ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6208/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 120 din 28 februarie 2006 a Tribunalului Cluj, secția penală, a fost condamnatul inculpatul B.I., la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 și 80 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest dispusă față de inculpat în cauză și s-a dedus din pedeapsă perioadele reținerii din 8 noiembrie 2005 și arestului preventiv din 9 noiembrie 2005 la zi. Prin aceeași sentință a fost condamnat inculpatul B.A., la pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c9, alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. b), art. 74 și 80 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest dispusă față de inculpat în cauză și s-a dedus din pedeapsă perioadele reținerii din 8 noiembrie 2005 și arestul preventiv din 9 noiembrie 2005 la zi. Tot prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul H.C., la pedeapsa închisorii de un an și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și c) C. pen., alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., art. 74 raportat la art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, fixând în baza art. 110 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal de partea vătămată R.Șt., împotriva inculpaților, obligându-i pe aceștia în solidar, minorul în solidar cu partea responsabilă civilmente H.R. la plata sumei de 7.000 lei daune morale. Au fost obligați inculpații, fiecare în parte, minorul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de câte 233 lei cheltuieli de judecată în favoarea părții vătămate. Au fost obligați inculpații, minorul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumelor de câte 300 lei fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului în care se include și onorariile apărător din oficiu ce se va avansa din F.M.J., din faza de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că B.I. și B.A. sunt frați, nu au ocupații stabile, sunt prieteni și cu inculpatul minor, persoană fără ocupație ce a abandonat școala. La data de 7 noiembrie 2005, cei trei se aflau în incinta unui bar din Cătina, în jurul orelor 19,30, în apropierea lor se afla și partea vătămată ce consuma băuturi alcoolice, conform declarațiilor inculpaților. Observând la un moment că partea vătămată intenționează să părăsească localul, cei trei au luat hotărârea infracțională de a o deposeda prin violență de bunurile de valoare pe care le avea asupra sa. S-a trecut la punerea în aplicare a hotărârii, în jurul orelor 21,00 s-au deplasat pe traseul pe care urma să-l parcurgă partea vătămată.

Cei trei au așteptat în afara drumului într-o porțiune întunecoasă, iar în momentul sosirii părții vătămate, au acostat-o, B.I. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în figură, partea vătămată s-a dezechilibrat, s-a prăbușit. În continuare B.A. a imobilizat brațele acesteia, iar minorul s-a aplecat asupra victimei, i-a căutat în buzunare, a găsit un portofel pe care l-a înmânat lui B.I., ce l-a verificat, nu au găsit bani, astfel că l-a aruncat la câțiva metri de locul tâlhăriei, loc de unde, ulterior, a fost descoperit și ridicat de poliție cu restituirea sa părții vătămate. B.A. a sustras din buzunarul cămășii părții vătămate un telefon celular de culoare gri pe care l-a ascuns în buzunarul său.

După consumarea infracțiunii, cei trei au abandonat victima și s-au îndreptat spre domiciliile lor. În dimineața zilei următoare a fost găsit celularul sub patul lui B.A., fiind ridicat și restituit părții vătămate, pe bază de dovadă. Partea vătămată, în urma incidentului a suferit leziuni traumatice ce s-au produs prin lovire cu corp dur și care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale. Așadar, fapta inculpaților mai sus redată, recunoscută de aceștia, ce au confirmat înțelegerea prealabilă avută, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., pentru care B.I. a fost condamnat, la 3 ani închisoare, B.A., la 4 ani închisoare, iar minorul la un an și 6 luni închisoare.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., înțelegerea prealabilă intervenită între părți, la care minorul a avut un suport substanțial (declarațiile inculpaților, referatele presentențiale), modul de realizare a săvârșirii faptei, precum și contribuțiile arătate ale fiecăruia la comiterea acesteia, agravanta prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpații minori ce au cunoscut că H.C. este minor. Evident pentru inculpatul minor, în funcție și de ancheta socială, expertiza realizată, precum și referatul de evaluare depus, doar orientarea spre o pedeapsă cu închisoare este de natură să-l reeduce pe acesta, în funcție de gravitatea faptei comise, persoana acestuia.

Au fost de evidențiat, însă și circumstanțe atenuante în favoarea fiecăruia dintre inculpați, rezultând din atitudinile sincere manifestate, prejudiciul modic cauzat cu recuperarea integrală, vârstele acestora, fiind de remarcat, astfel incidența art. 80 C. pen., pentru inculpații majori și art. 74 raportat la art. 76 lit. c) C. pen., pentru inculpatul minor. B.I. are antecedente penale fiind condamnat anterior la un an închisoare în minorat, iar inculpatul B.A. este recidivist, fiind condamnat anterior la 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 611/2001 a Judecătoriei Gherla, tot pentru comiterea unei infracțiuni de tâlhărie, aspecte ce atrag o diferențiere de cuantum a pedepselor aplicate acestora.

Față de inculpații majori s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 raportat la art. 74 C. pen., cu menținerea stării de arest față de soluțiile de condamnare propuse, art. 160 b C. proc. pen., cu deducerea perioadelor executate din 8 noiembrie 2005 la zi. În ce privește inculpatul minor au fost întrunite condițiile art. 81 C. pen. și s-a apreciat de către instanță că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare efectivă, urmând a se face aplicarea acestor dispoziții legale cu fixarea unui termen de încercare de 3 ani, potrivit art. 110 C. pen. În latură civilă s-a consemnat că partea vătămată a formulat pretenții civile de 30.000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecată.

Motivarea acestor pretenții rezidă din aceea că a avut de suferit leziuni corporale, trauma psihică este extrem de gravă, după agresiune a căpătat o stare de anxietate, a fost luat prin surprindere, pe la spate de către cei trei inculpați, în sprijinul afirmațiilor sale au fost audiați martori și s-a depus și un înscris, adeverință medicală, din care a rezultat că este suferind de reacție anxioasă.

Fără putință de tăgadă, față de starea de fapt redată, părții vătămate i s-a produs un prejudiciu moral susceptibil de reparație materială, trauma psihică rezultată în urma comiterii tâlhăriei în dauna sa rezultată din modul de comitere a acestei fapte penale, consecințele medico-legale produse, sunt grave, partea vătămată se află într-o situație specială, cu constatarea medicală a unei reacții anxioase actuale, suma însă de 7.000 lei apărând ca fiind satisfăcătoare în contextul celor subliniate, cuantumul este apt în a conduce la repararea integrală a acestui prejudiciu cauzat, orice alte sume în plus, considerându-se că exced consecințelor produse, ar determina o îmbogățire fără justă cauză a părții vătămate, cu luarea în considerație și a unor situații financiare precare ale inculpaților.

Sumele vor fi de achitat în solidar, minorul împreună și cu partea responsabilă civilmente H.R., art. 998, 1000 alin. (2) C. civ. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal, partea civilă și inculpații B.I. și B.A. În motivarea apelului, partea civilă a arătat că a suferit traume psihice ca și consecințe ale săvârșirii faptei, manifestând stări de anxietate conform adeverinței medicale depuse la dosar și instanța de fond în mod eronat a raportat cuantumul daunelor morale solicitate la situația materială precară a inculpaților. Ca atare a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate sub aspectul soluționării laturii civile și obligarea inculpaților la plata despăgubirilor civile conform constituirii de parte civilă în sumă de 30.000 lei.

În motivarea apelului inculpatului B.A. s-a arătat că acesta a manifestat o conduită sinceră și prejudiciul a fost recuperat astfel că a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și în urma judecării să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate, precum și a despăgubirilor civile. În motivarea apelului inculpatului B.I. s-a arătat că acesta a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei, a colaborat cu organele judiciare, astfel că a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și în urma judecării cauzei să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante. Prin decizia penală nr. 113 din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 1682/33/2006, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., au fost admise apelurile declarate de inculpații B.A. și B.I. arestați și deținuți în Penitenciarul gherla și în baza art. 373 C. proc. civ., prin extinderea efectelor apelului și față de inculpatul minor H.C. împotriva sentinței penale nr. 120 din 28 februarie 2006 a Tribunalului Cluj pe care a desființat-o numai cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei. Judecând cauza în aceste limite s-a redus cuantumul daunelor morale la care au fost obligați inculpații în solidar, iar inculpatul minor H.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente de la 7.000 RON la suma de 2.000 RON. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă R.Șt. împotriva sentinței penale nr. 120 din 28 februarie 2006 a Tribunalului Cluj. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepselor aplicate inculpaților B.A. și B.I., timpul reținerii și arestării preventive a acestora începând cu data de 8 noiembrie 2005 și până la zi. S-a menținut măsura arestării inculpaților B.I. și B.A. În baza art. 189 C. proc. pen., s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de câte 150 RON onorariu pentru apărător din oficiu pentru fiecare inculpat ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., fost obligată partea civilă R.Șt. la 150 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond, ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente a stabilit o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptei s-a circumscris elementelor constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., pentru inculpatul minor H.C., cu aplicarea art. 78 lit. c) C. pen., pentru inculpatul B.I. și cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., pentru inculpatul B.A. Astfel, în esență, inculpații majori B.I. și B.A. împreună cu inculpatul minor H.C.

în baza unei înțelegeri prealabile, în jurul orelor 21,00, au așteptat-o pe partea vătămată R.Șt. spre traseul domiciliului acesteia, au acostat-o după ce inculpatul major B.I. a lovit-o cu pumnul, dezechilibrând-o, după care aceasta a căzut, timp în care inculpatul B.A. a ținut-o de brațe și i-a sustras un telefon mobil din buzunarul cămășii, iar inculpatul minor i-a sustras din buzunarul gecii un portmoneu pe care i l-a dat inculpatului B.I. pentru a-i verifica conținutul, după care au părăsit-o pe partea vătămată, căreia i-au cauzat leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale. Bunurile sustrase de către inculpați au fost găsite la locuința acestora, fiind ridicate de către organele de poliție și restituite părții vătămate.

Cu ocazia individualizării pedepselor aplicate inculpaților au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., adică gradul de pericol social, modul concret de săvârșire al faptei, precum și persoana inculpaților. Astfel, în funcție de ancheta socială, expertiza medico-legală psihiatrică a inculpatului minor H.C., precum și referatul de evaluare depus la dosar, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate pentru inculpatul minor, astfel că s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate acestuia. Inculpatul B.I. are antecedente penale raportat la pedeapsa de un an închisoare pentru o faptă săvârșită în stare de minoritate, iar inculpatul B.A.

este recidivist, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 611/2001 a Judecătoriei Gherla tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie. Având în vedere că inculpații au recunoscut și regretat săvârșirea faptei, prejudiciul modica a fost recuperat integral, precum și vârsta acestora, instanța de fond a reținut în favoarea tuturor inculpaților circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. Reținerea circumstanțelor atenuante constituie o facultate pentru instanță și nu o obligație în procesul individualizării pedepselor, iar instanța de fond a valorificat în mod corespunzător reținerea circumstanțelor atenuante reflectată în cuantumul pedepsei reduse aplicate, astfel că o reevaluare a pedepsei tot ca efect ale acelorași circumstanțe inițiale este superfluă, iar apelul inculpaților este nefondat sub acest aspect.

Referitor la latura civilă a cauzei, se remarcă că bunurile sustrase au fost recuperate de către organele de poliție și restituite părții vătămate, însă aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 30.000 lei daune morale. Acordarea daunelor morale este oportună, deoarece partea vătămată a suferit și un prejudiciu nepatrimonial concretizat în suferințele psihice concretizate în starea de anxietate intervenită ulterior incidentului, însă raportat la nr. de zile de îngrijiri medicale, de 3-4 zile, curtea de apel a apreciat că se mai impune diminuarea cuantumului stabilit inițial de către instanța de fond. În contextul celor expuse mai sus, curtea de apel, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis apelurile declarate de inculpații B.I. și B.A. și prin extinderea efectului apelului în baza art. 373 C. proc. pen., și față de inculpatul minor H.C. împotriva sentinței penale nr. 120/2006 a Tribunalului Cluj pe care a desființat-o numai cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei și judecând cauza în aceste limite a redus cuantumul daunelor morale la care au fost obligați în solidar, iar inculpatul minor în solidar cu partea responsabilă civilmente, de la 7000 RON la 2000 RON. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., curtea de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă R.Șt. împotriva sentinței penale nr. 120/2006 a Tribunalului Cluj pentru aceleași considerente expuse mai sus.

În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei, timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 08 noiembrie 2005 și până la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării inculpaților B.I. și B.A. În baza art. 189 s-a stabilit în favoarea Baroului de avocați Cluj suma de câte 150 RON onorariu pentru apărător din oficiu, plătibil din F.M.J. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă R.Șt. la 150 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului. Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs partea civilă R.Șt., criticând-o, solicitând casarea deciziei atacate cu privire la latura civilă și pe cale de consecință, admiterea în totalitate a constituirii de parte civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul parte civilă a arătat că, în seara zilei de 7 noiembrie 2005, în jurul orelor 21,00, a fost atacat de cei trei inculpați care l-au și deposedat de telefonul mobil. A fost luat prin surprindere de către inculpați, aceștia atacându-l pe la spate, iar apoi inculpatul B.I. l-a lovit cu pumnul în zona feței. După ce s-a prăbușit la pământ a fost imobilizat, iar apoi deposedat de telefonul mobil. Agresorii și-au întrerupt activitatea după ce el a strigat după ajutor, speriindu-se că vor fi surprinși de vecini, a strigat, așa încât nu a mai fost lovit în continuare, ca urmare a agresiunii au suferit leziuni, care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal aflat la dosarul cauzei și deși numărul îngrijirilor medico-legale nu este foarte mare a suferit o traumă psihică extrem de gravă.

După agresiune a căpătat o stare de permanentă anxietate, fiindu-i frică de fiecare dată când iese pe stradă, această stare de anxietate amplificându-se după lăsarea întunericului, fiindu-i frică să nu fie din nou atacat, se gândește în permanență că oricând poate veni cineva care să-l atace din spate, consideră că fapta săvârșită de cei trei inculpați i-a cauzat această stare, comportamentul său schimbându-se după incident, care i-a făcut să-și piardă liniștea. Recurentul parte civilă a mai menționat că a evaluat prejudiciul cauzat la suma de 300.000.000 lei (30.000 RON), iar legătura de cauzalitate dintre fapta celor trei inculpați și starea psihică în care se află a probat-o cu doi martori și înscrisuri medicale.

Cu toate acestea, Tribunalul Cluj, în primă instanță a înțeles să-i oblige pe cei trei inculpați în solidar doar la plata sumei de 7.000 RON, iar Curtea de Apel Cluj Napoca, prin decizia atacată a redus acest cuantum la suma de 2.000 RON, apreciind că în mod nejustificat ambele instanțe au redus cuantumul pretențiilor sale, singura rațiune fiind starea materială precară a celor trei inculpați, nu trebuia să se țină cont de „circumstanțe atenuante”, de numărul de zile de îngrijiri medicale, deoarece pretențiile sale reprezintă daune morale exclusiv pentru trauma psihică ce i-a fost cauzată, solicitând admiterea recursului și obligarea pe cei trei inculpați în solidar la plata sumei de 30.000 RON cu titlul de daune morale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 385 9 pct. 9, 10, 17 1 C. proc. pen. În recurs, la termenul din 15 iunie 2006, Înalta Curte a constatat că inculpații B.I. și B.A. se află în executarea pedepsei, iar onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 40 RON (400.000 lei), se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Cauza a fost amânată de mai multe ori, în recurs, față de lipsa de procedură cu intimatul inculpat H.C., precum și față de cererea de amânare formulată de recurentul parte civilă pentru a-și angaja apărător. La termenul de astăzi, recurentul parte civilă, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate, solicitând, totodată acordarea de daune morale în cuantum de 300.000.000 lei.

Concluziile apărătorilor intimaților inculpați B.A., B.I., H.C., ale reprezentantului Ministerului Public, precum și pozițiile intimaților inculpați B.A. și B.I., prezenți, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii. Examinând recursul declarat de partea civilă R.Șt. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate numai sub aspectul laturii civile a cauzei, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare invocate, respectiv art. 385 9 pct. 9, 10, 17 1 C. proc. pen., anterior modificării prin Legea nr. 356/2006, având în vedere aplicarea legii procesual penale în timp, în cauză fiind pronunțată o hotărâre în primă instanță anterior modificărilor survenite prin actul normativ menționat, Înalta Curte apreciază recursul recurentei părți civile ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că instanța de apel în mod corect și-a însușit argumentele primei instanțe cu privire la constatarea existenței în cauză și a unui prejudiciu nepatrimonial produs prin fapta celor trei inculpați asupra părții civile R.Șt., însă, în baza propriului examen, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, respectiv a art. 14 și art. 346 C. proc. pen., precum și a art. 998 și urm. C. civ., cu privire la întinderea acestui prejudiciu, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că, deși stabilirea cuantumului despăgubirii echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o estimare, respectiv un proces de apreciere, totuși întinderea acestuia impune constatarea îndeplinirii unor criterii in concreto, care să asigure o justă și integrală reparație a întregului prejudiciu suferit în urma infracțiunii.

Astfel, în contextul cauzei, instanța de apel prin soluția dispusă, în sensul reducerii cuantumului daunelor morale de la 7.000 RON la 2.000 RON a avut în vedere doar suferințele psihice concretizate în starea de anxietate intervenită ulterior incidentului prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale, fără a fi făcute în mod concret, referiri exprese la mijloacele de probă administrate, etiologia efectivă a acestor stări, a conexității între faptă și consecințele produse, prin raportare și la alte criterii, așa încât soluția pronunțată nu a fost motivată, fiind incidente cazurile de casare invocate, respectiv art. 385 9 pct. 9 și 10 C. proc. pen. Înalta Curte consideră critica recurentei părți civile R.Șt.

cu privire la întinderea prejudiciului nepatrimonial ca fiind fondată, însă nu în cuantumul pretențiilor solicitate, ci în acela stabilit de către prima instanță, care a făcut o corectă apreciere a tuturor condițiilor concrete ale cauzei, fiind aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., în raport cu prevederile legale mai sus menționate. Astfel, instanța de fond în stabilirea cuantumului de 7.000 RON a ținut cont de trauma psihică rezultată în urma comiterii tâlhăriei, de modul de comitere a acestei fapte penale, consecințele medico-legale produse, situația financiară precară a inculpaților. Înalta Curte, reevaluând coroborat mijloacele de probă administrate în cauză sub aspectul laturii civile, respectiv declarațiile martorilor V.T.

și M.I.V., precum și declarațiile inculpaților B.I., B.A. și H.C., în care au descris în mod efectiv circumstanțele săvârșirii faptei, concluziile provizorii ale I.M.L. Cluj din 8 noiembrie 2005, prin care se atestă că leziunile traumatice care s-au produs prin lovire cu corp dur, necesită 3-4 zile îngrijiri medicale, datând din 7 noiembrie 2005, constată că prin infracțiunea comisă de către inculpați i s-a produs părții civile R.Șt. și un prejudiciu nepatrimonial, prin atingerea unor valori sociale, respectiv patrimoniului, cât și integrității fizice și psihice a acestuia, intensitatea consecințelor faptei comise asupra persoanei sale fiind percepută în asemenea măsură încât i-a produs o schimbare de comportament.

În declarația dată în primă instanță, inculpatul B.I. a menționat că „…Cunosc pe partea vătămată, l-am urmărit pe R.Șt. Recunosc că eu l-am lovit cu pumnul pe acesta. B.A. i-a sustras un telefon mobil. Minorul i-a sustras un portmoneu. Ulterior sustragerii mi-a înmânat bunul mie…A avut loc o înțelegere prealabilă între noi…”. Inculpatul B.A. în declarația dată în faza cercetării judecătorești a arătat că „…Recunosc că am sustras un telefon mobil de la partea vătămată. Totodată recunosc că am ținut-o de braț pe aceasta. B.I. a fost cel care l-a lovit pe partea vătămată. Minorul i-a sustras un portofel părții vătămate…”. În declarația dată, în fața primei instanțe, inculpatul H.C. a precizat că „…B.I.

a lovit cu pumnul pe partea vătămată, B.A. i-a sustras un telefon mobil. Eu am sustras un portofel. Acesta se afla în buzunarul gecii. I-am dat portofelul lui B.I. pentru a verifica conținutul…”. Martorul V.T. în declarația dată în faza cercetării judecătorești a arătat că „…După comiterea pretinselor fapte penale de către inculpați nu pot afirma că partea vătămată este la fel ca înainte. După faptă la un moment dat l-am rugat ceva însă și mi-a prezentat ulterior că a uitat să dacă ce a promis. Acest lucru nu s-a întâmplat anterior. Posibil că are o anumită legătură între fapte și acest eveniment. Mi-a povestit partea vătămată ce i s-a întâmplat. Mie personal mi-a povestit de două ori. Nu mai este ca înainte, nu mai judecă așa cum o făcea.

După comiterea faptei am văzut la acesta un alt comportament, nu mai e atât de sociabil și e mult mai retras. Din comportamentul avut în public trag concluzia că partea vătămată are un sentiment de frică în general. Acest lucru rezultă din faptul că nu mai participă la întâlnirile comunale…”. Martorul M.I.V., în declarația dată în primă instanță a menționat că „…Am cunoscut-o pe partea vătămată ca fiind o persoană volubilă. După comiterea faptei în dauna sa de către inculpați m-am întâlnit cu aceasta, am discutat pe marginea acestui subiect și am constatat că nu mai este ca înainte, respectiv este fricos. Este obsedat de ceea ce i s-a întâmplat. O singură dată am discutat cu partea vătămată.

Mi-a povestit că mergea spre casă și a fost atacat. Spun că este obsedat de cele întâmplate, deoarece vorbește tot timpul de ceea ce s-a întâmplat și astăzi a doua oară când m-am întâlnit cu partea vătămată tot despre acel eveniment a povestit. Când vorbesc cu partea vătămată, pe la spate, are unele manifestări ciudate. Este obsedat de ceea ce i s-a întâmplat. În aceste condiții cred că îi este frică. Înainte nu a fost așa. Pe partea vătămată am cunoscut-o destul de bine, eram într-o relație amicală cu aceasta, nu am cunoscut-o ca simplu cetățean din acea comună.” Prin fotocopia adeverinței medicale emisă de Spitalul Județean Cluj, secția clinică de psihiatrie, se atestă că R.Șt. este suferind de reacție anxioasă, recomandându-se internare și tratament.

Așadar, din ansamblul mijloacelor de probă administrate a rezultat că partea civilă R.Șt. a fost urmărită de cei trei inculpați și deposedată, prin violență de bunurile arătate, fiindu-i cauzate leziuni a căror îngrijire au necesitat 3-4 zile îngrijiri medicale, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, intensitatea loviturilor aplicate, producându-i părții civile o stare de anxietate, care a condus la o schimbare de comportament în societate, percepută în mod direct de către martori, intensitatea consecințelor faptei, persistând în timp, în raport cu atestarea medicală la data de 24 februarie 2006, la circa 3 luni de la momentul comiterii faptei, ceea ce i-a produs un prejudiciu nepatrimonial, a cărui acoperire justifică acordarea daunelor morale, în cuantumul stabilit de prima instanță, respectiv de 7.000 RON, sumă care este suficientă în asigurarea unei reparații integrale alături de prejudiciul material cauzat.

Suma menționată reflectă în mod proporțional raportul între gravitatea faptei comisă de inculpați asupra părții civile, prin modul concret de comitere, intensitatea și consecințele produse, valorile sociale atinse, cât și posibilitatea acoperirii sale, ca urmare a unei situații financiare precare a inculpaților. Înalta Curte apreciază că acordarea integrală a sumei pretinse cu titlul de daune morale, respectiv de 300.000.000 lei (30.000 RON) nu se susține probator, în contextul cauzei. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul declarat de recurenta parte civilă R.Șt. împotriva deciziei penale nr. 113/ A din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimații inculpați B.I., B.A.

și H.C. Se va casa decizia atacată și se va menține sentința penală nr. 120 din 28 februarie 2006 a Tribunalului Cluj. În conformitate cu art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în cuantum de 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta parte civilă R.ȘT. împotriva deciziei penale nr. 113/ A din 20 aprilie 2006 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe intimații inculpați B.I., B.A. și H.C. Casează decizia atacată și menține sentința penală nr. 120 din 28 februarie 2006 a Tribunalului Cluj. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați, în cuantum de 150 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2006.