ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7079/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7079/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 868 din 27

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost

condamnați inculpații:

închisoare, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) din

același cod.

În temeiul art. 65 C. pen., a fost

aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen.,

inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 9 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi.

A fost menținută starea de a arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării

preventive, de la 7 septembrie 2004 la zi.

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 41 alin. (2) C.

pen., și la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa

cea mai grea de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatei și s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive

cu începere de la 7 septembrie 2004 la zi.

Totodată, în baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată cantitatea de 0,182 grame heroină.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 7 septembrie 2005,

martora denunțătoare C.I. a fost de acord să colaboreze cu organele de poliție

pentru prinderea în flagrant a inculpaților B.V., zisă A., și P.F., cunoscut

sub porecla de P., existând indicii că aceștia se ocupă cu traficul de droguri.

În aceeași zi, în jurul orelor

16,00, sub supravegherea polițiștilor, C.I. a contactat-o telefonic pe B.V.

stabilind să se întâlnească la domiciliul acesteia din urmă pentru a cumpăra 5

doze de heroină.

În continuare, martora s-a deplasat

la domiciliul inculpatei, s-a întâlnit cu aceasta și cu inculpatul P.F., căreia

i-a înmânat suma de 1.250.000 lei, compusă din bancnote ale căror serii

fuseseră anterior consemnate de către polițiști într-un proces verbal, primind

în schimb 5 doze heroină, pe care martora le-a predat organelor de poliție.

Tot la data de 7 septembrie 2005, în

jurul orelor 18,00, martora C.I. s-a deplasat din nou la locuința inculpaților,

de unde a cumpărat de la aceștia alte 5 doze de heroină, cu suma de 1.250.000

lei, sumă pe care a înmânat-o inculpatei B.V., drogurile fiind predate de

martoră polițiștilor.

În baza autorizației de percheziție nr.

330 din 7 septembrie 2004 emisă de Tribunalul București, secția I penală,

polițiștii au efectuat în aceeași zi o percheziție la locuința inculpatei B.V.,

unde au fost identificați cei doi inculpați, găsindu-se asupra lui P.F. suma de

3.050.000 lei și 200 Euro, iar asupra B.V. suma de 1.000.000 lei,

constatându-se că o parte din bancnotele deținute, aveau seriile identice cu

cele menționate în procesul verbal întocmit de polițiști.

S-a mai descoperit în locuință, la

indicația inculpatului P.F., un tub, ascuns în grupul sanitar, în care s-au

găsit 25 pungulițe sigilate care conțineau o substanță maronie.

Conform raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 28440, substanța aflată în cele 10 doze cumpărate de

martora C.I., precum și cea din cele 25 de punguțe descoperite la domiciliul

inculpaților avea masa totală de 1,02 grame și conținea heroină.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza denunțului, proceselor verbale încheiate de organele de

cercetare penală, planșelor foto, raportului de constatare tehnico-științifică,

depozițiilor martorilor R.Șt. și C.I., probe coroborate cu declarațiile

inculpaților.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 594 din 1 august 2005, a respins apelurile

formulate de inculpați.

Împotriva acestei decizii inculpații

au declarat recurs, B.V. solicitând achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000

și reducerea pedepsei, P.F. solicitând reindividualizarea sancțiunii.

Recursurile nu sunt fondate.

Instanța de fond, pe baza probelor

administrate, a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția

inculpaților, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic faptele

comise în textele de lege mai sus menționate.

Vinovăția inculpatei B.V., în ceea

ce privește săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, rezultă din declarațiile martorilor R.Șt. și C.I. care au

indicat-o pe inculpată ca fiind una din persoanele de la care cumpărau doze de

heroină, declarații ce se coroborează cu procesele verbale încheiate cu ocazia

percheziției efectuate și care confirmă că asupra inculpatei s-au găsit

bancnotele înseriate primite ca preț pentru heroina vândută și cu declarațiile

inculpatei care a recunoscut în faza de urmărire penală și această infracțiune.

De altfel, inculpata se ocupa

constant cu vânzarea de droguri, ea fiind anterior condamnată pentru săvârșirea

aceluiași gen de infracțiuni.

În speță, nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât inculpata, în timpul

urmăririi penale, nu a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la

răspundere a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri,

motiv pentru care primele două critici formulate de inculpată vor fi

înlăturate.

În ceea ce privește individualizarea

pedepselor, aspect sub care ambii inculpați au criticat hotărârile recurate,

Curtea constată că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 și art. 52

C. pen.

Astfel, la dozarea sancțiunilor au

fost avute în vedere, în principal, pericolul social ridicat al faptelor comise

(pericol dedus din modalitatea în care s-a derulat activitatea infracțională)

urmările acestora, precum și datele ce caracterizează persoana celor doi

făptuitori.

În raport de considerentele expuse,

recursurile declarate nu sunt fondate și în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpații vor fi

obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.V. și P.F. împotriva deciziei penale nr. 594 din 1

august 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2004 la 15

decembrie 2005.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumelor de câte 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 decembrie 2005.