Decizia nr. 3110/2006 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 7076/2004 — recurs împotriva sentinței nr. 1681/2005 a Tribunalului București

La data de 11 decembrie 2004, în jurul orelor 6,00–7,00, partea vătămată M.D. se deplasa pe terenul viran din zona Societății Comerciale M. unde a fost acostată de inculpații A.R., A.V. și A.V., care au deposedat-o prin violență, de bijuterii și de suma de 1.200.000 lei.

În data de 11 decembrie 2004, partea vătămată C.T.M. se îndrepta spre casă pe o alee ce leagă strada Lăcrămioarei de strada Fizicienilor, când a fost acostată de trei indivizi necunoscuți care au agresat-o trântind-o la pământ și apoi, sub amenințare, au dus-o în spatele unei clădiri pe niște trepte. Au controlat-o prin buzunare și negăsind bunuri ce puteau fi însușite i-au luat cerceii din urechi, după care au obligat-o să întrețină raporturi sexuale normale. Partea vătămată a recunoscut din grup pe autorii infracțiunii în persoana inculpaților A.R., A.V. și A.V. Întrucât partea vătămată și-a efectuat igiena după comiterea infracțiunii de viol, la I.M.L. s-a trimis doar lenjeria intimă care avea urme biologice. Conform buletinului de analiză nr. 21363 A/11/13964/2004 s-a concluzionat: sperma de pe corp delict poate proveni de la unul sau mai mulți bărbați secretori de grupă A și/sau secretori de grupă O sau nesecretori de orice grupă. Din rapoartele de expertiză medico-legală A 2/1142/60/2004, A 1/14261/2004, A 1/14259/2004 a rezultat că A.R. are grupa B secretor, A.V. are grupă O secretor iar A.V. grupa B secretor.

La data de 13 decembrie 2004, în jurul orelor 7,00, partea vătămată C.I. se îndrepta spre locul de muncă pe Splaiul Unirii dinspre Podul Mihai Bravu când a fost acostată de inculpatul A.R. care a scos un cuțit și prinzând-o i-a pus cuțitul în zona gâtului cerându-i să nu țipe. De cealaltă parte a străzii au venit și inculpații A.V. și A.V., iar împreună au luat-o pe partea vătămată de braț și au condus-o circa 50 metri pe un teren viran unde i-au cerut să scoată toate bijuteriile (verigheta, inel, cercei și un lănțișor toate din aur) după care au fugit.

La data de 16 decembrie 2004, în jurul orelor 6,15, inculpații A.R., A.V. și A.V. au deposedat prin violență pe partea vătămată C.M. de o verighetă și suma de 350.000 lei, în timp ce aceasta mergea către stația de metrou pe str. Ion Țuculescu.

La data de 16 decembrie 2004, în jurul orelor 7,20, partea vătămată F.E. se deplasa pe strada Lunca Bradului în apropierea parcului Titan când a fost agresată de cei trei inculpați, care au lovit-o cu un baston în zona feței, sustrăgându-i geanta în care avea 1 milion lei, un telefon mobil Siemens și actele personale.

În data de 17 decembrie 2004, în jurul orelor 6,50, inculpații A.V., A.V. și A.R. au deposedat prin violență pe partea vătămată I.V. de geanta în care avea bunuri personale (un telefon mobil marca Siemens), în timp ce aceasta se îndrepta către serviciu în apropierea parcului Titan.

La data de 19 decembrie 2004, în jurul orelor 6,00, partea vătămată M.I. se deplasa pe strada Papiu Ilarian spre locul de muncă. Pe balustrada metalică care mărginea aleea se afla inculpatul A.V., iar partea vătămată a trecut de el și și-a continuat drumul. După circa 8–10 metri, din părculețul din apropiere, A.R. și A.V. s-au apropriat de partea vătămată, au lovit-o în față, au trântit-o la pământ și i-au astupat gura pentru a nu țipa. În acest moment s-a apropriat și inculpatul A.V. și toți trei au continuat să o lovească cu pumnii și picioarele la nivelul corpului. Cei trei inculpați au căutat-o pe partea vătămată la gât pentru a vedea dacă are lănțișor, după care i-au smuls geanta și au fugit. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații A.V., A.R. și A.V. În motivele de apel ale parchetului s-a criticat hotărârea instanței de fond sub următoarele aspecte: 1. Omisiunea aplicării art. 65 C. pen., cu privire la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod, față de inculpatul A.V. 2. Omisiunea motivării aplicării art. 65 C. pen., față de inculpații A.V. și A.R. 3. Greșita individualizare a pedepselor complementare aplicate inculpaților A.R. și A.V. 4. Greșita încadrare juridică dată faptelor de tâlhărie pentru care cei trei inculpați au fost trimiși în judecată. 5. Nelegala aplicare a pedepsei complementare pe lângă pedeapsa rezultantă, în ceea ce îi privește pe inculpații A.R. și A.V. În apelurile lor, inculpații A.V., A.R. și A.V. au solicitat redozarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora, iar inculpatul A.V. a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunile de tâlhărie, susținând că nu a participat la săvârșirea acestora. Prin decizia penală nr. 94 din 9 februarie 2006, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1681 din 13 decembrie 2005, precum și apelurile declarate de inculpații A.V., A.R. și A.V., împotriva aceleiași sentințe penale. A desființat sentința penală apelată și, rejudecând, în fond, a decis: În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrările juridice ale faptelor de tâlhărie săvârșite de inculpații A.V., A.R. și A.V. din 7 infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu reținerea pentru fiecare inculpat și pentru fiecare faptă a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen., în 5 (cinci) infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu reținerea pentru fiecare inculpat și pentru fiecare faptă a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (pct. 1, 3, 4, 6 și 7 din rechizitoriu) și în 2 (două) infracțiuni de tâlhărie prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu reținerea art. 37 lit. b) pentru fiecare inculpat și pentru fiecare faptă. În baza încadrărilor judiciare astfel schimbate, a condamnat pe fiecare din cei trei inculpați la 5 pedepse de câte 12 ani închisoare și la 2 pedepse de câte 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 65 C. pen., a aplicat fiecărui inculpat câte 7 pedepse complementare, constând în interdicția de exercitare pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu reținerea art. 37 lit. b) C. pen., a mai condamnat pe fiecare din cei trei inculpați la câte o pedeapsă de 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. Conform art. 65 C. pen., a mai aplicat fiecăruia din cei trei inculpați, câte o pedeapsă complementară, constând în interzicerea de exercitare principale a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale. Conform art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca fiecare din cei trei inculpați să execute, în final, câte 15 ani închisoare și câte 5 ani interdicția de exercitare a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpaților A dedus din perioada de executat durata arestării preventive după urmează: - de la 11 ianuarie 2005 la zi pentru inculpatul A.V.; - de la 22 decembrie 2004 la zi pentru inculpatul A.R.; - de la 23 decembrie 2004 la zi pentru inculpatul A.V. În baza art. 116 alin. (4) C. pen., a aplicat fiecăruia din cei trei inculpați interdicția de a se mai afla pe raza municipiului București pe timp de 5 ani după executarea pedepselor. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a obligat pe cei trei inculpați, în solidar, la efectuarea următoarelor plăți: - 1.000 RON cu titlul de daune materiale și 500 RON daune morale către partea civilă M.D.; - 5.000 RON cu titlul de daune morale către partea civilă C.T.M.; - contravaloarea telefonului celular Siemens, către partea civilă I.V.; - 100 RON daune materiale către partea civilă C.I. A luat act că părțile vătămate F.E., M.I. și C.M. nu s-au constituit părți civile. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații. Primul motiv al recursului declarat de parchet vizează greșita încadrare juridică dată faptelor de tâlhărie, atât prin rechizitoriu, cât și prin hotărârile instanțelor de fond și apel, solicitându-se, în baza dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor de tâlhărie din 7 infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., în 5 infracțiuni de tâlhărie prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și 2 infracțiuni de tâlhărie prevăzute și pedepsite de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen. Al doilea motiv de recurs formulat de parchet vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 88 C. pen., în sensul omisiunii deducerii zilelor de reținere din datele de 20 și 21 decembrie 2004, pentru toți inculpații, și greșita deducere a arestării preventive pentru inculpatul A.R., începând cu data de 22 decembrie 2004, deși a fost încarcerat la data de 23 decembrie 2004. Inculpații, prin recursul formulat, au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora, apreciind că acestea sunt deosebit de severe. Examinând hotărârile pronunțate în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate și urmează a fi admise pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Analizând materialul probator administrat în cauză se constată că, deși instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, au dat o greșită încadrare juridică faptelor de tâlhărie prin aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. Faptul că inculpații, la intervale scurte de timp, în perioada 11 decembrie 2004 – 19 decembrie 2004 au săvârșit un număr de 7 infracțiuni de tâlhărie, folosind același „modus operandi” (prin deposedarea cu violență a unor femei neînsoțite, în locuri publice, la ore cu circulație redusă) vădește că au acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, ceea ce justifică aplicarea dispozițiilor art. 41 C. pen., referitoare la infracțiunea continuată. Fondată se constată a fi și critica parchetului referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 88 C. pen. Astfel, din dosarul de urmărire penală se află ordonanțele de reținere a inculpaților pentru data de 20 decembrie 2004, emise de organele de cercetare penală ca urmare a plângerilor formulate de părțile vătămate F.E., M.I., C.M. și I.V. La aceeași dată, s-a dispus obligarea inculpaților de a nu părăsi raza teritorială a orașului Oltenița. Ulterior, la data de 21 decembrie 2004, ca urmare a plângerilor formulate de părțile vătămate M.D., C.T. și C.I., s-a dispus începerea urmăririi penale, în ceea ce-i privește pe cei trei inculpați, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie și viol, emițându-se din nou ordonanțe de reținere pentru cei trei inculpați. La data de 23 decembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, prin încheierea pronunțată în dosarul nr. 7076/2004, a dispus arestarea preventivă a celor trei inculpați. A.R. și A.V. au fost încarcerați începând cu aceeași dată, iar A.V. a fost încarcerat cu data de 11 ianuarie 2005. Critica inculpaților cu privire la cuantumul pedepselor aplicate se dovedește a fi întemeiată cu privire la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol. Astfel, în raport de gradul de pericol social al faptei, de modul și condiții concrete în care a fost comisă fapta, de persoana infractorilor dar și de limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru această infracțiune, Înalta Curte consideră că scopul preventiv educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și prin reducerea cuantumului pedepsei aplicate. În consecință, Curtea urmează a admite recursul declarat de parchet și inculpați și a casa decizia atacată, precum și sentința primei instanțe cu privire la încadrarea juridică a faptelor de tâlhărie, pedepsele privative de libertate aplicate inculpaților pentru infracțiunea de viol și deducerea reținerii și arestării preventive. Rejudecând cauza în aceste limite se va dispune descontopirea pedepselor rezultante de câte 15 ani închisoare și câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., aplicate inculpaților, în pedepsele componente. Potrivit art. 334 C. proc. pen., se va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor de tâlhărie din șapte infracțiuni de tâlhărie din care cinci având încadrarea juridică prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și două cu încadrarea juridică prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., într-o singură infracțiune de tâlhărie, continuată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen., urmând ca în baza acestui text să fie aplicate inculpaților o pedeapsă privativă de libertate de câte 12 ani închisoare. Se vor modifica pedepsele privative de libertate aplicate inculpaților pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în sensul reducerii de la câte 15 ani închisoare la câte 13 ani închisoare, menținându-se pedeapsa accesorie. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., se va dispune contopirea celor două pedepse, urmând ca inculpații să execute pedeapsa cea mai grea și anume câte 13 ani închisoare și câte 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. Se vor deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii din 20 și 21 decembrie 2004 pentru toți inculpații și a arestării preventive de la 23 decembrie 2004 la 16 mai 2006 pentru inculpații A.R. și A.V. și de la 11 ianuarie 2005 la 16 mai 2006 pentru inculpatul A.V. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate și se va stabili ca onorariile pentru apărarea din oficiu să fie plătite din fondul Ministerului Justiției.