și

80 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

raportat la art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest

dispusă față de inculpat în cauză și s-a dedus din pedeapsă perioadele

reținerii din 8 noiembrie 2005 și arestului preventiv din 9 noiembrie 2005 la

zi.

Prin aceeași sentință a fost

condamnat inculpatul B.A., la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c9,

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit.

b), art. 74 și 80 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

raportat la art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest

dispusă față de inculpat în cauză și s-a dedus din pedeapsă perioadele

reținerii din 8 noiembrie 2005 și arestul preventiv din 9 noiembrie 2005 la zi.

Tot prin aceeași sentință a

fost condamnat și inculpatul H.C., la pedeapsa închisorii de un an și 6 luni,

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin.

(2) lit. b) și c) C. pen., alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

99 și următoarele C. pen., art. 74 raportat la art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, fixând în baza art.

110 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

S-a admis în parte acțiunea

civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată R.Șt.,

împotriva inculpaților, obligându-i pe aceștia în solidar, minorul în solidar

cu partea responsabilă civilmente H.R. la plata sumei de 7.000 lei daune

morale.

Au fost obligați inculpații,

fiecare în parte, minorul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata

sumelor de câte 233 lei cheltuieli de judecată în favoarea părții vătămate.

Au fost obligați inculpații,

minorul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de câte

300 lei fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului în care se include

și onorariile apărător din oficiu ce se va avansa din F.M.J., din faza de

judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că B.I. și B.A. sunt frați, nu au ocupații

stabile, sunt prieteni și cu inculpatul minor, persoană fără ocupație ce a

abandonat școala.

La data de 7 noiembrie 2005,

cei trei se aflau în incinta unui bar din Cătina, în jurul orelor 19,30, în

apropierea lor se afla și partea vătămată ce consuma băuturi alcoolice, conform

declarațiilor inculpaților.

Observând la un moment că

partea vătămată intenționează să părăsească localul, cei trei au luat hotărârea

infracțională de a o deposeda prin violență de bunurile de valoare pe care le

avea asupra sa. S-a trecut la punerea în aplicare a hotărârii, în jurul orelor

21,00 s-au deplasat pe traseul pe care urma să-l parcurgă partea vătămată. Cei

trei au așteptat în afara drumului într-o porțiune întunecoasă, iar în momentul

sosirii părții vătămate, au acostat-o, B.I. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în

figură, partea vătămată s-a dezechilibrat, s-a prăbușit. În continuare B.A. a

imobilizat brațele acesteia, iar minorul s-a aplecat asupra victimei, i-a

căutat în buzunare, a găsit un portofel pe care l-a înmânat lui B.I., ce l-a

verificat, nu au găsit bani, astfel că l-a aruncat la câțiva metri de locul

tâlhăriei, loc de unde, ulterior, a fost descoperit și ridicat de poliție cu

restituirea sa părții vătămate.

B.A. a sustras din buzunarul

cămășii părții vătămate un telefon celular de culoare gri pe care l-a ascuns în

buzunarul său.

După consumarea

infracțiunii, cei trei au abandonat victima și s-au îndreptat spre domiciliile

lor.

În dimineața zilei următoare

a fost găsit celularul sub patul lui B.A., fiind ridicat și restituit părții

vătămate, pe bază de dovadă.

Partea vătămată, în urma

incidentului a suferit leziuni traumatice ce s-au produs prin lovire cu corp

dur și care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.

Așadar, fapta inculpaților

mai sus redată, recunoscută de aceștia, ce au confirmat înțelegerea prealabilă

avută, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., pentru care B.I. a fost condamnat, la 3 ani închisoare, B.A., la 4

ani închisoare, iar minorul la un an și 6 luni închisoare.

La individualizarea pedepselor

s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

înțelegerea prealabilă intervenită între părți, la care minorul a avut un

suport substanțial (declarațiile inculpaților, referatele presentențiale),

modul de realizare a săvârșirii faptei, precum și contribuțiile arătate ale

fiecăruia la comiterea acesteia, agravanta prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen.,

pentru inculpații minori ce au cunoscut că H.C. este minor.

Evident pentru inculpatul

minor, în funcție și de ancheta socială, expertiza realizată, precum și

referatul de evaluare depus, doar orientarea spre o pedeapsă cu închisoare este

de natură să-l reeduce pe acesta, în funcție de gravitatea faptei comise,

persoana acestuia.

Au fost de evidențiat, însă

și circumstanțe atenuante în favoarea fiecăruia dintre inculpați, rezultând din

atitudinile sincere manifestate, prejudiciul modic cauzat cu recuperarea

integrală, vârstele acestora, fiind de remarcat, astfel incidența art. 80 C.

pen., pentru inculpații majori și art. 74 raportat la art. 76 lit. c) C. pen.,

pentru inculpatul minor.

B.I. are antecedente penale

fiind condamnat anterior la un an închisoare în minorat, iar inculpatul B.A.

este recidivist, fiind condamnat anterior la 2 ani închisoare prin sentința

penală nr. 611/2001 a Judecătoriei Gherla, tot pentru comiterea unei

infracțiuni de tâlhărie, aspecte ce atrag o diferențiere de cuantum a

pedepselor aplicate acestora.

Față de inculpații majori

s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 74 C. pen., cu

menținerea stării de arest față de soluțiile de condamnare propuse, art. 160

b

C. proc. pen., cu deducerea perioadelor executate din 8 noiembrie 2005 la zi.

În ce privește inculpatul

minor au fost întrunite condițiile art. 81 C. pen. și s-a apreciat de către

instanță că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare efectivă,

urmând a se face aplicarea acestor dispoziții legale cu fixarea unui termen de

încercare de 3 ani, potrivit art. 110 C. pen.

În latură civilă s-a

consemnat că partea vătămată a formulat pretenții civile de 30.000 lei daune

morale, cu cheltuieli de judecată.

Motivarea acestor pretenții

rezidă din aceea că a avut de suferit leziuni corporale, trauma psihică este

extrem de gravă, după agresiune a căpătat o stare de anxietate, a fost luat

prin surprindere, pe la spate de către cei trei inculpați, în sprijinul

afirmațiilor sale au fost audiați martori și s-a depus și un înscris,

adeverință medicală, din care a rezultat că este suferind de reacție anxioasă.

Fără putință de tăgadă, față

de starea de fapt redată, părții vătămate i s-a produs un prejudiciu moral

susceptibil de reparație materială, trauma psihică rezultată în urma comiterii

tâlhăriei în dauna sa rezultată din modul de comitere a acestei fapte penale,

consecințele medico-legale produse, sunt grave, partea vătămată se află într-o

situație specială, cu constatarea medicală a unei reacții anxioase actuale,

suma însă de 7.000 lei apărând ca fiind satisfăcătoare în contextul celor

subliniate, cuantumul este apt în a conduce la repararea integrală a acestui

prejudiciu cauzat, orice alte sume în plus, considerându-se că exced

consecințelor produse, ar determina o îmbogățire fără justă cauză a părții

vătămate, cu luarea în considerație și a unor situații financiare precare ale

inculpaților.

Sumele vor fi de achitat în

solidar, minorul împreună și cu partea responsabilă civilmente H.R., art. 998,

1000 alin. (2) C. civ.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel, în termenul legal, partea civilă și inculpații B.I. și B.A.

În motivarea apelului,

partea civilă a arătat că a suferit traume psihice ca și consecințe ale

săvârșirii faptei, manifestând stări de anxietate conform adeverinței medicale

depuse la dosar și instanța de fond în mod eronat a raportat cuantumul daunelor

morale solicitate la situația materială precară a inculpaților. Ca atare a

solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate sub aspectul

soluționării laturii civile și obligarea inculpaților la plata despăgubirilor

civile conform constituirii de parte civilă în sumă de 30.000 lei.

În motivarea apelului

inculpatului B.A. s-a arătat că acesta a manifestat o conduită sinceră și

prejudiciul a fost recuperat astfel că a solicitat admiterea apelului,

desființarea sentinței penale atacate și în urma judecării să se dispună

reducerea cuantumului pedepsei aplicate, precum și a despăgubirilor civile.

În motivarea apelului

inculpatului B.I. s-a arătat că acesta a recunoscut și a regretat săvârșirea

faptei, a colaborat cu organele judiciare, astfel că a solicitat admiterea

apelului, desființarea sentinței atacate și în urma judecării cauzei să se

dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate ca efect al reținerii

circumstanțelor atenuante.

Prin decizia penală nr. 113

din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată

în dosarul nr. 1682/33/2006, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au

fost admise apelurile declarate de inculpații B.A. și B.I. arestați și deținuți

în Penitenciarul gherla și în baza art. 373 C. proc. civ., prin extinderea

efectelor apelului și față de inculpatul minor H.C. împotriva sentinței penale nr.

120 din 28 februarie 2006 a Tribunalului Cluj pe care a desființat-o numai cu

privire la soluționarea laturii civile a cauzei.

Judecând cauza în aceste

limite s-a redus cuantumul daunelor morale la care au fost obligați inculpații

în solidar, iar inculpatul minor H.C. în solidar cu partea responsabilă

civilmente de la 7.000 RON la suma de 2.000 RON.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă

R.Șt. împotriva sentinței penale nr. 120 din 28 februarie 2006 a Tribunalului Cluj.

În baza art. 88 C. pen., s-a

scăzut din durata pedepselor aplicate inculpaților B.A. și B.I., timpul

reținerii și arestării preventive a acestora începând cu data de 8 noiembrie 2005

și până la zi.

S-a menținut măsura

arestării inculpaților B.I. și B.A.

În baza art. 189 C. proc.

pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de câte 150 RON

onorariu pentru apărător din oficiu pentru fiecare inculpat ce s-a avansat din

fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., fost obligată partea civilă R.Șt. la 150 RON cheltuieli judiciare

avansate de stat.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că instanța de fond, ca urmare a administrării unor

probe utile, pertinente și concludente a stabilit o stare de fapt conformă cu

realitatea, iar încadrarea juridică a faptei s-a circumscris elementelor

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și c), alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., pentru inculpatul minor H.C., cu

aplicarea art. 78 lit. c) C. pen., pentru inculpatul B.I. și cu aplicarea art. 75

lit. c) și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru inculpatul B.A.

Astfel, în esență,

inculpații majori B.I. și B.A. împreună cu inculpatul minor H.C. în baza unei

înțelegeri prealabile, în jurul orelor 21,00, au așteptat-o pe partea vătămată R.Șt.

spre traseul domiciliului acesteia, au acostat-o după ce inculpatul major B.I.

a lovit-o cu pumnul, dezechilibrând-o, după care aceasta a căzut, timp în care

inculpatul B.A. a ținut-o de brațe și i-a sustras un telefon mobil din buzunarul

cămășii, iar inculpatul minor i-a sustras din buzunarul gecii un portmoneu pe

care i l-a dat inculpatului B.I. pentru a-i verifica conținutul, după care au

părăsit-o pe partea vătămată, căreia i-au cauzat leziuni corporale ce au

necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale.

Bunurile sustrase de către

inculpați au fost găsite la locuința acestora, fiind ridicate de către organele

de poliție și restituite părții vătămate.

Cu ocazia individualizării

pedepselor aplicate inculpaților au fost avute în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., adică gradul de pericol social,

modul concret de săvârșire al faptei, precum și persoana inculpaților.

Astfel, în funcție de

ancheta socială, expertiza medico-legală psihiatrică a inculpatului minor H.C.,

precum și referatul de evaluare depus la dosar, instanța de fond a apreciat că

scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate pentru inculpatul

minor, astfel că s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

aplicate acestuia.

Inculpatul B.I. are

antecedente penale raportat la pedeapsa de un an închisoare pentru o faptă

săvârșită în stare de minoritate, iar inculpatul B.A. este recidivist, fiind

condamnat anterior la o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 611/2001 a Judecătoriei Gherla tot pentru săvârșirea unei

infracțiuni de tâlhărie.

Având în vedere că

inculpații au recunoscut și regretat săvârșirea faptei, prejudiciul modica a

fost recuperat integral, precum și vârsta acestora, instanța de fond a reținut

în favoarea tuturor inculpaților circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C.

pen.

Reținerea circumstanțelor

atenuante constituie o facultate pentru instanță și nu o obligație în procesul

individualizării pedepselor, iar instanța de fond a valorificat în mod

corespunzător reținerea circumstanțelor atenuante reflectată în cuantumul

pedepsei reduse aplicate, astfel că o reevaluare a pedepsei tot ca efect ale

acelorași circumstanțe inițiale este superfluă, iar apelul inculpaților este

nefondat sub acest aspect.

Referitor la latura civilă a

cauzei, se remarcă că bunurile sustrase au fost recuperate de către organele de

poliție și restituite părții vătămate, însă aceasta s-a constituit parte civilă

cu suma de 30.000 lei daune morale.

Acordarea daunelor morale

este oportună, deoarece partea vătămată a suferit și un prejudiciu

nepatrimonial concretizat în suferințele psihice concretizate în starea de

anxietate intervenită ulterior incidentului, însă raportat la nr. de zile de

îngrijiri medicale, de 3-4 zile, curtea de apel a apreciat că se mai impune

diminuarea cuantumului stabilit inițial de către instanța de fond.

În contextul celor expuse

mai sus, curtea de apel, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis

apelurile declarate de inculpații B.I. și B.A. și prin extinderea efectului

apelului în baza art. 373 C. proc. pen., și față de inculpatul minor H.C.

împotriva sentinței penale nr. 120/2006 a Tribunalului Cluj pe care a

desființat-o numai cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei și

judecând cauza în aceste limite a redus cuantumul daunelor morale la care au

fost obligați în solidar, iar inculpatul minor în solidar cu partea

responsabilă civilmente, de la 7000 RON la 2000 RON.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., curtea de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de

partea civilă R.Șt. împotriva sentinței penale nr. 120/2006 a Tribunalului Cluj

pentru aceleași considerente expuse mai sus.

În baza art. 88 C. pen., s-a

scăzut din durata pedepsei, timpul reținerii și arestării preventive începând

cu data de 08 noiembrie 2005 și până la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen.,

s-a menținut măsura arestării inculpaților B.I. și B.A.

În baza art. 189 s-a

stabilit în favoarea Baroului de avocați Cluj suma de câte 150 RON onorariu

pentru apărător din oficiu, plătibil din F.M.J.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., a fost obligată partea civilă R.Șt. la 150 RON cheltuieli judiciare

în favoarea statului.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termenul legal, recurs partea civilă R.Șt., criticând-o,

solicitând casarea deciziei atacate cu privire la latura civilă și pe cale de

consecință, admiterea în totalitate a constituirii de parte civilă.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, recurentul parte civilă a arătat că, în seara zilei de 7 noiembrie

2005, în jurul orelor 21,00, a fost atacat de cei trei inculpați care l-au și

deposedat de telefonul mobil. A fost luat prin surprindere de către inculpați,

aceștia atacându-l pe la spate, iar apoi inculpatul B.I. l-a lovit cu pumnul în

zona feței. După ce s-a prăbușit la pământ a fost imobilizat, iar apoi

deposedat de telefonul mobil. Agresorii și-au întrerupt activitatea după ce el

a strigat după ajutor, speriindu-se că vor fi surprinși de vecini, a strigat,

așa încât nu a mai fost lovit în continuare, ca urmare a agresiunii au suferit

leziuni, care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale,

potrivit certificatului medico-legal aflat la dosarul cauzei și deși numărul

îngrijirilor medico-legale nu este foarte mare a suferit o traumă psihică

extrem de gravă. După agresiune a căpătat o stare de permanentă anxietate,

fiindu-i frică de fiecare dată când iese pe stradă, această stare de anxietate

amplificându-se după lăsarea întunericului, fiindu-i frică să nu fie din nou

atacat, se gândește în permanență că oricând poate veni cineva care să-l atace

din spate, consideră că fapta săvârșită de cei trei inculpați i-a cauzat

această stare, comportamentul său schimbându-se după incident, care i-a făcut

să-și piardă liniștea.

Recurentul parte civilă a

mai menționat că a evaluat prejudiciul cauzat la suma de 300.000.000 lei

(30.000 RON), iar legătura de cauzalitate dintre fapta celor trei inculpați și

starea psihică în care se află a probat-o cu doi martori și înscrisuri

medicale.

Cu toate acestea, Tribunalul

Cluj, în primă instanță a înțeles să-i oblige pe cei trei inculpați în solidar

doar la plata sumei de 7.000 RON, iar Curtea de Apel Cluj Napoca, prin decizia

atacată a redus acest cuantum la suma de 2.000 RON, apreciind că în mod

nejustificat ambele instanțe au redus cuantumul pretențiilor sale, singura

rațiune fiind starea materială precară a celor trei inculpați, nu trebuia să se

țină cont de „circumstanțe atenuante”, de numărul de zile de îngrijiri

medicale, deoarece pretențiile sale reprezintă daune morale exclusiv pentru

trauma psihică ce i-a fost cauzată, solicitând admiterea recursului și

obligarea pe cei trei inculpați în solidar la plata sumei de 30.000 RON cu

titlul de daune morale.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 385

9

pct. 9, 10, 17

1

C. proc. pen.

În recurs, la termenul din

15 iunie 2006, Înalta Curte a constatat că inculpații B.I. și B.A. se află în

executarea pedepsei, iar onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaților,

în sumă de câte 40 RON (400.000 lei), se vor plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Cauza a fost amânată de mai

multe ori, în recurs, față de lipsa de procedură cu intimatul inculpat H.C.,

precum și față de cererea de amânare formulată de recurentul parte civilă

pentru a-și angaja apărător.

La termenul de astăzi,

recurentul parte civilă, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, solicitând, totodată

acordarea de daune morale în cuantum de 300.000.000 lei.

Concluziile apărătorilor

intimaților inculpați B.A., B.I., H.C., ale reprezentantului Ministerului

Public, precum și pozițiile intimaților inculpați B.A. și B.I., prezenți, din

ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei

decizii.

Examinând recursul declarat

de partea civilă R.Șt. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu

motivele invocate numai sub aspectul laturii civile a cauzei, ce se vor analiza

prin prisma cazurilor de casare invocate, respectiv art. 385

9

pct. 9,

10, 17

1

C. proc. pen., anterior modificării prin Legea nr. 356/2006,

având în vedere aplicarea legii procesual penale în timp, în cauză fiind

pronunțată o hotărâre în primă instanță anterior modificărilor survenite prin

actul normativ menționat, Înalta Curte apreciază recursul recurentei părți

civile ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în

mod corect și-a însușit argumentele primei instanțe cu privire la constatarea

existenței în cauză și a unui prejudiciu nepatrimonial produs prin fapta celor

trei inculpați asupra părții civile R.Șt., însă, în baza propriului examen, a

făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, respectiv a art. 14 și art. 346

C. proc. pen., precum și a art. 998 și urm. C. civ., cu privire la întinderea

acestui prejudiciu, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că, deși

stabilirea cuantumului despăgubirii echivalente unui prejudiciu nepatrimonial

include o estimare, respectiv un proces de apreciere, totuși întinderea

acestuia impune constatarea îndeplinirii unor criterii in concreto, care să

asigure o justă și integrală reparație a întregului prejudiciu suferit în urma

infracțiunii.

Astfel, în contextul cauzei,

instanța de apel prin soluția dispusă, în sensul reducerii cuantumului daunelor

morale de la 7.000 RON la 2.000 RON a avut în vedere doar suferințele psihice

concretizate în starea de anxietate intervenită ulterior incidentului prin

raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale, fără a fi făcute în mod

concret, referiri exprese la mijloacele de probă administrate, etiologia

efectivă a acestor stări, a conexității între faptă și consecințele produse,

prin raportare și la alte criterii, așa încât soluția pronunțată nu a fost motivată,

fiind incidente cazurile de casare invocate, respectiv art. 385

9

pct.

9 și 10 C. proc. pen.

Înalta Curte consideră

critica recurentei părți civile R.Șt. cu privire la întinderea prejudiciului

nepatrimonial ca fiind fondată, însă nu în cuantumul pretențiilor solicitate,

ci în acela stabilit de către prima instanță, care a făcut o corectă apreciere

a tuturor condițiilor concrete ale cauzei, fiind aplicabil cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., în raport cu prevederile legale mai sus menționate.

Astfel, instanța de fond în

stabilirea cuantumului de 7.000 RON a ținut cont de trauma psihică rezultată în

urma comiterii tâlhăriei, de modul de comitere a acestei fapte penale,

consecințele medico-legale produse, situația financiară precară a inculpaților.

Înalta Curte, reevaluând coroborat

mijloacele de probă administrate în cauză sub aspectul laturii civile,

respectiv declarațiile martorilor V.T. și M.I.V., precum și declarațiile

inculpaților B.I., B.A. și H.C., în care au descris în mod efectiv

circumstanțele săvârșirii faptei, concluziile provizorii ale I.M.L. Cluj din 8

noiembrie 2005, prin care se atestă că leziunile traumatice care s-au produs

prin lovire cu corp dur, necesită 3-4 zile îngrijiri medicale, datând din 7

noiembrie 2005, constată că prin infracțiunea comisă de către inculpați i s-a produs

părții civile R.Șt. și un prejudiciu nepatrimonial, prin atingerea unor valori

sociale, respectiv patrimoniului, cât și integrității fizice și psihice a

acestuia, intensitatea consecințelor faptei comise asupra persoanei sale fiind

percepută în asemenea măsură încât i-a produs o schimbare de comportament.

În declarația dată în primă

instanță, inculpatul B.I. a menționat că „…Cunosc pe partea vătămată, l-am

urmărit pe R.Șt. Recunosc că eu l-am lovit cu pumnul pe acesta. B.A. i-a

sustras un telefon mobil. Minorul i-a sustras un portmoneu. Ulterior

sustragerii mi-a înmânat bunul mie…A avut loc o înțelegere prealabilă între

noi…”.

Inculpatul B.A. în

declarația dată în faza cercetării judecătorești a arătat că „…Recunosc că am

sustras un telefon mobil de la partea vătămată. Totodată recunosc că am ținut-o

de braț pe aceasta. B.I. a fost cel care l-a lovit pe partea vătămată. Minorul

i-a sustras un portofel părții vătămate…”.

În declarația dată, în fața

primei instanțe, inculpatul H.C. a precizat că „…B.I. a lovit cu pumnul pe

partea vătămată, B.A. i-a sustras un telefon mobil. Eu am sustras un portofel.

Acesta se afla în buzunarul gecii. I-am dat portofelul lui B.I. pentru a

verifica conținutul…”.

Martorul V.T. în declarația

dată în faza cercetării judecătorești a arătat că „…După comiterea pretinselor

fapte penale de către inculpați nu pot afirma că partea vătămată este la fel ca

înainte. După faptă la un moment dat l-am rugat ceva însă și mi-a prezentat

ulterior că a uitat să dacă ce a promis. Acest lucru nu s-a întâmplat anterior.

Posibil că are o anumită legătură între fapte și acest eveniment. Mi-a povestit

partea vătămată ce i s-a întâmplat. Mie personal mi-a povestit de două ori. Nu

mai este ca înainte, nu mai judecă așa cum o făcea. După comiterea faptei am

văzut la acesta un alt comportament, nu mai e atât de sociabil și e mult mai

retras. Din comportamentul avut în public trag concluzia că partea vătămată are

un sentiment de frică în general. Acest lucru rezultă din faptul că nu mai

participă la întâlnirile comunale…”.

Martorul M.I.V., în

declarația dată în primă instanță a menționat că „…Am cunoscut-o pe partea

vătămată ca fiind o persoană volubilă. După comiterea faptei în dauna sa de

către inculpați m-am întâlnit cu aceasta, am discutat pe marginea acestui

subiect și am constatat că nu mai este ca înainte, respectiv este fricos. Este

obsedat de ceea ce i s-a întâmplat. O singură dată am discutat cu partea

vătămată. Mi-a povestit că mergea spre casă și a fost atacat. Spun că este

obsedat de cele întâmplate, deoarece vorbește tot timpul de ceea ce s-a

întâmplat și astăzi a doua oară când m-am întâlnit cu partea vătămată tot

despre acel eveniment a povestit. Când vorbesc cu partea vătămată, pe la spate,

are unele manifestări ciudate. Este obsedat de ceea ce i s-a întâmplat. În

aceste condiții cred că îi este frică. Înainte nu a fost așa. Pe partea

vătămată am cunoscut-o destul de bine, eram într-o relație amicală cu aceasta,

nu am cunoscut-o ca simplu cetățean din acea comună.”

Prin fotocopia adeverinței

medicale emisă de Spitalul Județean Cluj, secția clinică de psihiatrie, se

atestă că R.Șt. este suferind de reacție anxioasă, recomandându-se internare și

tratament.

Așadar, din ansamblul

mijloacelor de probă administrate a rezultat că partea civilă R.Șt. a fost

urmărită de cei trei inculpați și deposedată, prin violență de bunurile

arătate, fiindu-i cauzate leziuni a căror îngrijire au necesitat 3-4 zile

îngrijiri medicale, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, intensitatea

loviturilor aplicate, producându-i părții civile o stare de anxietate, care a

condus la o schimbare de comportament în societate, percepută în mod direct de

către martori, intensitatea consecințelor faptei, persistând în timp, în raport

cu atestarea medicală la data de 24 februarie 2006, la circa 3 luni de la

momentul comiterii faptei, ceea ce i-a produs un prejudiciu nepatrimonial, a

cărui acoperire justifică acordarea daunelor morale, în cuantumul stabilit de

prima instanță, respectiv de 7.000 RON, sumă care este suficientă în asigurarea

unei reparații integrale alături de prejudiciul material cauzat.

Suma menționată reflectă în

mod proporțional raportul între gravitatea faptei comisă de inculpați asupra

părții civile, prin modul concret de comitere, intensitatea și consecințele

produse, valorile sociale atinse, cât și posibilitatea acoperirii sale, ca

urmare a unei situații financiare precare a inculpaților.

Înalta Curte apreciază că

acordarea integrală a sumei pretinse cu titlul de daune morale, respectiv de

300.000.000 lei (30.000 RON) nu se susține probator, în contextul cauzei.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va

admite recursul declarat de recurenta parte civilă R.Șt. împotriva deciziei

penale nr. 113/ A din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și

de minori, privind pe intimații inculpați B.I., B.A. și H.C.

Se va casa decizia atacată

și se va menține sentința penală nr. 120 din 28 februarie 2006 a Tribunalului Cluj.

În conformitate cu art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru

intimații inculpați, în cuantum de 150 lei, se vor plăti din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurenta parte civilă R.ȘT. împotriva deciziei penale nr. 113/ A din 20

aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe

intimații inculpați B.I., B.A. și H.C.

Casează decizia atacată și

menține sentința penală nr. 120 din 28 februarie 2006 a Tribunalului Cluj.

Onorariile apărătorilor

desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în cuantum de 150 lei, se vor

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 octombrie 2006.