ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5507/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 490 din 12

aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, conform art. 334

C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de G.P. zis

P. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(1) și 2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și art. 16 din Legea nr.

143/2000, a fost condamnat inculpatul la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată cu privire la restul de pedeapsă de 347 zile, rămas de

executat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 16/2002

a Tribunalului București, secția a II-a penală, și a contopit acest rest de

pedeapsă cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin prezenta, astfel încât

inculpatul are de executat pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Conform art. 35 C. pen., i-au fost

interzise inculpatului pe o perioadă de 2 ani exercițiul drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 350 alin. (1) C. pen.,

s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la 19 aprilie 2004 la

zi.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu, de 400.000 lei,

avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut, în fapt, că în data de

16 aprilie 2004, numitul B.G. a formulat un denunț cu privire la faptul că este

consumator de heroină și își procură drogurile de la un anume P., arătând că

este de acord să participe la acțiunea organizată de către poliție.

Ulterior, la data de 19 aprilie 2004,

denunțătorul a pus la dispoziție suma de 1.650.000 lei compusă din bancnote de

câte 100.000 lei și 7 bancnote de câte 50.000 lei, seriile fiind consemnate

într-un proces-verbal. Denunțătorul împreună cu un lucrător de la B.S.I.J. – Batalionul

5 Special s-au deplasat în zona străzii Zăbrăuți, unde denunțătorul s-a

întâlnit cu numitul P., căruia i-a spus că dorește să cumpere 7 doze de

heroină. Numitul P. a plecat și s-a întors după circa 5 minute la autoturismul

condus de către jandarmi, unde îl aștepta denunțătorul și i-a dat acestuia

dozele de heroină primind în schimb suma de 1.750.000 lei, moment în care au

intervenit organele jandarmeriei.

Cu ocazia verificărilor s-a

constatat că numitul P. se numește G.P., iar la percheziția corporală, asupra

acestuia s-au găsit bancnotele ale căror serii corespundeau cu cele menționate

în procesul verbal.

Cele 7 doze au căzut pe jos în

momentul intervenției forțelor de ordine, iar potrivit raportului de constatare

tehnico-științifică, aceste doze conțineau o substanță pulverulentă de culoare

bej reprezentând 0,35 gr. de heroină în amestec cu cofeină.

Inculpatul a recunoscut constant

săvârșirea faptei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul pedepsei

aplicate pe care o consideră prea aspră în raport de circumstanțele sale

personale.

Instanța de apel a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului apreciind critica invocată de acesta, ca

neîntemeiată, avându-se în vedere limita minimă specială prevăzută de lege, de

10 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc

reținută în sarcina sa, starea de recidivă în care se afla inculpatul la

momentul la care a săvârșit fapta și împrejurarea că s-au reținut deja în

favoarea inculpatului dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Decizia instanței de apel a fost

atacată cu recurs de inculpat care a criticat-o pentru netemeinicie, reiterând

motivele din apel și anume greșita individualizare a pedepsei în raport cu circumstanțele

reale dar și cele personale și a solicitat reducerea pedepsei pe care o

consideră exagerată.

Recursul nu este întemeiat.

La stabilirea și aplicarea pedepsei

instanțele au avut în vedere toate criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen. și au dat semnificația cuvenită atât gradului de

pericol social concret al infracțiunii săvârșite de inculpat, trafic de droguri

de mare risc cât și circumstanțelor reale și personale ale inculpatului, vârsta

acestuia, atitudinea sinceră și cooperantă din timpul procesului penal, fiind

reținute în favoarea inculpatului dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000

dar și starea sa de recidivă postexecutorie.

Ca urmare, pedeapsa principală de 6

ani închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de lege în condițiile

aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000 satisfac scopul sancțiunii penale

astfel cum a fost stabilit de legiuitor în art. 52 C. pen., așa încât o

redozare, în sensul reducerii cuantumul acestei pedepse nu se justifică.

Pentru considerentele arătate și

având în vedere că analizând și din oficiu hotărârile pronunțate în limitele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată

motive care să impună casarea acestora, Înalta Curte urmează să respingă

recursul declarat de inculpat, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.P. împotriva deciziei penale nr. 411 din 30 mai 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 19 aprilie 2004,

la 29 septembrie 2005.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 septembrie 2005

.