ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2216/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1267 din 26 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 6236/2004, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege a fost condamnat inculpatul I.S. la 6 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 2 din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a mai fost condamnat același inculpat la un an și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., urmând ca inculpatul I.S. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen. Prin aceeași sentință penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.V. la 6 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 2 din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaților I.S. și S.V. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata pedepsei închisorii. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a celor doi inculpați și în baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată acesteia durata reținerii și arestului preventiv de la 02 septembrie 2004 la zi. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., raportat la art. 74 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 76 lit. a) C. pen., și art. 80 C. pen., a fost condamnată inculpata M.D. la 6 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 2 din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 39 alin. (2), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., și art. 35 C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată de 6 ani închisoare cu pedeapsa ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1691 din 10 noiembrie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 313 din 05 martie 2004 a Tribunalului București, respectiv un an, 5 luni și 8 zile închisoare și s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complimentară stabilită în baza art. 65 C. pen. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada de la 02 septembrie 2004 la 19 august 2005. În temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii, potrivit art. 18 din aceeași lege, cu excepțiile invocate în alin. (2), a următoarelor droguri: 0,62 gr. heroină, 6,65 grame heroină cu cofeină și 8,70 grame heroină cu cofeină, precum și a celor 105 methadonă aflate la I.G.P.R. – D.C.J.E.O. S-a constatat că sumele de 500.000 lei vechi și 1.700.000 lei vechi obținute de inculpații M.D. și S.V., în urma comercializării de droguri au fost ridicate cu ocazia perchezițiilor efectuate asupra celor doi inculpați, precum și aceea că întreaga sumă de 2.200.000 lei a fost pusă la dispoziție de martorul denunțător W.A.K., urmând a fi restituită acestuia.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul I.S. a sumei de 2.500.000 ROL ridicate cu ocazia percheziției domiciliare și consemnate la C.E.C. – Agenția Victoria, conform recipisei nr. 42.30.01/04.61.000392 din data de 15 septembrie 2004, jurnal poziția (59005 – 046448) a sumei de 280 dolari S.U.A. și 100 Euro și respectiv a telefonului mobil marca Nokia 8850 și cartelei SIM depuse conform dovezilor seria B nr. 00651 și respectiv 15680 din 11 octombrie 2004 și respectiv 17 septembrie 2004 la D.G.P.M.B. – S.C.J.E.O. ce au fost ridicate în urma percheziției și care nu au legătură cu prezenta cauză, al cărei obiect este limitat conform art. 317 C. proc. pen. În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Onorariile apărătorului din oficiu pentru inculpații M.D. și S.V. s-a dispus a fi suportate din fondul Ministerului Justiției. Din analiza coroborată a întregului material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut sub aspectul situației de fapt următoarele: În datele de 26 august 2004 și 27 august 2004, numiții L.A. și K.W.A. au formulat denunțuri în care au arătat că sunt consumatori de droguri pe care și le procură de la D. care, la rândul său, le cumpăra de la C. În vederea prinderii acestora, martorul K.W.A. a pus la dispoziția organelor de poliție suma de 2.200.000 lei, în vederea cumpărării unui gram de heroină de la persoanele ce au fost identificate ca fiind M.D.

și I.S. Seriile bancnotelor respective au fost consemnate într-un proces-verbal încheiat în prezența martorului asistent N.M. Întreaga sumă a fost încredințată martorului denunțător K.W.A. care, sub stricta supraveghere a organelor de poliție, s-a deplasat la locuința inculpatei M.D. din str. Popa Tatu, căreia i-a spus că are nevoie de un gram de heroină și i-a înmânat banii înseriați. Modul de desfășurare a operațiunii a fost consemnat într-un proces-verbal, încheiat în prezența martorului asistent P.I. și care a fost semnat fără obiecțiuni de către inculpata M.D. Inculpata, împreună cu martorul denunțător au plecat cu un taxi, ce aștepta în fața casei, în direcția Drumul Sării. La complexul O., martorul a fost lăsat de către inculpată să aștepte, aceasta deplasându-se în str. Cpt.

Vasile Moanga, unde inculpata a coborât din taxi și a intrat în imobilul în care locuia inculpatul I.S. În locuința respectivă, inculpata i-a cerut lui I.S. să-i vândă un gram de heroină. În aceste condiții, inculpatul I.S. a solicitat, la rândul său, inculpatului S.V. să aducă marfa din locul știut și să i-o dea inculpatei. După ce a primit drogurile de la inculpatul S.V., inculpata M.D. i-a dat acestuia contravaloarea mărfii, respectiv 1.700.000 lei, oprindu-și pentru ea suma de 500.000 lei, drept comision. Având marfa asupra sa, inculpata M.D. s-a întors la complexul O., unde o aștepta martorul K.W.A., predându-i acestuia doza de heroină, moment în care au intervenit organele de poliție.

Asupra inculpatei s-au găsit 5 bancnote de 100.000 lei, ale căror serii corespundeau celor consemnate în procesul-verbal încheiat anterior; martorul a predat punguța primită de la inculpată, conținutul acesteia fiind supus unei constatări tehnico-științifice în urma căreia a rezultat că reprezintă 0,64 grame heroină în amestec cu cofeină. Ulterior s-a procedat, în baza autorizației nr. 322 din 31 august 2004 emisă de Tribunalul București, secția I penală, la efectuarea unei percheziții domiciliare la adresa din str. Cpt. Moanga Vasile, operațiune al cărei mod de desfășurare a fost consemnat în procesul-verbal încheiat în prezența martorului G.N.F. și care a fost semnat fără obiecțiuni de inculpații I.S.

și S.V., aceștia declarând și în fața instanței că nu contestă conținutul respectivului proces-verbal. În urma percheziției, în partea de imobil ocupată de inculpatul I.S., pe acoperișul bucătăriei, a fost găsită o cărămidă cu orificii, iar în interiorul unui orificiu a fost găsită cantitatea de 15.48 grame heroină și 135 comprimate methadonă, astfel cum a rezultat din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 283900/2 din 02 septembrie 2004. Referitor la aceste droguri, inculpatul I.S. a declarat, atât la urmărirea penală cât și în fața instanței, că îi aparțin și că erau destinate consumului propriu, comprimatele de methadonă intenționând să le folosească pentru a se lăsa de heroină, fără a urma însă un tratament de dezintoxicare sub supraveghere medicală.

În urma percheziției corporale, asupra inculpatului S.V. s-a găsit suma de 1.700.000 lei provenind din vânzarea unui gram de heroină către inculpata M.D., aspect recunoscut de către inculpat și confirmat de împrejurarea că seriile bancnotelor corespundeau cu cele menționate în procesul-verbal. La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpaților, instanța a ținut cont de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele pedepsei fixate în lege pentru infracțiunea săvârșită, gradul de pericol social al faptei, persoana inculpaților, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală. A avut astfel în vedere modul în care s-au realizat concret acțiunile ce constituie elementul obiectiv al infracțiunilor comise și împrejurările ce le particularizează, caracterul și importanța obiectului pus în pericol prin săvârșirea faptei, forma și gradul vinovăției.

Totodată, a reținut și periculozitatea fiecăruia dintre cei trei inculpați, astfel cum a rezultat în baza datelor referitoare la vârsta, capacitatea lor psihofizică, nivelul cultural, antecedența, conduita după săvârșirea faptei, dozând reacțiunea represivă în funcție de aptitudinea inculpaților de a se îndrepta sub influența pedepsei. Ca atare, în considerarea conduitei bune pe care inculpatul S.V. a avut-o înainte de săvârșirea infracțiunii și a atitudinii sale procesuale, în condițiile în care a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal, instanța a apreciat că îndreptarea acestuia este posibilă cu ajutorul unei pedepse mai reduse, împrejurările enunțate dovedind o stare de periculozitate mai redusă și un început de a se încadra în viața corectă, de natură a justifica reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Și în privința inculpatei M.D., care a recunoscut comiterea faptei, înlesnind aflarea adevărului și chiar descoperirea și arestarea celorlalți inculpați, instanța a aplicat dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., având în vedere totodată dispozițiile art. 76 și art. 80 C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații M.D., I.S. și S.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Apelanții inculpați I.S. și S.V. au criticat sentința sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, considerând cuantumurile la care s-a orientat instanța prea severe, putându-se face și aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., prin reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților.

În ce privește pe inculpata M.D., aceasta susține că nu este autoarea infracțiunii de trafic de droguri, ea fiind consumatoare de droguri, motiv pentru care a cumpărat drogurile. A solicitat, în principal, achitarea în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. În subsidiar, a susținut că pedeapsa aplicată poate fi reindividualizată, prin reducerea cuantumului, având în vedere poziția procesuală sinceră și cooperarea cu organele judiciare care a avut drept rezultat identificarea și arestarea celorlalți inculpați. Prin decizia penală nr. 996 din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, s-au admis apelurile declarate de inculpații M.D., I.S.

și S.V., împotriva sentinței penale nr. 1267 din 26 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 6236/2004. S-a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond: S-a constatat că restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatei M.D. prin sentința penală nr. 1691/2003 a Judecătoriei sectorului 1 București este de 8 luni și o zi închisoare, pe care îl contopește, conform art. 39 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată în cauză, în final, inculpata urmând să execute o pedeapsă de 6 ani închisoare. S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 3808/2004 al Judecătoriei sectorului 1 București emis în baza sentinței penale nr. 1691/2003 al aceleiași instanțe.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpaților M.D., I.S. și S.V. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței precum și starea de arest a inculpaților I.S. și S.V. și s-a dedus prevenția acestora de la 2 septembrie 2004 la zi. Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpații S.V. și M.D., criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie. Primul inculpat a criticat hotărârile sub aspectul individualizării judiciare necorespunzătoare a pedepsei aplicate, considerată prea aspră în raport cu circumstanțele sale personale, respectiv poziția sinceră pe întreg parcursul procesului penal, conduita bună înainte de săvârșirea faptei, precum și față de contribuția redusă la săvârșirea faptei.

În ceea ce o privește pe inculpata M.D., apărătorul din oficiu al acesteia a reiterat motivele de apel. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată următoarele: 1. În ceea ce privește recursul inculpatului S.V., acesta este întemeiat și urmează a fi admis, avându-se în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, participarea efectivă a inculpatului la săvârșirea faptei, constând doar în remiterea drogurilor ce-i aparțineau inculpatului I.S. și care erau ascunse în zona locuinței acestuia, sinceritatea de care a dat dovadă, precum și celelalte date ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv conduita bună avută înainte de săvârșirea faptei și vârsta acestuia (cca.

20 ani), ce permite reintegrarea socială a acestuia. În raport de aceste circumstanțe reale și personale, Curtea apreciază că instanțele de fond și apel nu au făcut o justă individualizare a pedepselor aplicând același cuantum, de 6 ani închisoare, atât inculpatului S.V., necunoscut cu antecedente penale și cu o contribuție redusă la săvârșirea faptelor, cât și inculpaților I.S. și M.D., ambii cunoscuți cu antecedente penale (ultima aflându-se chiar în stare de recidivă postcondamantorie), astfel că va da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reținute în sarcina inculpatului, cu consecința reducerii pedepsei aplicate de la 6 ani la 4 ani și 6 luni închisoare, conform dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) din același cod.

2. Referitor la recursul inculpatei M.D., susținerile acesteia în sensul că nu este traficant ci doar consumator de droguri, nu pot fi reținute, avându-se în vedere materialul probator administrat în cauză din care reiese că și-a păstrat suma de 500 000 lei drept comision și că a mai efectuat și alte acte de cumpărare de la inculpatul I.S. Pe de altă parte, solicitarea de a i se reduce pedeapsa aplicată, de 6 ani închisoare, este nefondată, instanța de fond dând dovadă de clemență atunci când a coborât pedeapsa sub minimul special, deși aceasta nu era obligatorie, în condițiile existenței unui concurs între circumstanțele atenuante și starea de recidivă. Pentru toate aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul S.V. sub aspectul individualizării pedepsei, modificând hotărârile pronunțate în sensul dispozitivului prezentei decizii iar în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.D. Conform dispozițiilor art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi în ceea ce îl privește pe inculpatul S.V., iar în baza art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Totodată, inculpata M.D., al cărei în recurs a fost respins, va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat în baza art. 192 alin. (2) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva deciziei penale nr. 996 din 14 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 1267 din 26 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului S.V. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului S.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., de la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., la 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea acelorași drepturi.

Menține restul dispozițiilor hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 septembrie 2004 la 5 aprilie 2006. Onorariul în sumă de 100 RON, pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.D. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurenta inculpată M.D., la plata sumei de 220 RON, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 aprilie 2006.