ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 544/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 447 din 6

mai 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus

condamnarea inculpatului D.I.F., în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, la un

an și 6 luni închisoare, făcându-se aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea

nr. 143/2000, același inculpat a fost condamnat la 6 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., i s-a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000 s-a dispus, prin aceeași sentință, condamnarea inculpatului P.G. la 3

ani închisoare.

Potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., același inculpat a

fost condamnat la 12 ani închisoare.

Inculpatului i s-au interzis,

conform art. 65 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen.,

art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i

s-a aplicat pedeapsa complimentară a degradării militare.

S-a menținut starea de arest

preventiv a ambilor inculpați și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus de la 16

septembrie 2002 la zi, perioada prevenției.

S-a dispus, în baza art. 118 lit. e)

C. pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000, confiscarea cantității de 0,35 gr.

heroină de la inculpatul P.G., cantitate rămasă după efectuarea analizelor de

laborator și depusă la I.G.P. la data de 1 octombrie 2002 potrivit dovezii cu

nr. 601161, seria B.

Inculpații au fost obligați la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a trimis, prin Rechizitoriul nr. 1156/P/2002, în judecată pe

inculpații D.I.F., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 și 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ultima cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen., și ambele, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și

P.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În ziua de 16 septembrie 2002, în

jurul orelor 11,45, lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P. Brigada de

combatere a crimei organizate și Antidrog București, au găsit, în urma

percheziției domiciliare efectuate în imobilul din str. Făinari, sector 2, unde

locuiau inculpații P.G. (zis P.) și D.I.F. (zis R.) 11 doze de heroină

cântărind 0,44 gr. în totalitate, între care 10 doze se găseau în curtea

imobilului, iar o doză în camera ocupată de inculpatul D.I.F.

Inculpații au recunoscut că sunt

consumatori de droguri și că dozele găsite le aparțin.

Probatoriile administrate în faza de

urmărire penală și de cercetare judecătorească au fost: depoziții de martori,

înscrisuri, procese-verbale, constatări tehnico-științifice consemnate în

raportul depus la dosar, au constituit fundamentul soluției pronunțate.

Apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București și inculpați au fost respinse ca nefondate.

S-a reținut că pedepsele aplicate

inculpaților sunt bine individualizate și că nu se impune înlăturarea

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 reținute în favoarea inculpatului

D.I.F.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații

D.F.I. și P.G.

Decizia a fost criticată sub

aspectul individualizării pedepsei, în sensul că este prea blândă, se reține în

motivele parchetului sau prea aspră cum se reține în motivele invocate de

inculpați.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., cât și din oficiu se constată, că recursurile sunt nefondate,

urmând a fi respinse ca atare.

Individualizarea pedepsei s-a făcut

cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele având în

vedere atât gradul de pericol social al faptelor comise, al împrejurărilor

săvârșirii acestora dar și datele ce caracterizează persoana inculpaților.

Referitor la acest aspect,

instanțele au dat eficiență împrejurării că inculpatul P.G. este cunoscut cu

antecedente penale, că a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului

penal în pofida probelor de vinovăție, iar inculpatul D.I.F. nu este cunoscut

cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul

procesului penal.

Așa fiind, recursurile urmează a fi

respinse potrivit dispozițiilor art. 395

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații

D.I.F. și P.G. împotriva deciziei penale nr. 579 din 30 septembrie 2003 a

Curții de Apel București, secția II penală.

Deduce din pedepse durata arestării

preventive de la 16 septembrie 2002 până la 29 ianuarie 2004 pentru fiecare

inculpat.

Obligă recurenții la câte 1.500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 ianuarie 2004.