ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5581/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5581/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 413

din 5 aprilie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 174

– art. 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M.A.,

la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la 10 ani închisoare.

În baza art. 26 raportat la art.

217 alin. (1) și (4) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 20 de

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71,

64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus prevenția de la 18 aprilie  2005 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Prin aceeași sentință, în

baza art. 174 – art. 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., a fost condamnat

și inculpatul G.A. la pedeapsa de 20 de ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., a fost condamnat același

inculpat la 10 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (1)

și (4) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 20 de

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus prevenția de la 18 aprilie 2005 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

S-a constatat prejudiciul

acoperit parțial prin restituire în natură.

Au fost obligați în solidar

inculpații la plata sumei de 500 milioane lei, despăgubiri civile către partea

civilă S.N.

În baza art. 335 C. proc.

pen., s-a menținut sechestrul asigurător dispus prin încheierea de ședință din

23 ianuarie 2005.

Inculpații au fost obligați

la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că inculpații C.M.A. și G.A. se

cunoșteau de circa 3-4 ani, aceștia fiind o perioadă colegi de serviciu, iar

apoi prieteni.

La începutul lunii aprilie

2005, pe fondul lipsei de bani, cei doi inculpați au hotărât să contacteze

telefonic o femeie care practica prostituția, prin intermediul anunțurilor la

mica publicitate, pe care să o deposedeze de bunurile de valoare aflate în

locuință, după care, să o omoare pentru a nu fi denunțați autorităților.

Pentru a pune în aplicare

rezoluția infracțională, la data de 4 aprilie 2005, inculpații au cumpărat A. și

au sunat la numărul de telefon la care a răspuns victima D.M. care s-a

recomandat C., stabilind să se întâlnească la domiciliul acesteia la orele

15,00.

Inculpații s-au deplasat la

adresa victimei situată în Șoseaua Berceni unde au discutat cu aceasta circa 15

minute despre condițiile de plată. Cu același prilej, inculpatul C.M.A. a fixat

vizual în dormitorul apartamentului, bunurile de valoare aflate la vedere, apoi

inculpații au părăsit locuința victimei.

În ziua următoare, respectiv

5 aprilie 2005, inculpații s-au reîntâlnit, în jurul orelor 9,00-9,30, la

domiciliul inculpatului G.A., stabilind ultimele detalii. În final, inculpații

au convenit ca după uciderea victimei, să incendieze cadavrul, pentru a

înlătura urmele omorului și tâlhăriei.

În acest sens, inculpatul G.A.

a luat asupra sa într-un rucsac, o sticlă de 0,5 litri ce conținea alcool

medicinal, o brichetă și un cablu electric prevăzut la un capăt cu fișă, iar la

celălalt capăt rămas neizolat. Apoi la orele 14,00 cu mijloacele de transport

în comun s-au deplasat în zona Piața Big Berceni. Aici și-au procurat o sacoșă

voluminoasă din rafie, iar după aceea de la mai multe telefoane publice au

încercat să o contacteze pe victimă. Întrucât aceasta nu răspundea la apeluri,

inculpatul C.M.A. s-a deplasat în fața blocului unde locuia victima și a format

numărul de contact de la interfon. D.M. a răspuns apelului și a coborât în fața

blocului unde i-a spus inculpatului că nu îl poate primi momentan, dar a

stabilit o întâlnire câteva ore mai târziu.

Inculpații au făcut mai

multe deplasări prin București și au revenit ulterior la Piața Big Berceni în

jurul orelor 19,00, când inculpatul C.M.A. a contactat-o din nou pe victimă de

la un telefon public, iar aceasta din urmă i-a comunicat că-l așteaptă la

domiciliul ei. Cei doi inculpați au mers la domiciliul victimei și au urcat cu

liftul până la etajul 10, inculpatul G.A. a coborât apoi la etajul 9, unde,

conform planului stabilit urma să aștepte un apel telefonic de la inculpatul C.M.A.,

după ce acesta suprima viața victimei.

Inculpatul C.M.A. a sunat la

ușa apartamentul victimei, aceasta l-a invitat în interior, respectiv în

bucătărie. După o scurtă discuție, profitând de faptul că victima purta o

convorbire telefonică, inculpatul a ieșit din apartament și a coborât la etajul

9, comunicându-i inculpatului G.A. că ezită să o ucidă.

Inculpatul G.A. l-a îndemnat

să nu renunțe la planul propus, astfel că inculpatul C.M.A. a revenit în

locuință, lăsând ușa neasigurată și a găsit-o pe victimă în dormitor în fața

calculatorului. S-a apropiat de aceasta și după o scurtă perioadă de tatonare

i-a pulverizat în zona feței un jet de spray iritant lacrimogen. Victima a

căzut pe pat, iar inculpatul C.M.A. Adrian i-a comprimat circa 2-3 minute căile

respiratorii în zona cervicală, după care i-a dat un apel telefonic celuilalt

inculpat. Intrând în apartament și observând că victima încă era în viață i-a

acoperit fața cu o pernă pe care a presat-o circa 5-10 minute prin apăsarea cu

genunchiul.

Între timp, inculpatul C.M.A.

a demontat unitatea centrală a calculatorului, camera web care se afla pe

monitor și căștile audio. De asemenea, a mai demontat o combină audio marca

„Alba”, iar pe comodă și din sertarele acesteia a luat 5 telefoane mobile,

marca Alcatel - 2, Nokia 1 bucată și Siemens – 2 bucăți, un card B.R.D., o

brățară metalică de ceas și suma de circa 700.000 lei. De pe tăblia patului din

dormitor, același inculpat a mai luat, un ceas electronic de perete, G.A. a

luat de pe aceeași comodă o agendă cu coperte de culoare maro și 2 CD-uri.

Bunurile cu excepția telefoanelor mobile au fost introduse în sacoșa de rafie

și într-un sac de umăr aparținând inculpatului G.A.

După ce s-au asigurat că

victima a decedat, inculpatul C.M.A. a aruncat peste cadavru mai multe ziare,

reviste și cărți pe care le-au stropit cu alcool medicinal și conținutul unei

sticle de whisky pe care le-au avut asupra lor, iar inculpatul G.A. a incendiat

cadavrul.

Înainte de a părăsi

locuința, inculpatul C.M.A. a mai sustras un ferăstrău electric, iar inculpatul

G.A. a comutat butoanele de la aragaz în poziția deschis. Inculpații au încuiat

ușa apartamentului cu cheile victimei, au coborât din bloc cu liftul și cu un

taxi s-au deplasat în zona Dristor. De acolo, inculpații au mers cu mijloacele

de transport în comun la domiciliul lui G.A., unde au stabilit ca în zilele

următoare să vândă bunurile sustrase și au împărțit telefoanele mobile 2 fiind

luate de către inculpatul C.M.A., iar trei rămânându-i inculpatului G.A. La

orele 23,00, inculpatul C.M.A. a plecat către domiciliul său. O parte din

bunuri au fost valorificate de către inculpați, iar celelalte bunuri au fost

recuperate cu ocazia cercetărilor și restituite părții civile S.N. Cheile de la

apartamentul victimei au fost aruncate de către inculpați în mai multe canale

de colectare a apelor uzate, acestea neputând fi găsite.

Raportul medico-legal de

necropsie nr. A3/555/2005 a concluzionat următoarele: „Moartea numitei D.M. în

etate de 20 de ani a fost violentă, s-a produs prin asfixie mecanică (sufocare

9 consecutivă astupării orificiilor buco-nazale, cel mai probabil cu material

textil moale, probabil perna, corp delict găsit cu ocazia cercetării cadavrului

pe extremitatea cefalică a victimei. Între asfixia mecanică tanatogeneratoare

și deces există legătură directă necondiționată de cauzalitate. La examenul

extern al cadavrului s-au constatat arsuri prin flacără și carbonizări pe circa

80 % din suprafața corporală al căror caracter nu a fost confirmat la examenul

histopatologic, iar pe mucoasa căilor respiratorii ale cadavrului nu s-au

constatat depuneri de funingine. La examenul extern și intern al cadavrului nu

s-au constatat leziuni traumatice cu caracter vital. Examenul toxicologic pe

materialul cadaveric a dat rezultate negative pentru alcool etilic

carboxihemoglobină și acid cianhidric, evidențiindu-se în stomac prezența

carbomezepinei, substanță medicamentoasă neconfirmată în sânge și viscere.

Sângele cadavrului aparține grupei sanguine O. Prezența urmelor de spermă,

extrem de rare capete de spermatozoizi în secreția vaginală recoltată de la

cadavrul D.M. atestă consumarea unui raport sexual anterior datei decesului. În

secreția anală și bucală nu s-au evidențiat urme de spermă. Decesul poate data

din 5 aprilie 2005.”

În drept, faptele inculpaților

C.M.A. și G.A. au fost încadrate în dispozițiile art. 174 – art. 175 lit. a) și

art. 176 lit. d), respectiv omor calificat și deosebit de grav, art. 211 alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., respectiv

tâlhărie și art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., respectiv distrugere.

Individualizarea pedepselor

s-a făcut în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

apreciindu-se că scopul educativ și preventiv al pedepselor poate fi atins prin

executarea în cuantumul fixat.

Împotriva sentinței au

declarat apel parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații C.M.A.

și G.A.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul București a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie

sub următoarele aspecte:

- greșita individualizare a

pedepsei, în sensul că pedepsele aplicate nu sunt suficient de ferme;

- încălcarea dispozițiilor art.

68 C. pen., care impun în cazul pedepsei mai mari de 10 ani aplicarea

obligatorie a pedepsei complementare a degradării militare.

Inculpații C.M.A. și G.A. au

criticat hotărârea pentru netemeinicie sub aspectul individualizării

pedepselor, solicitând reducerea acestora, în raport cu datele lor personale.

Inculpatul G.A. a solicitat achitarea pentru infracțiunea de omor, deoarece nu

a comis-o.

Prin decizia penală nr. 500

din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în

dosarul nr. 37916/3/2005, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București.

S-au descontopit pedepsele

aplicate inculpatului C.M.A. în pedepsele componente: 20 ani aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a), art. 176 lit. d) C. pen.

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

10 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. și 5 ani închisoare

aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 217 alin. (1)

și (4) C. pen. și le-a repus în individualitatea lor:

- a majorat pedeapsa aplicată

pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. a), art. 176 lit. d) C.

pen., de la 20 ani la 23 închisoare;

- în baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca

inculpatul C.M.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 23 închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 18

aprilie 2005 la zi.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului.

- s-au descontopit pedepsele

aplicate inculpatului G.A. în pedepsele componente și le-a repus în

individualitatea lor, după cum urmează: 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, 10 ani închisoare aplicată

pentru infracțiune prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a), b) și c) C. pen. și 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșire

infracțiunii prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen.;

- majorează pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. a) și art. 176

lit. d) C. pen., de la 20 ani la 23 ani închisoare;

- în baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a dispus ca

inculpatul G.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 23 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 18

aprilie 2005 la zi.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului.

Potrivit art. 67 C. pen.,

s-a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare a inculpaților C.M.A.

și G.A.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarat de inculpați și obligați fiecare din inculpați la

100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a constatat că apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul București este fondat.

Prima instanță a stabilit în

mod corect, pe baza probelor administrate situația de fapt, făcând și o încadrare

juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de inculpați.

Astfel, s-a reținut, în

esență, că la data de 5 aprilie 2004, după o înțelegere prealabilă, inculpații

s-au deplasat în locuința victimei D.M., pe care au ucis-o prin comprimarea

căilor respiratorii, iar apoi au sustras din apartament bunuri de valoare și o

sumă de bani, iar la părăsirea locuinței au incendiat cadavrul victimei,

producând distrugerea bunurilor din încăpere.

Față de cei doi inculpați,

care la data de 5 aprilie 2005, după orele 19,00, în mod premeditat, s-au

deplasat la locuința victimei D.M., pe care au ucis-o prin comprimarea căilor

respiratorii, în scopul deposedării de bunuri, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de

art. 174, 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen.

Fapta acelorași inculpați de

a sustrage din apartamentul victimei, după uciderea acesteia, mai multe bunuri

și o sumă de bani întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) și alin. (2

1

) lit. a), b)

și c) C. pen.

Fapta inculpatului C.M.A. de

a acoperi cadavrul victimei cu hârtii, pe care a aruncat conținutul unei sticle

de alcool medicinal și whisky, după care inculpatul G.A. i-a dat foc, producând

distrugerea bunurilor din încăpere, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de complicitate la distrugere prevăzută de art. 26 raportat la art.

217 alin. (1) și (4) C. pen., iar fapta inculpatului G.A. de a incendia

cadavrul victimei, producând distrugerea bunurilor din încăpere, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin.

(1) și (4) C. pen.

În ceea ce privește

individualizarea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de omor

calificat și deosebit de grav s-a constatat că s-a dat semnificația cuvenită

tuturor criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72

C. pen.

Potrivit acestui text de

lege, la stabilirea și aplicare pedepselor s-a ținut seama de dispozițiile Părții

generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Revenind la speță,

modalitatea în care a fost săvârșită infracțiunea de omor denotă o

periculozitate deosebită a inculpaților, iar în consecință și riposta penală

trebuie să fie pe măsură, deoarece numai în această modalitate pedeapsa își va

atinge finalitatea prevăzută în art. 52 C. pen.

Nu s-a putut ignora

minuțiozitatea cu care inculpații s-au ocupat de organizarea planului menit a

servi la suprimarea vieții victimei.

În niciun caz nu a putut fi

primită motivația inculpaților că nevoile materiale i-au determinat să

săvârșească faptele.

S-a constatat că fiecare

inculpat are un grad mediu de instrucție, având câte 12 clase, că inculpatul G.A.

avea serviciu la momentul respectiv, că inculpatul C.M.A. avusese serviciu

anterior, că ambii inculpați sunt tineri, sănătoși și ar fi putut să obțină venituri

din muncă și chiar dacă nu ar fi stat lucrurile așa, oricum nu aveau nicio

justificare pentru faptele comise.

Având în vedere cele

arătate, curtea de apel a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse mai

ferme orientată spre maximul special pentru infracțiunea de omor calificat și

deosebit de grav.

În ceea ce privește cel

de-al doilea motiv de apel a formulat de parchet s-a constatat a fi întemeiat,

aplicându-se inculpaților pedeapsa complementară a degradării militare.

Referitor la apelurile inculpaților,

instanța de apel a constatat că sunt neîntemeiate.

Niciun argument nu a

justificat o eventuală reducere a pedepselor aplicate.

Cele două pedepse de 10 ani

închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și 5 ani

închisoare aplicată pentru infracțiunea de complicitate la distrugere și au

fost stabilite cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

și nu s-a impus reducerea lor, iar pentru infracțiunea de omor au fost arătate

mai sus considerentele pentru care s-a impus majorarea pedepsei.

În ceea ce privește

susținerea inculpatului de a fi achitat pentru săvârșirea infracțiunii de omor

s-a constatat a fi nefondată.

De altfel, în declarația

dată în fața instanței de fond, inculpatul G.A. a recunoscut că a discutat despre

tâlhărirea și uciderea victimei împreună cu inculpatul C.M.A.

Nici când s-a dezbătut cauza

pe fond, inculpatul G.A. nu a susținut că este nevinovat, arătând doar că

dorește ca pedepsele aplicate să fie spre minimul special.

Probele administrate în cauză

au făcut dovada vinovăției inculpatului în ceea ce privește infracțiunea de

omor.

Mai mult, la un moment dat

inculpatul C.M.A. a ieșit din apartamentul victimei, a coborât la etajul 9 unde

s-a aflat inculpatul G.A. și i-a spus acestuia că ezită să ucidă victima, iar

inculpatul G.A. l-a îndemnat să nu renunțe la planul propus.

În consecință, în baza art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul parchetului, s-a desființat în

parte sentința și în fond, s-au descontopit pedepsele aplicate inculpaților,

s-au repus în individualitatea lor, s-a majorat pedeapsa aplicată pentru

infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav de la 20 ani la 23 ani

închisoare, iar în baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b) C. pen.,

s-au contopit pedepsele și s-a dispus ca fiecare inculpat să execute pedeapsa

cea mai grea de 23 ani închisoare.

S-a dedus prevenția de la 18

aprilie 2005 la zi pentru fiecare inculpat și s-a menținut starea de arest a

inculpaților.

Potrivit art. 67 C. pen.,

s-a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare a inculpaților.

În baza art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., au fost respinse apelurile declarate de inculpați, ca

nefondate, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați

inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii au

declarat, în termen legal, recursuri inculpații G.A. și C.M.A., pentru acest

din urmă inculpat fiind depuse la dosar de către apărătorul său motive scrise

de recurs.

În motivele de recurs

privind pe inculpatul C.M.A. s-a solicitat admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și a se dispune condamnarea inculpatului la o

pedeapsă privativă de libertate orientată spre minimul special prevăzut de lege

pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și sancționate de art. 174 – art. 175

lit. a), art. 176 lit. d), art. 211 și art. 26 raportat la art. 217 alin. (1)

și (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., făcând aplicarea art. 74 C.

pen., coroborat cu art. 76 C. pen.

S-a arătat că, deși instanța

de fond l-a condamnat la 20 de ani închisoare, instanța de apel a mărit această

pedeapsă la 23 de ani, reținând că prezintă un grad de pericol ridicat și că

scopul urmărit de justiție, acela de se reeduca și a se putea întoarce în

societate nu se poate realiza decât printr-o pedeapsa mai mare și anume prin

trecerea a 23 de ani. Inculpatul a fost sincer, a regretat nespus de mult fapta

comisă, nu este recidivist și nu dorește să fie privit ca un criminal, ci ca o

persoană rătăcită, căreia mintea i-a jucat feste și că a căzut într-o extremă a

răului care l-a îndemnat să săvârșească așa ceva.

Așa cum s-a observat din tot

probatoriul administrat în cauză singura probă care l-a incriminat pe

inculpatul C.M.A. au fost declarațiile sale și a lui G.A., date încă din prima

fază procesuală, în fața organelor de cercetare penală, când a recunoscut fapta

comisă și a ajutat la rezolvarea cazului.

Pe tot parcursul judecării

cauzei, inculpatul C.M.A. a solicitat să fie supus unei noi expertize

psihiatrice, dar i-a fost respinsă cererea, atât de către instanța de fond, cât

și de cea de apel, deoarece, deși în cauză s-a efectuat o expertiză, consideră

că nu cuprinde toate elementele care să arate, dacă, în soluționarea acesteia

s-a ținut cont și de înscrisurile depuse de el la dosar, înscrisuri care au

arătat starea lui, înainte de săvârșirea faptei și imediat după această dată.

Nu certifică faptul că această nouă expertiză ce s-ar fi efectuat în fața

instanței trebuia să schimbe soluția, dar poate elucida cazul, putea să-l

convingă într-adevăr dacă inculpatul C.M.A. este un criminal sau dacă psihicul

său a fost afectat în acel moment.

Totodată, apărătorul

recurentului inculpat a solicitat a se ține cont la individualizarea pedepsei

de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., ce pot fi aplicate și

în cazul inculpatului, respectiv acesta a avut o conduită bună înainte de

săvârșirea infracțiunii, ce s-a demonstrat prin înscrisurile și declarația

martorului în circumstanțiere depuse la dosar, precum și din declarațiile

martorilor audiați de către procuror, vecini și prieteni care îl cunoșteau ca

un om bun, o persoană care nu a făcut niciodată probleme și care întotdeauna

își dădea și haina de pe ea pentru a ajuta pe cineva. De asemenea, și lit. b) a

acestui articol, s-ar putea aplica inculpatului, deoarece a declarat că a

stăruit în a împiedica producerea faptei, încercând să o avertizeze pe victimă

că ceva nu este curat cu prezența sa la ea, sperând că aceasta va țipa și el va

fi oprit să o imobilizeze, că dorește în orice mod să repare răul făcut,

acceptând toate pretențiile părții civile, chiar dacă în mare măsură nu sunt

justificate.

Apărătorul recurentului

inculpat a mai arătat sinceritatea de care a dat dovadă inculpatul în

recunoașterea faptei comise, că nu s-a ținut cont că inculpatul nu a acceptat

ideea uciderii, instanța reținând greșit că planul său a fost de a ucide pentru

bani, el era muncitor, singurul moment când nu a lucrat fiind atunci când în

acele zile de nebunie, când pentru prietene sa era în state să-și dea și viața,

când era orbit de gelozie, în noaptea anterioară faptei a umblat pe stradă cu

gândul să o întâlnească, era tulburat așa cum rezult și din jurnalul său.

De asemenea, se critică

faptul că instanța de apel a perceput în mod greșit situația de fapt, ceea ce a

determinat-o să mărească pedeapsa, fiind greu de crezut că după administrarea

tuturor probelor a crezut că prietenul victimei, S.N. care s-a constituit parte

civilă cu o sumă atât de mare nu știa cu ce se ocupa victima, solicitând admiterea

recursului și a se pronunța o soluție de condamnare la pedeapsa cu închisoare

îndreptată spre minimul special prevăzut de lege.

La termenul de astăzi,

apărătorul recurentului inculpat G.A. a arătat că acesta își retrage recursul

declarat împotriva deciziei pronunțate în apel și depune la dosar o cerere în

acest sens.

Recurentul inculpat G.A. personal,

având cuvântul a declarat că își retrage recursul declarat în cauză.

Reprezentantul parchetului

solicită să se ia act de retragerea recursului inculpatului G.A.

Înalta Curte, constatând că

în cauză nu mai sunt cereri prealabile de formulat, a acordat cuvântul

părților, în dezbaterea recursului declarat de inculpatul C.M.A., în

conformitate cu dispozițiile art. 385

13

C. proc. pen.

Apărătorul recurentului inculpat

C.M.A. a arătat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., criticând hotărârea instanței de apel cu privire la

pedeapsa aplicată inculpatului, considerând că fapta săvârșită este gravă, dar

pedeapsa de 23 ani închisoare este exagerată față de circumstanțele personale

ale inculpatului care a dat dovadă de sinceritate, nu este cunoscut cu

antecedente penale și nu este o persoană violentă, având o rătăcire de moment,

datorită unor probleme personale care i-au afectat starea psihică și, deși a

fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică, aceasta nu este

concludentă, așa încât solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate

și redozarea pedepsei, depunând la dosar note scrise.

Concluziile apărătorului intimatului

parte civilă, ale reprezentantului parchetului privind recursul declarat de

inculpatul C.M.A. și pozițiile adoptate de recurenții inculpați în ultimul

cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei

decizii.

Analizând recursul declarat

de inculpatul G.A., în raport cu declarația acestuia în ședință publică azi 28

septembrie 2006 în sensul retragerii recursului, aceasta reprezentând manifestarea

sa unilaterală de voință, în baza art. 385

4

alin. (2) cu referire la

art. 369 C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului

declarat de inculpat.

Examinând recursul declarat

de inculpatul C.M.A. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu

motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul

inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din evaluarea coroborată a

ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect

instanța de apel și-a însușit argumentele instanței de fond, iar la rândul ei

în baza propriului examen, în mod judicios și temeinic motivat a stabilit

vinovăția inculpatului C.M.A. în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost

trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că

s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpatului C.M.A., care

împreună cu inculpatul G.A., la data de 5 aprilie 2005, după orele 19,00 în mod

premeditat s-au deplasat la locuința victimei D.M. pe care au ucis-o prin

comprimarea căilor respiratorii, după uciderea victimei sustrăgând din

apartamentul acesteia mai multe bunuri și o sumă de bani, precum și de a

acoperi cadavrul victimei cu hârtii, pe care a aruncat conținutul unei sticle

de alcool medicinal și whisky, după care inculpatul G.A. i-a dat foc, producând

distrugerea bunurilor din încăpere, întrunesc, atât obiectiv, cât și subiectiv

conținutul incriminator al infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav

prevăzută de art. 175, lit. a), art. 176 lit. d) C. pen., de tâlhărie prevăzută

de art. 211 alin. (2) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., de

complicitate la distrugere prevăzută de art. 26 raportat la art. 217 alin. (1)

și (4) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real.

Astfel, au fost coroborate mijloacele

de probă administrate în cursul urmăririi penale, cu cele din cursul cercetării

judecătorești, respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului din data

de 6 aprilie 2005 și planșa foto aferentă, procesele-verbale de sesizare și de

cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, raportul medico-legal de

necropsie nr. A 3/555/2005, procesul-verbal de consemnare a concluziilor provizorii

ale necropsiei victimei, plângerea penală și declarațiile părții civile S.N.,

copia cărții de identitate a victimei D.M.

Acestea au fost avute în

vedere împreună și cu declarațiile inculpatului C.M.A., declarațiile

inculpatului G.A., declarațiile martorilor M.R.M., V.G., B.G., S.N., U.M., C.R.M.,

S.M.A., G.Șt., A.A.A., Z.M., P.M.A., I.A., B.M., D.S., D.M.M., G.V., P.G., C.M.,

I.G., B.S.

Totodată mijloacele de probă

menționate se mai coroborează și cu planșe foto comparativă asupra bunurilor

sustrase din locuința victimei, cu proces-verbal de predare a unor bunuri de

către martora M.R. și planșa aferentă, cu proces-verbal de percheziție

domiciliară și planșa foto aferentă, cu proces-verbal de predare a unor bunuri

de către inculpatul G.A. și planșa foto aferentă, cu proces-verbal de conducere

în teren și predare a unor bunuri și planșă foto, proces-verbal de ridicare a

unui bun sustras de către inculpați din posesia unui cumpărător de

bună-credință, desfășurătoare ale convorbirilor telefonice efectuate de pe

telefonul victimei și de pe cartele folosită de către inculpați pentru

contactarea victimei, procese-verbale de predare a bunurilor recuperate și

ridicare sau ridicare de la cercetarea la fața locului, extras din revista A. din

data de 4 aprilie 2005 în care la poziția 277 se regăsește anunțul înregistrat

de către victima D.M. cu rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A

1/6335 și A 1/6334 și cu înscrisurile de la dosar tribunal, precum și alte

înscrisuri.

Din ansamblul materialului

probator administrat a rezultat contribuția concretă a inculpatului C.M.A. la

săvârșirea faptelor comise, actele efective de pregătire și de executare,

evidențiind faptul că acesta a avut reprezentarea rezultatelor infracțiunilor

pe care le săvârșește, urmărind producerea lor, acționând cu intenție directă.

Înalta Curte consideră că în

ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpatului C.M.A., instanța

de apel a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.

72 C. pen., la condițiile efective din cauză, ținând cont de gradul de pericol

social, în concret foarte ridicat al faptelor comise, agravat prin

împrejurările reale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel, au fost avute în

vedere circumstanțele reale concrete ale săvârșirii faptelor, respectiv

caracterul premeditat, concretizat în vizita inițială la victimă și

vizualizarea bunurilor, convenirea împreună a celor doi inculpați ca după

uciderea acesteia să incendieze cadavrul pentru a înlătura urmele omorului și

tâlhăriei, inculpatul C.M.A. fiind cel care a contactat-o la interfon pe

victimă, care inițial i-a spus acestuia că nu-l poate primi, stabilind însă o

întâlnire mai târziu în cursul acelei zile, inculpații revenind după mai multe

deplasări prin București.

Inculpatul C.M.A. a fost cel

care a contactat-o din nou pe victimă de la un telefon public, care i-a

comunicat că îl așteaptă la domiciliul ei, iar acesta împreună cu coinculpatul G.A.

au urcat cu liftul până la etajul 10, coinculpatul coborând, urmând să aștepte

un apel telefonic de la C.M.A., după ce acesta urma să omoare victima.

Inițial, inculpatul C.M.A. a

ezitat să ucidă victima Dumitrescu Marian, dar la insistențele coinculpatului G.A.

a revenit în locuința ei și după o scurtă tatonare i-a pulverizat în zona feței

un jet de spray iritant lacrimogen, aceasta căzând pe pat, iar inculpatul, i-a

comprimat căile respiratorii, apelându-l pe coinculpatul G.A., care constatând

că victima încă era în viață a finalizat acțiunea începută de inculpatul C.M.A.,

suprimând viața victimei.

În acest timp, inculpatul C.M.A.

a demontat unitățile componente ale calculatorului victimei, a luat și alte

bunuri și după ce s-a asigurat de decesul victimei, a aruncat peste cadavru mai

multe ziare, reviste, cărți pe care le-au stropit cu alcool medicinal și

conținutul unei sticle de whisiky, coinculpatul G.A.. incendiind cadavrul.

Prin modul în care

inculpatul C.M.A., împreună cu inculpatul G.A. și-a pregătit comiterea

infracțiunilor și ulterior a acționat, în mod concret, a evidențiat o

personalitate delincventă de o periculozitate deosebită, aducând, în primul

rând atingere unei valori sociale fundamentale, cum este viața omului, prin

suprimarea vieții victimei și incendierea cadavrului acesteia, precum și a

patrimoniului acesteia.

Totodată au fost avute în

vedere și alte circumstanțe personale ale inculpatului, respectiv gradul său de

instrucție, împrejurarea că acesta a avut loc de muncă, este tânăr, fiind

sănătos și apt de muncă.

Prin cuantumul pedepselor

menținute, aplicate diferențiat și majorarea pedepsei inculpatului pentru

infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, într-un cuantum orientat

către maximul legal al pedepsei închisorii, urmând ca inculpatul C.M.A. să

execute pedeapsa rezultantă cea mai grea, s-a apreciat just că numai aceasta

este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ, dar și de

exemplaritate, în vederea îndreptării și resocializării viitoare pozitive a

acestuia în societate.

Înalta Curte nu poate avea

în vedere critica recurentului inculpat C.M.A. cu privire la greșita

individualizare a pedepsei aplicate acestuia, de către instanța de apel și

respectiv solicitarea de reducere, prin reținerea circumstanțelor atenuante

judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen., cu regimul sancționator

corespunzător, deoarece, pe de-o parte au fost avute în vedere în mod plural

toate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., la condițiile concrete

ale cauzei, iar, pe de altă parte, reținerea în mod distinct a circumstanțelor

atenuante învederate ar aduce atingere regulii proporționalității între

gravitatea faptei comise, persoana inculpatului și pedeapsa ce se poate aplica

acestuia.

Or, în contextul cauzei, așa

cum s-a arătat, gravitatea foarte ridicată a infracțiunilor comise, accentuată tocmai

prin modul concret de acțiune, ce a evidențiat planificare, persistență în

demersul infracțional, chiar dacă a existat un moment de ezitare, însă acestuia

i-a urmat săvârșirea faptelor, conform planului inițial stabilit, inculpatul C.M.A.

dând dovadă de ferocitate, prin capacitatea de stăpânire de sine și lipsa

oricărei încercări de a salva viața victimei, în momentul în care coinculpatul G.A.

acționa în finalizarea suprimării vieții acesteia, timp în care, de altfel,

preocuparea inculpatului era de a acționa în vederea însușirii bunurilor

victimei, ceea ce exclude motivația necesității procurării de venituri în

scopul încercării de a relua o relație sentimentală.

Din cele două rapoarte

medico-legale psihiatrice, respectiv A 1/6335 din 24 iunie 2005 și A 1/6334 din

24 iunie 2005 aflate la dosarul de urmărire penală, așa cum au fost evidențiate

mai sus în contextul mijloacelor de probă rezultă că inculpatul a afirmat că nu

a fost internat în spitale de psihiatrie și nu a urmat tratament ambulatoriu de

specialitate, a fost internat la secția de psihiatrie a Spitalului Penitenciar

Jilava din 1 iunie 2005 cu fo. 1979 având ca dg. tulburări de personalitate de

tip instabil-impulsiv și respectiv fo. cu 1978 având ca dg. tulburări de personalitate

de tip instabil-impulsiv.

În ambele rapoarte

medico-legale se fac referiri la examenele psihice, psihologice în amănunt.

Astfel, în ceea ce privește

examenul psihologic în raportul cu nr.

A 1/6335 din 24 iunie 2005

se menționează că „Examenul eficienței intelectuale QI = 98 inteligență medie

inferioară; Examenul personalității Chestionarul W-M evidențiază în planul

personalității manifeste, la data examinării valori conturate pentru

instabilitate psihică, tendințele psihastenice și obsesivo fobice și tendințele

antisociale. Actualul profil pulsional (Szondi) al personalității profunde

relevă în sfera vieții afective subiect opresat care se plânge, geme, se

lamentează. Eu „dresat”, hipotrifoc, care aderă la real, se adaptează, sub

constrângerea forțelor exterioare. Negare a proiecției. În vectorul

sexualității tranziție de la real la ireal; Eventuala predispoziție pentru

relațiile sadomasochiste. În vectorul contactual: atitudine conservatoare față

de obiectele lumii, dificultate de a se adapta la nou, atașament față de

experiența proprie, perseverare. Atenție concentrată, asiduă.”

În cel de-al doilea raport

medico-legal, respectiv A 1/6334 din 24 iunie 2005 la același examen psihologic

se evidențiază „Examenul eficienței intelectuale: QI = 95 inteligență

medie-inferioară. Examenul personalității Chestionarul W-M evidențiază în

planul personalității manifeste, la data examinării, valori conturate pentru

tendințele impulsive, instabilitatea psihică și tendințele antisociale.”

Ambele rapoarte au

concluzionat că inculpatul C.M.A. în funcție de dg: tulburare de personalitate

de tip instabil și respectiv tulburări de personalitate de tip

instabil-impulsiv păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a

conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat în

raport cu fapta pentru care este cercetat. Înalta Curte consideră că în mod

corect ambele instanțe, respectiv, atât instanța de fond, cât și instanța de

apel au respins efectuarea unei noi expertize psihiatrice a inculpatului.

Astfel, prima instanță, după

asigurarea contradictorialității asupra probelor cu expertize solicitate, a

respins probele solicitate, apreciind că, chiar în raport de înscrisurile noi

depuse de inculpatul C.M.A., nu se impune efectuarea unei noi expertize psihiatrice,

De asemenea, nu se impune nici completarea raportului medico-legal de necropsie,

din constatările și concluziile acestuia, rezultând în mod cert cauza

decesului.

Instanța de apel, după

concluziile părților asupra expertizelor solicitate, a respins probele

solicitate, apreciind că în cauză nu se impune efectuarea unor noi expertize

medico-legale, fiind neutile și neconcludente cauzei, având în vedere poziția

inculpaților de recunoaștere a faptelor, din concluziile rapoartelor de

expertiză efectuate în cauză, rezultând în mod cert cauza decesului și, de

asemenea, starea psihică a inculpaților la momentul săvârșirii faptei.

De asemenea, Înalta Curte

apreciază că aspectele referitoare la conduita anterioară cât și de

personalitate a inculpatului, reflectate de înscrisurile existente la dosarul

primei instanțe, precum și declarațiile martorilor C.R.M., M.R.M. evidențiază

mai multe stări ale inculpatului, acesta fiind obsedat de persoana prietenei

sale, suferind că aceasta nu-i împărtășește sentimentele, cheltuind bani pentru

a-i face cadouri, dădea dovadă de bunătate, dar suferea și de gelozie

exagerată, era irascibil, nervos în interpretarea vorbelor și gesturilor

prietenei sale, nu era o persoană credincioasă, fiind ateu, pasionat de

astrologie.

Profilul de personalitate al

recurentului inculpat C.M.A., așa cum apare evidențiat de mijloacele de probă

arătate este concordant cu cel atestat prin rapoartele de expertiză

medico-legală psihiatrică efectuate în cauză, care atestă tulburări de

personalitate de tip instabil și instabil impulsiv, fiind păstrată capacitatea

psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale,

având discernământ în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Astfel, Înalta Curte

consideră că nu poate reține apărările recurentului inculpat cu privire la

reducerea pedepsei aplicate, deoarece toate circumstanțele personale ale

recurentului inculpat C.M.A. au fost evaluate în contextul ansamblului

împrejurărilor concrete ale săvârșirii faptelor reținute în sarcina sa, a

gradului de pericol social efectiv, extrem de ridicat al acestora și urmărilor

produse, prin rezonanța socială negativă pe care le au astfel de fapte în

cadrul comunității, așa încât nu se justifică diminuarea pedepsei aplicate,

nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte consideră că decizia instanței de apel este legală și

temeinică sub toate aspectele, atât în ceea ce privește latura penală, cât și

cea civilă a cauzei.

Totodată, verificând

hotărârea atacată nu s-a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi

putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

4

alin. (2) cu referire la art. 369 C.

proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul G.A.

împotriva deciziei penale nr. 500 din 28 iunie 2006 a Curții de Apel București,

secția I penală.

În temeiul art. 38

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 500 din 28 iunie 2006 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului C.M.A., durata arestării preventive de la 18 aprilie 2005

la 28 septembrie 2006.

În conformitate cu art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat C.M.A. la plata

cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat

din oficiu în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției,

precum și recurentul inculpat G.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei penale nr. 500 din 28

iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 500 din 28

iunie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului C.M.A., durata arestării preventive de la 18 aprilie 2005 la 28

septembrie 2006.

Obliga recurentul inculpat C.M.A.

la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurentul

inculpat G.A. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 septembrie 2006.