ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 544/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 447 din 6 mai 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului D.I.F., în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, la un an și 6 luni închisoare, făcându-se aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, același inculpat a fost condamnat la 6 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus, prin aceeași sentință, condamnarea inculpatului P.G. la 3 ani închisoare. Potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., același inculpat a fost condamnat la 12 ani închisoare. Inculpatului i s-au interzis, conform art. 65 C. pen., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa complimentară a degradării militare. S-a menținut starea de arest preventiv a ambilor inculpați și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus de la 16 septembrie 2002 la zi, perioada prevenției. S-a dispus, în baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 17 din Legea nr. 143/2000, confiscarea cantității de 0,35 gr. heroină de la inculpatul P.G., cantitate rămasă după efectuarea analizelor de laborator și depusă la I.G.P.

la data de 1 octombrie 2002 potrivit dovezii cu nr. 601161, seria B. Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a trimis, prin Rechizitoriul nr. 1156/P/2002, în judecată pe inculpații D.I.F., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 4 și 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ultima cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și ambele, cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și P.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În ziua de 16 septembrie 2002, în jurul orelor 11,45, lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P.

Brigada de combatere a crimei organizate și Antidrog București, au găsit, în urma percheziției domiciliare efectuate în imobilul din str. Făinari, sector 2, unde locuiau inculpații P.G. (zis P.) și D.I.F. (zis R.) 11 doze de heroină cântărind 0,44 gr. în totalitate, între care 10 doze se găseau în curtea imobilului, iar o doză în camera ocupată de inculpatul D.I.F. Inculpații au recunoscut că sunt consumatori de droguri și că dozele găsite le aparțin. Probatoriile administrate în faza de urmărire penală și de cercetare judecătorească au fost: depoziții de martori, înscrisuri, procese-verbale, constatări tehnico-științifice consemnate în raportul depus la dosar, au constituit fundamentul soluției pronunțate.

Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpați au fost respinse ca nefondate. S-a reținut că pedepsele aplicate inculpaților sunt bine individualizate și că nu se impune înlăturarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 reținute în favoarea inculpatului D.I.F. Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații D.F.I. și P.G. Decizia a fost criticată sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că este prea blândă, se reține în motivele parchetului sau prea aspră cum se reține în motivele invocate de inculpați. Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., cât și din oficiu se constată, că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare. Individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele având în vedere atât gradul de pericol social al faptelor comise, al împrejurărilor săvârșirii acestora dar și datele ce caracterizează persoana inculpaților. Referitor la acest aspect, instanțele au dat eficiență împrejurării că inculpatul P.G. este cunoscut cu antecedente penale, că a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal în pofida probelor de vinovăție, iar inculpatul D.I.F. nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul procesului penal.

Așa fiind, recursurile urmează a fi respinse potrivit dispozițiilor art. 395 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații D.I.F. și P.G. împotriva deciziei penale nr. 579 din 30 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția II penală. Deduce din pedepse durata arestării preventive de la 16 septembrie 2002 până la 29 ianuarie 2004 pentru fiecare inculpat. Obligă recurenții la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2004.