ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3945/2006

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1691 din data de 15 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, față de apelantul-inculpat D.Șt.A. și intimații-inculpați S.M.M. și E.C. a fost pronunțată următoarea sentință: În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților S.M.M., D.Șt.A. și E.C., din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., și art. 33 C. pen., în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., și art. 33 C. pen., pentru faptele de la pct. 2 și 3 din rechizitoriu.

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de la pct. 2 din rechizitoriu dintr-o singură infracțiune de tâlhărie reținută în sarcina tuturor inculpaților în două infracțiuni de tâlhărie. În baza art. 334 C. proc. pen., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților din infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., și respectiv art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., și art. 33 C. pen., în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2), lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca nefondată, formulată de reprezentantul Ministerului Public.

I. 1. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul S.M.M., la pedeapsa închisorii de 3 ani și 9 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate M.C.G. 2. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate S.P.M.A. 3. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate O.M.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fapta prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., din data de 25 februarie 2004 în dauna părții vătămate S.R. În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 9 luni. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2004 la zi. II. 1. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul D.Șt.A., la pedeapsa închisorii de 3 ani și 9 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate M.C.G. 2. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate S.P.M.A.

3. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate O.M. 4. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate S.R. În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 9 luni.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale după împlinirea vârstei de 18 ani. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. III. 1. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul E.C., la pedeapsa închisorii de 3 ani și 9 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate M.C.G. 2. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate S.P.M.A.

3. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate O.M. 4. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate S.R. În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 9 luni.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale după împlinirea vârstei de 18 ani. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului. În baza art. 14, 15 C. proc. pen., raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu aplicarea art. 1000 alin. (2) C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile M.C.G. și O.M. și în parte pentru partea civilă S.P.M.A. și a obligat în solidar inculpații și în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata despăgubirilor materiale în sumă de 8.000.000 lei către partea civilă M.C.G., la plata despăgubirilor în sumă de 8.500.000 lei către partea civilă S.P.M.A., din care suma de 3.500.000 lei reprezentând despăgubiri civile și suma de 5.000.000 lei daune morale, la plata despăgubirilor civile de 8.000.000 lei către partea civilă O.M.

din care suma de 3.000.000 lei reprezentând daune materiale și 5.000.000 lei daune morale; s-a respins cererea de acordare a plății reprezentând TVA aferent telefonului mobil sustras, cerere formulată de partea civilă S.P.M.A., ca nefondată. S-a luat act că partea vătămată S.R. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea bunului care a servit la săvârșirea infracțiunii, respectiv cuțitul. În baza art. 118 alin. (1) lit. d) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 2.800.000 lei dobândită de inculpați în urma vânzării telefonului mobil marca Samsung revenind fiecăruia câte 933.333 lei. Inculpații au fost obligați în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata cheltuielilor de judecată către stat.

Tribunalul București, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză, reține următoarea situație de fapt: În data de 25 februarie 2004, inculpatul S.M.M. împreună cu învinuiții D.Șt.A. și E.C., prin violență și amenințări au deposedat pe părțile vătămate S.P.M.A. și O.M. de două telefoane mobile marca Nokia și Siemens și de suma de 60.000 lei, în timp ce se aflau în parcul IOR. Partea vătămată S.P.M.A., precizează că, la data de 25 februarie 2004, în jurul orei 15,00, în timp ce se afla în Parcul IOR împreună cu partea vătămată O.M. au fost acostați de trei indivizi necunoscuți și care au solicitat un telefon mobil pentru a da un apel. La refuzul lor, cei trei i-au amenințat cu bătaia.

Partea vătămată precizează că unul dintre ei i-a luat telefonul din buzunarul de la pantalon, în timp ce altul i-a smuls pe al părții vătămate O.M. din mână. De grupul celor trei minori s-au apropiat alți doi tineri, unul dintre ei luând cele două telefoane. Partea vătămată S.P.M.A. precizează că a mers după aceștia împreună cu partea vătămată O.M. cerând restituirea bunurilor sustrase, ocazie cu care autorii faptei au folosit amenințări pentru a-și păstra posesia. Tânărul care primise telefoanele, identificat în persoana învinuitului S.P., le-a restituit cartelele. Declarația părții vătămate S.P.M.A. se coroborează cu declarațiile părții vătămate O.M. care precizează că i-a fost luată și suma de 60.000 lei.

Părțile vătămate au recunoscut în prezența martorilor asistenți, după fotografii judiciare pe învinuiții E.C. și D.Șt.A., în acest sens fiind întocmite procese-verbale de recunoaștere. De asemenea, cele două părți vătămate au recunoscut pe inculpat S.M.M. cu ocazia prezentării la parchet. Inculpatul S.M.M. recunoaște că, în data de 25 februarie 2004, în jurul orei 14,30 – 15,00 se afla în parcul IOR împreună cu inculpații E.C. și D.Șt.A. când s-au întâlnit cu părțile vătămate S.P.M.A. și O.M. care le-au cerut telefonul pentru a da un apel. Întrucât aceștia au refuzat, inculpatul a arătat că i-a amenințat că le va distruge telefoanele dacă va constata că le au asupra lor. Părțile vătămate au scos atunci telefoanele, pe care el le-a luat.

A apărut învinuitul S.P., și întrucât se temea de acesta a restituit telefoanele părților vătămate, învinuitul S.P., împreună cu un alt individ identificat în persoana numitului Șt.L.A. s-au dus și sub amenințare au luat telefoanele părților vătămate cărora ulterior le-a restituit cartelele. Inculpatul E.C. a confirmat că, în data de 25 februarie 2004, în timp ce se afla în parcul IOR cu inculpatul S.M.M. și inculpatul D.Șt.A., au deposedat prin amenințare pe părțile vătămate S.P.M.A. și O.M. de două telefoane mobile. Inculpatul arată, de asemenea, că a apărut învinuitul S.P., împreună cu Șt.L.A. care au discutat cu inculpatul S.M.M. Acesta din urmă a dat un telefon învinuitului S.P. Părțile vătămate au solicitat restituirea telefoanelor învinuitului S.P., le-a restituit cartelele și a folosit amenințări pentru a păstra posesia bunurilor.

Fiind audiat inculpatul D.Șt.A. a declarat că, în ziua de 25 februarie 2004, a deposedat prin amenințare pe părțile vătămate S.P.M.A. și O.M., împreună cu inculpatul S.M.M. și inculpatul E.C., de două telefoane mobile. După ce au fost deposedați, au apărut doi cunoscuți ai inculpatului S.M.M. (învinuitul S.P. și numitul Șt.L.A.) care au luat telefoanele de la inculpatul S.M.M., învinuitul S.P. a restituit cartelele și a păstrat posesia celorlalte bunuri sustrase. Au plecat să vândă bunurile respective, inculpatul S.M.M. le-a solicitat să aștepte și nu s-a reîntors. Partea vătămată S.R. a precizat că, în data de 25 februarie 2004, în jurul orei 15,30, în timp ce se afla în parcul IOR a văzut pe partea vătămată S.P.M.A.

și O.M. înconjurați de un grup de 5 indivizi. La unul dintre aceștia, în mână a observat telefonul mobil al părții vătămate O.M. După ce grupul s-a depărtat cele două părți vătămate i-au urmat, solicitându-le restituirea bunurilor, respectiv a celor două mobile. Având în vedere declarațiile persoanelor audiate în cauză a rezultat indubitabil vinovăția celor 3 autori întrucât în privința participării învinuitului S.P. există o serie de contradicții ce se impune a fi clarificate, pentru a evita tergiversarea cauzei cu arestat minor, a dispus disjungerea cauzei pentru continuarea cercetărilor. Prejudiciul produs părții vătămate S.P.M.A. este de 3.500.000 lei, sumă cu care acesta se constituie parte civilă în procesul penal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul D.Șt.A. Parchetul își rezumă motivul de apel numai la greșita încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpatul S.M.M. în dauna părții vătămate S.R. cu consecința achitării inculpatului. Pentru fapta descrisă la pct. 3 din rechizitoriu a solicitat schimbarea încadrării juridice din autor la tâlhărie în complicitate la această infracțiune. Inculpatul D.Șt.A. a solicitat prin apelul declarat reindividualizarea pedepsei, stabilită acestuia în sensul reducerii cuantumului acesteia. Curtea, examinând sentința penală pronunțată de Tribunalul București sub aspectul motivelor de apel invocate și din oficiu conform dispozițiilor art. 371 pct. 2 C. proc.

pen., a constatat că prima instanță a stabilit bine situația de fapt și a reținut vinovăția inculpatului în legătură cu săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare. Întrucât parchetul a modificat motivele de apel și a criticat sentința numai sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei săvârșite de inculaptul-intimat S.M.M., excede analizei apelului declarat de inculpatul D.Șt.A. S-a considerat că Tribunalul București a făcut o analiză riguroasă a probelor administrate în cauză și în ce privește incidența dispozițiilor art. 72 C. pen., privind criteriile generale de individualizare a pedepselor unde în cuantumul lor se regăsesc pe de o parte atât starea de minorat a acestuia cât și atitudinea de regret a faptei săvârșite, de împrejurările comiterii acesteia, urmările produse, limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Astfel, s-a considerat că pedeapsa de 3 ani și 9 luni aplicată de prima instanță este corect individualizată și poate să-și atingă scopul coercitiv dar și preventiv și educativ. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 234/ A din 24 martie 2006, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul D.Șt.A. împotriva sentinței penale nr. 1691 din 15 decembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, ca nefondat. A fost menținută starea de arest a inculpatului S.M.M. și s-a dedus din durata pedepsei aplicate, durata prevenției de la 27 aprilie 2004 la zi.

Apelantul inculpat D.Șt.A. a fost obligat să plătească 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul D.Șt.A. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat hotărârea instanței de apel în raport de faptul că aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de respingere a căii de atac formulate. Se susține că la termenul la care au avut loc dezbaterile în fond ale apelurilor declarate, procurorul de ședință a modificat motivele de apel solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul S.M.M.

în dauna părții vătămate S.R., în complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., și condamnarea inculpatului în baza acestui text de lege, întrucât prezența sa la locul comiterii faptei a fost de natură să întărească hotărârea infracțională a autorilor, fapta întrunind astfel condițiile complicității morale. Parchetul susține că instanța de control judiciar nu a analizat aceste motive de apel, mărginindu-se să analizeze situația instanței de fond doar în raport cu individualizarea pedepsei aplicate inculpatului D.Șt.A. Întrucât nu a arătat motivele pentru care s-a bazat soluția de respingere a apelului declarat de parchet, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 383 C. proc.

pen. În drept, parchetul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 9 C. proc. pen. Inculpatul D.Șt.A. a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate pe care le consideră prea severe în raport cu circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și circumstanțele sale personale. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de parchet și de inculpatul D.Șt.A., cât și prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că doar recursul formulat este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Prin actul de sesizare a instanței, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată și a inculpatului S.M.M. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b), cu aplicarea art. 99 C. pen., reținând în fapt, că la data de 23 februarie 2004, inculpatul S.M.M., împreună cu coinculpații D.Șt.A. și E.C., prin amenințare cu un cuțit, au deposedat-o pe partea vătămată M.C. de un telefon mobil, în timp ce aceasta se deplasa pe str. Gheorghe Tătărescu. S-a mai reținut, de asemenea, că în ziua de 25 februarie 2004, cei trei inculpați, prin violență și amenințare, au deposedat părțile vătămate S.P.M.A. și O.M. de telefoanele mobile pe care le aveau asupra lor și de suma de 60.000 lei, în timp ce se aflau în Parcul IOR.

Tot în aceeași zi, cei trei inculpați au mai deposedat, prin amenințare, pe partea vătămată S.R. de o bancnotă de proveniență străină și de suma de 10.000 lei. Prin sentința penală nr. 1691/2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, după cum s-a menționat anterior, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat pentru inculpatul S.M.M., încadrarea juridică dată faptelor pentru care a fost trimis în judecată și a dispus condamnarea acestuia, la o pedeapsă de 3 ani și 9 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. proc. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., la două pedepse de câte 3 ani și 6 luni, pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., l-a achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) cu aplicarea art. 99 C. pen., săvârșită în dauna părții vătămate S.R. Pentru a dispune achitarea inculpatului S.M.M. sub aspectul infracțiunii de tâlhărie comisă în dauna părții vătămate S.R., instanța de fond a reținut că aceasta nu a avut nici o contribuție la săvârșirea faptei. Împotriva acestei hotărâri, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a formulat apel, criticând soluția sub aspectul greșitei achitări a inculpatului S.M.M. pentru infracțiunea de tâlhărie comisă, la data de 25 februarie 2004, împotriva părții vătămate S.R., precum și sub aspectul greșitei aplicări pentru inculpații minori a pedepsei accesorii.

Cu prilejul dezbaterilor asupra apelurilor formulate, reprezentantul Ministerului Public a modificat motivele de apel solicitând pentru inculpatul S.M.M. schimbarea încadrării juridice dată faptei pentru care a fost achitat, în infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., și condamnarea în baza acestui text de lege. Curtea de Apel București nu a analizat motivele de apel, astfel cum au fost susținute, mărginindu-se să examineze soluția tribunalului doar cu privire la apelul formulat de inculpatul D.Șt.R. sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate. Procedând în acest mod, instanța de apel nu a arătat motivele pe care s-a bazat situația de respingere a apelului declarat de parchet, încălcând dispozițiile art. 383 alin. (1) C. proc.

pen., care arată că decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în expunere temeiurile de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată. Se constată astfel, că instanța de apel nu a rezolvat fondul cauzei cu care a fost investită, respectiv nu a răspuns criticilor aduse de Parchet sentinței pronunțate de tribunal. În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul formulat de parchet, va casa decizia penală atacată numai în privința inculpatului S.M.M. și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel, pentru a se pronunța și cu privire la apelul parchetului. Având în vedere că nu s-au modificat temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de intimatul-inculpat, temeiuri care impun în continuare privarea de libertate a acestuia, se va menține starea de arest.

Se va deduce prevenția pentru intimatul apelant de la 27 februarie 2004 la zi. Recursul formulat de inculpatul D.Șt.A. nu este fondat. Înalta Curte constată că pedepsele aplicate acestui inculpat au fost judicios individualizate în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, au fost avute în vedere gradul sporit de pericol social al infracțiunilor, modul de acționare și împrejurările comiterii faptelor (de trei persoane împreună, prin amenințare cu un cuțit, în locuri publice, asupra unor părți vătămate minore, cu excepția părții civile M.C.), de multitudinea infracțiunilor comise, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului care era minor la data săvârșirii faptelor, a recunoscut comiterea acestora și deși este necunoscut cu antecedente penale, în prezent este arestat într-o altă cauză.

Se constată că în raport de aceste circumstanțe reale și personale, pedepsele aplicate, care de altfel au fost orientate spre minimul special prevăzut de lege, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 49 C. pen., pedepsele aplicate recurentului inculpat corespund, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare dublului lor scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. În consecință, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.Șt.A. Se va constata că recurentul este arestat într-o altă cauză. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 234/ A din 24 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată numai în privința inculpatului S.M.M. și trimite cauza spre rejudecare instanței de apel. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.M.M., timpul reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2004 la 20 iunie 2006. Menține starea de arest a inculpatului S.M.M. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.Șt.A. împotriva aceleiași decizii. Constată că inculpatul D.Șt.A. este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat D.Șt.A.

la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat S.M.M., în sumă de 100 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2006.