ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3945/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3945/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând asupra recursurilor

penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1691 din data

de 15 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

față de apelantul-inculpat D.Șt.A. și intimații-inculpați S.M.M. și E.C. a fost

pronunțată următoarea sentință:

În baza art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina

inculpaților S.M.M., D.Șt.A. și E.C., din infracțiunile prevăzute și pedepsite

de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și art. 211 alin. (2

1

) lit.

a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., și art. 33 C. pen., în

infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și art.

211 alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C.

pen., și art. 33 C. pen., pentru faptele de la pct. 2 și 3 din rechizitoriu.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de la pct. 2 din rechizitoriu

dintr-o singură infracțiune de tâlhărie reținută în sarcina tuturor

inculpaților în două infracțiuni de tâlhărie.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în

sarcina inculpaților din infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., și art. 211 alin. (2

1

) lit. a) C. pen., și respectiv art. 211 alin.

(2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., și

art. 33 C. pen., în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2),

lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., ca nefondată, formulată de reprezentantul Ministerului Public.

I. 1. În baza art. 211 alin. (2) lit.

c) C. pen., și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99

și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul S.M.M., la pedeapsa închisorii de 3

ani și 9 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții

vătămate M.C.G.

c) C. pen., și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani

și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate S.P.M.A.

c) C. pen., și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani

și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate O.M.

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe același

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fapta prevăzută și

pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., din data de 25 februarie

2004 în dauna părții vătămate S.R.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C.

pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele

aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani

și 9 luni.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b)

C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut

starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

durata reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2004 la zi.

II. 1. În baza art. 211 alin. (2) lit.

c) C. pen., și art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul D.Șt.A., la

pedeapsa închisorii de 3 ani și 9 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie în dauna părții vătămate M.C.G.

c) C. pen., și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani

și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate S.P.M.A.

c) C. pen., și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani

și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate O.M.

c) C. pen., și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani

și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate S.R.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C.

pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele

aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 9

luni.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b)

C. pen., pe durata executării pedepsei principale după împlinirea vârstei de 18

ani.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

III. 1. În baza art. 211 alin. (2) lit.

c) C. pen., și art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul E.C., la pedeapsa

închisorii de 3 ani și 9 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în

dauna părții vătămate M.C.G.

c) C. pen., și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani

și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate S.P.M.A.

c) C. pen., și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani

și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate O.M.

c) C. pen., și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani

și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate S.R.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C.

pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele

aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 9

luni.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b)

C. pen., pe durata executării pedepsei principale după împlinirea vârstei de 18

ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus

arestarea inculpatului.

În baza art. 14, 15 C. proc. pen.,

raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1000 alin. (2) C.

civ., a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile M.C.G. și O.M. și în

parte pentru partea civilă S.P.M.A. și a obligat în solidar inculpații și în

solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor materiale în

sumă de 8.000.000 lei către partea civilă M.C.G., la plata despăgubirilor în

sumă de 8.500.000 lei către partea civilă S.P.M.A., din care suma de 3.500.000

lei reprezentând despăgubiri civile și suma de 5.000.000 lei daune morale, la

plata despăgubirilor civile de 8.000.000 lei către partea civilă O.M. din care

suma de 3.000.000 lei reprezentând daune materiale și 5.000.000 lei daune

morale; s-a respins cererea de acordare a plății reprezentând TVA aferent

telefonului mobil sustras, cerere formulată de partea civilă S.P.M.A., ca

nefondată.

S-a luat act că partea vătămată S.R.

nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C.

pen., a dispus confiscarea bunului care a servit la săvârșirea infracțiunii,

respectiv cuțitul.

În baza art. 118 alin. (1) lit. d) C.

pen., a dispus confiscarea sumei de 2.800.000 lei dobândită de inculpați în

urma vânzării telefonului mobil marca Samsung revenind fiecăruia câte 933.333

lei.

Inculpații au fost obligați în

solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor de judecată

către stat.

Tribunalul București, având în

vedere ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarea situație de

fapt:

În data de 25 februarie 2004,

inculpatul S.M.M. împreună cu învinuiții D.Șt.A. și E.C., prin violență și

amenințări au deposedat pe părțile vătămate S.P.M.A. și O.M. de două telefoane

mobile marca Nokia și Siemens și de suma de 60.000 lei, în timp ce se aflau în

parcul IOR.

Partea vătămată S.P.M.A., precizează

că, la data de 25 februarie 2004, în jurul orei 15,00, în timp ce se afla în

Parcul IOR împreună cu partea vătămată O.M. au fost acostați de trei indivizi

necunoscuți și care au solicitat un telefon mobil pentru a da un apel. La

refuzul lor, cei trei i-au amenințat cu bătaia. Partea vătămată precizează că unul

dintre ei i-a luat telefonul din buzunarul de la pantalon, în timp ce altul i-a

smuls pe al părții vătămate O.M. din mână.

De grupul celor trei minori s-au

apropiat alți doi tineri, unul dintre ei luând cele două telefoane.

Partea vătămată S.P.M.A. precizează

că a mers după aceștia împreună cu partea vătămată O.M. cerând restituirea

bunurilor sustrase, ocazie cu care autorii faptei au folosit amenințări pentru

a-și păstra posesia.

Tânărul care primise telefoanele,

identificat în persoana învinuitului S.P., le-a restituit cartelele.

Declarația părții vătămate S.P.M.A.

se coroborează cu declarațiile părții vătămate O.M. care precizează că i-a fost

luată și suma de 60.000 lei.

Părțile vătămate au recunoscut în

prezența martorilor asistenți, după fotografii judiciare pe învinuiții E.C. și D.Șt.A.,

în acest sens fiind întocmite procese-verbale de recunoaștere.

De asemenea, cele două părți

vătămate au recunoscut pe inculpat S.M.M. cu ocazia prezentării la parchet.

Inculpatul S.M.M. recunoaște că, în

data de 25 februarie 2004, în jurul orei 14,30 – 15,00 se afla în parcul IOR

împreună cu inculpații E.C. și D.Șt.A. când s-au întâlnit cu părțile vătămate S.P.M.A.

și O.M. care le-au cerut telefonul pentru a da un apel.

Întrucât aceștia au refuzat,

inculpatul a arătat că i-a amenințat că le va distruge telefoanele dacă va

constata că le au asupra lor. Părțile vătămate au scos atunci telefoanele, pe

care el le-a luat. A apărut învinuitul S.P., și întrucât se temea de acesta a

restituit telefoanele părților vătămate, învinuitul S.P., împreună cu un alt

individ identificat în persoana numitului Șt.L.A. s-au dus și sub amenințare au

luat telefoanele părților vătămate cărora ulterior le-a restituit cartelele.

Inculpatul E.C. a confirmat că, în

data de 25 februarie 2004, în timp ce se afla în parcul IOR cu inculpatul S.M.M.

și inculpatul D.Șt.A., au deposedat prin amenințare pe părțile vătămate S.P.M.A.

și O.M. de două telefoane mobile. Inculpatul arată, de asemenea, că a apărut

învinuitul S.P., împreună cu Șt.L.A. care au discutat cu inculpatul S.M.M.

Acesta din urmă a dat un telefon învinuitului S.P. Părțile vătămate au solicitat

restituirea telefoanelor învinuitului S.P., le-a restituit cartelele și a

folosit amenințări pentru a păstra posesia bunurilor.

Fiind audiat inculpatul D.Șt.A. a

declarat că, în ziua de 25 februarie 2004, a deposedat prin amenințare pe

părțile vătămate S.P.M.A. și O.M., împreună cu inculpatul S.M.M. și inculpatul E.C.,

de două telefoane mobile. După ce au fost deposedați, au apărut doi cunoscuți

ai inculpatului S.M.M. (învinuitul S.P. și numitul Șt.L.A.) care au luat

telefoanele de la inculpatul S.M.M., învinuitul S.P. a restituit cartelele și a

păstrat posesia celorlalte bunuri sustrase.

Au plecat să vândă bunurile

respective, inculpatul S.M.M. le-a solicitat să aștepte și nu s-a reîntors.

Partea vătămată S.R. a precizat că,

în data de 25 februarie 2004, în jurul orei 15,30, în timp ce se afla în parcul

IOR a văzut pe partea vătămată S.P.M.A. și O.M. înconjurați de un grup de 5

indivizi. La unul dintre aceștia, în mână a observat telefonul mobil al părții

vătămate O.M. După ce grupul s-a depărtat cele două părți vătămate i-au urmat,

solicitându-le restituirea bunurilor, respectiv a celor două mobile.

Având în vedere declarațiile

persoanelor audiate în cauză a rezultat indubitabil vinovăția celor 3 autori

întrucât în privința participării învinuitului S.P. există o serie de

contradicții ce se impune a fi clarificate, pentru a evita tergiversarea cauzei

cu arestat minor, a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor.

Prejudiciul produs părții vătămate S.P.M.A.

este de 3.500.000 lei, sumă cu care acesta se constituie parte civilă în

procesul penal.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul D.Șt.A.

Parchetul își rezumă motivul de apel

numai la greșita încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpatul S.M.M. în

dauna părții vătămate S.R. cu consecința achitării inculpatului. Pentru fapta

descrisă la pct. 3 din rechizitoriu a  solicitat schimbarea încadrării juridice

din autor la tâlhărie în complicitate la această infracțiune.

Inculpatul D.Șt.A. a solicitat prin

apelul declarat reindividualizarea pedepsei, stabilită acestuia în sensul

reducerii cuantumului acesteia.

Curtea, examinând sentința penală

pronunțată de Tribunalul București sub aspectul motivelor de apel invocate și

din oficiu conform dispozițiilor art. 371 pct. 2 C. proc. pen., a constatat că

prima instanță a stabilit bine situația de fapt și a reținut vinovăția

inculpatului în legătură cu săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și pentru care

a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare.

Întrucât parchetul a modificat

motivele de apel și a criticat sentința numai sub aspectul greșitei încadrări

juridice a faptei săvârșite de inculaptul-intimat S.M.M., excede analizei

apelului declarat de inculpatul D.Șt.A.

S-a considerat că Tribunalul

București a făcut o analiză riguroasă a probelor administrate în cauză și în ce

privește incidența dispozițiilor art. 72 C. pen., privind criteriile generale

de individualizare a pedepselor unde în cuantumul lor se regăsesc pe de o parte

atât starea de minorat a acestuia cât și atitudinea de regret a faptei

săvârșite, de împrejurările comiterii acesteia, urmările produse, limitele de

pedeapsă prevăzute de lege.

Astfel, s-a considerat că pedeapsa

de 3 ani și 9 luni aplicată de prima instanță este corect individualizată și

poate să-și atingă scopul coercitiv dar și preventiv și educativ.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, prin sentința penală nr. 234/ A din 24 martie 2006, a respins,

ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București

și inculpatul D.Șt.A. împotriva sentinței penale nr. 1691 din 15 decembrie 2005

a Tribunalului București, secția a II-a penală, ca nefondat.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului S.M.M. și s-a dedus din durata pedepsei aplicate, durata

prevenției de la 27 aprilie 2004 la zi.

Apelantul inculpat D.Șt.A. a fost

obligat să plătească 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au formulat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și

inculpatul D.Șt.A.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a criticat hotărârea instanței de apel în raport de faptul că aceasta

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a căii de atac

formulate.

Se susține că la termenul la care au

avut loc dezbaterile în fond ale apelurilor declarate, procurorul de ședință a

modificat motivele de apel solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei

săvârșite de inculpatul S.M.M. în dauna părții vătămate S.R., în complicitate

la infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit.

c) și art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., și condamnarea

inculpatului în baza acestui text de lege, întrucât prezența sa la locul

comiterii faptei a fost de natură să întărească hotărârea infracțională a

autorilor, fapta întrunind astfel condițiile complicității morale.

Parchetul susține că instanța de

control judiciar nu a analizat aceste motive de apel, mărginindu-se să

analizeze situația instanței de fond doar în raport cu individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului D.Șt.A.

Întrucât nu a arătat motivele pentru

care s-a bazat soluția de respingere a apelului declarat de parchet, instanța

de apel a încălcat dispozițiile art. 383 C. proc. pen.

În drept, parchetul și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen.

Inculpatul D.Șt.A. a criticat

hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greșitei

individualizări a pedepselor aplicate pe care le consideră prea severe în

raport cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și circumstanțele sale

personale.

În drept, inculpatul și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând hotărârile pronunțate în

cauză sub aspectele invocate de parchet și de inculpatul D.Șt.A., cât și prin

prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că doar recursul

formulat este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin actul de sesizare a instanței,

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată și a

inculpatului S.M.M. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie, prevăzute

de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. b), cu aplicarea art.

99 C. pen., reținând în fapt, că la data de 23 februarie 2004, inculpatul S.M.M.,

împreună cu coinculpații D.Șt.A. și E.C., prin amenințare cu un cuțit, au

deposedat-o pe partea vătămată M.C. de un telefon mobil, în timp ce aceasta se

deplasa pe str. Gheorghe Tătărescu.

S-a mai reținut, de asemenea, că în

ziua de 25 februarie 2004, cei trei inculpați, prin violență și amenințare, au

deposedat părțile vătămate S.P.M.A. și O.M. de telefoanele mobile pe care le aveau

asupra lor și de suma de 60.000 lei, în timp ce se aflau în Parcul IOR.

Tot în aceeași zi, cei trei

inculpați au mai deposedat, prin amenințare, pe partea vătămată S.R. de o

bancnotă de proveniență străină și de suma de 10.000 lei.

Prin sentința penală nr. 1691/2005,

Tribunalul București, secția a II-a penală, după cum s-a menționat anterior, în

baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat pentru inculpatul S.M.M., încadrarea

juridică dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată și a dispus

condamnarea acestuia, la o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit.

a) și b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., la două pedepse de câte 3

ani și 6 luni, pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C.

pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c)

C. proc. pen., l-a achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) cu aplicarea art. 99 C. pen.,

săvârșită în dauna părții vătămate S.R.

Pentru a dispune achitarea

inculpatului S.M.M. sub aspectul infracțiunii de tâlhărie comisă în dauna

părții vătămate S.R., instanța de fond a reținut că aceasta nu a avut nici o

contribuție la săvârșirea faptei.

Împotriva acestei hotărâri,

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a formulat apel, criticând soluția

sub aspectul greșitei achitări a inculpatului S.M.M. pentru infracțiunea de

tâlhărie comisă, la data de 25 februarie 2004, împotriva părții vătămate S.R.,

precum și sub aspectul greșitei aplicări pentru inculpații minori a pedepsei

accesorii.

Cu prilejul dezbaterilor asupra

apelurilor formulate, reprezentantul Ministerului Public a modificat motivele

de apel solicitând pentru inculpatul S.M.M. schimbarea încadrării juridice dată

faptei pentru care a fost achitat, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

și condamnarea în baza acestui text de lege.

Curtea de Apel București nu a

analizat motivele de apel, astfel cum au fost susținute, mărginindu-se să

examineze soluția tribunalului doar cu privire la apelul formulat de inculpatul

D.Șt.R. sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate.

Procedând în acest mod, instanța de

apel nu a arătat motivele pe care s-a bazat situația de respingere a apelului

declarat de parchet, încălcând dispozițiile art. 383 alin. (1) C. proc. pen.,

care arată că decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în expunere

temeiurile de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată.

Se constată astfel, că instanța de

apel nu a rezolvat fondul cauzei cu care a fost investită, respectiv nu a

răspuns criticilor aduse de Parchet sentinței pronunțate de tribunal.

În consecință, în raport de

considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 385

15

pct. 2 lit.

c) C. proc. pen., va admite recursul formulat de parchet, va casa decizia

penală atacată numai în privința inculpatului S.M.M. și va trimite cauza spre

rejudecare instanței de apel, pentru a se pronunța și cu privire la apelul parchetului.

Având în vedere că nu s-au modificat

temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive față de intimatul-inculpat, temeiuri care impun în continuare

privarea de libertate a acestuia, se va menține starea de arest.

Se va deduce prevenția pentru

intimatul apelant de la 27 februarie 2004 la zi.

Recursul formulat de inculpatul D.Șt.A.

nu este fondat.

Înalta Curte constată că pedepsele

aplicate acestui inculpat au fost judicios individualizate în raport de

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, au fost avute în vedere

gradul sporit de pericol social al infracțiunilor, modul de acționare și

împrejurările comiterii faptelor (de trei persoane împreună, prin amenințare cu

un cuțit, în locuri publice, asupra unor părți vătămate minore, cu excepția

părții civile M.C.), de multitudinea infracțiunilor comise, precum și de

circumstanțele personale ale inculpatului care era minor la data săvârșirii

faptelor, a recunoscut comiterea acestora și deși este necunoscut cu

antecedente penale, în prezent este arestat într-o altă cauză.

Se constată că în raport de aceste

circumstanțe reale și personale, pedepsele aplicate, care de altfel au fost

orientate spre minimul special prevăzut de lege, ca urmare a aplicării

dispozițiilor art. 49 C. pen., pedepsele aplicate recurentului inculpat

corespund, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare dublului lor

scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul D.Șt.A.

Se va constata că recurentul este

arestat într-o altă cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 234/

A din 24 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată numai

în privința inculpatului S.M.M. și trimite cauza spre rejudecare instanței de

apel.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului S.M.M., timpul reținerii și arestării preventive de la 27

februarie 2004 la 20 iunie 2006.

Menține starea de arest a

inculpatului S.M.M.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.Șt.A. împotriva aceleiași decizii.

Constată că inculpatul D.Șt.A. este

arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat D.Șt.A.

la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat S.M.M., în sumă de 100 RON se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iunie 2006.