ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5355/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5355/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 99 din 30

ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II–a penală, în

baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, raportat la art. 74 lit. a) și

art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.S.V. la 2 ani

închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 6 octombrie 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 365/2002 l-a condamnat pe inculpatul S.G.M. la pedeapsa de 3 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 365/2002 același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul S.G.M. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzută de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale, aplicată în condițiile art. 65 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 6 octombrie 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest.

În baza art. 118 lit. a) și b) C.

pen., a confiscat cele 10 instrumente de plată electronică contrafăcute,

calculator, imprimantă termică, dispozitiv embosat și dispozitiv Tipper.

În baza art. 118 lit. c) C. pen., a

confiscat de la inculpatul S.G.M. suma de 450 dolari S.U.A. primiți pentru a

săvârși infracțiunea dedusă judecății.

În baza art. 160

5

alin.

(1) lit. e) C. proc. pen., a restituit cauțiunea de 50.000.000 lei.

Inculpații au fost obligați la

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că inculpatul B.S.V. a comandat inculpatului S.G.M., 10 instrumente de plată

contrafăcute (cărți de credit), pe care ulterior le-a plasat prin vânzare

pentru suma de 1800 dolari S.U.A.

În ceea ce-l privește pe inculpatul

S.G.M., s-a reținut că a contrafăcut, la solicitarea inculpatului B.S.V. cele

10 cărți credit folosind în acest scop echipamente speciale deținute la

domiciliul său.

Împotriva sentinței, au declarat

apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații.

În apelul Parchetului, s-a criticat

sentința sub două aspecte, respectiv în mod greșit a fost condamnat inculpatul

S.G.M. la 3 ani și 2 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni

prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, deși în considerente

reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 24 și

art. 25 din Legea nr. 365/2002, astfel încât nu s-a soluționat fondul pentru

cea de-a doua infracțiune.

A doua critică de apel se referă la

greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților.

Prin apelul său, inculpatul B.S.V. a

criticat sentința pentru greșita încadrare a faptei, apreciind că fapta sa se

încadrează în sfera tentativei pentru argumentele expuse în practicaua

prezentei.

Un al doilea motiv de apel vizează

redozarea pedepsei, dând o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante.

Separat, inculpatul a solicitat

aplicarea prevederilor art. 86

1

C. pen., față de persoana sa.

În apelul inculpatului S.G.M. s-a

solicitat, de asemenea, să se constate că în cauză este vorba de o tentativă,

întrucât cele 10 carduri găsite asupra inculpatului B.S.V. nu puteau fi

folosite, întrucât trebuiau încărcate pe bandă magnetică. A mai solicitat

redozarea pedepsei, apreciind că pedeapsa deja executată este suficientă și

scopul prevăzut de lege a fost atins.

În subsidiar a solicitat aplicarea

prevederilor art. 86

1

C. pen.

Curtea de Apel București, secția a I

penală, prin decizia penală nr. 430 din 14 august 2003 a admis apelurile

declarate de, parchet și de inculpații S.G.M. și B.S.V.

Desființează parțial sentința nr. 99

din 30 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II penală

și, în fond:

Înlătură aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., în privința inculpatului B.S.V.

În baza art. 86

1

C. pen.,

dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare,

aplicată inculpatului B.S.V. pe un termen de 4 ani conform art. 86

2

C. pen.

Conform art. 86

3

C. pen.,

inculpatul, pe durata termenului de încercare se va supune măsurilor de

supraveghere prevăzut de art. 86

3

alin. (1) pct. a – d C. pen.

Pune în vedere prevederile art. 86

4

C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului S.G.M. în pedepsele componente.

În baza art. 25 alin. (1) din Legea

nr. 356/2002 condamnă pe inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare.

Înlătură aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen.,

dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare

pe o perioadă de 6 ani, conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen.,

obligă pe inculpat ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor

de supraveghere prevăzut de art. 86

3

alin. (1) pct. a – d C. pen.

Pune în vedere prevederile art. 86

4

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., deduce

prevenția ambilor inculpați de la 6 octombrie 2002 și până la punerea efectivă

în libertate.

Dispune punerea în libertate a

inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Nemulțumiți și de această hotărâre,

în termenul legal, atât parchetul, precum și cei doi inculpați B.S.V. și S.G.M.

au declarat recurs.

Prin recursul declarat de parchet,

hotărârea atacată este criticată pentru netemeinicia aplicării prevederilor

art. 86

1

C. pen., ca mod de individualizare a pedepselor, total

nejustificat față de ambii inculpați. Pentru aceste considerente se cere în

final de către parchet, și să admită recursul și să se reaprecieze

individualizarea pedepselor prin înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Prin recursurile declarate de

inculpații B.S.V. și S.G.M. se cere reevaluarea probatoriului după care să se

schimbe încadrarea juridică, din infracțiunea consumată prevăzută de art. 24

alin. (1) din Legea nr. 365/2002, în tentativă la această infracțiune și apoi

în mod corespunzător să se reducă pedeapsa și cu menținerea modalității de

executare prevăzută de art. 86

1

C. pen.

Recursurile declarate de parchet și

de către inculpatul S.G.M., urmează a se vedea că sunt fondate, în limita celor

ce se vor examina.

Astfel se reține că, instanțele au

apreciat judicios probele stabilind corect situația de fapt, iar încadrarea

juridică dată acțiunilor infracționale este cea legală, pentru ambii inculpați.

Activitatea efectiv desfășurată de

inculpatul S.G.M. care (la comanda coinculpatului B.S.V.) falsifică 10

instrumente de plată electronică (cărți de credit) și care mai apoi au fost

puse în circulație de către cel ce le comandase, respectiv coinculpatul B.S.V.,

întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite

de art. 24 alin. (1) și respectiv de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002

în forma consumată și nici de cum în forma tentativei.

Dealtfel, susținerile inculpaților

în acest sens, nu au suport probator, în cauză dovedindu-se și împrejurarea că,

acele cărți de credit confecționate și obținute în mod fals, de către inculpați

au și fost folosite pentru plata unor bunuri și servicii astfel după cum se

atestă.

În aceste condiții apărările

făptuitorilor nu numai că, nu se dovedesc, dar sunt chiar infirmate de

probatoriu. Cum, instrumentele de plată electronică, falsificate de inculpați,

și-au produs efectele specifice, prin utilizarea efectivă, drept carduri, pe

piața internațională faptele autorilor sunt infracțiuni consumate și nici un

moment nu ne aflăm, în fața unei tentative la infracțiunea prevăzută de art. 24

alin. (1) și (2) din Legea nr. 365/2002, după cum încearcă să susțină ambii

inculpați recurenți.

În consecință, pe deplin justificat

și legal, instanțele au respins cererea de schimbare a încadrării juridice,

astfel după cum s-a analizat în cele de mai sus și după cum apreciază și

instanța de recurs.

În raport de, gradul ridicat de

pericol social al acestui gen de fapte penale, ce produc pagube deosebite

societăților bancare și comerciale și reprezintă o formă nouă de criminalitate

economico – financiară, precum și deținerea de echipamente de performanță, în

vederea falsificării cardurilor, ceea ce demonstrează și tendința inculpaților

de a persevera în comiterea acestor grave infracțiuni, individualizarea

pedepselor respectiv modalitatea  de executare dispusă și prevăzută de art. 86

1

C. pen., adică, suspendarea executării sub supraveghere, nu numai că nu

se justifică, dar au fost nesocotite și cerințele art. 52 C. pen., prin aceea

că nu se poate realiza nici scopul de reeducare și nici cel de prevenție

generală.

În consecință, recursul declarat de

parchet, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi

admis și rejudecând se vor înlătura prevederile art. 86

1

C. pen.,

iar inculpații vor urma a executa pedepsele aplicate, în regim de privare de

libertate.

Verificându-se și din oficiu

hotărârea atacată, se constată că, inculpatul S.G.M. din eroare, a rămas

condamnat prin sentința penală nr. 99 din 30 ianuarie 2003 și la pedeapsa de 2

ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 365/2002 deși prin aceeași sentință penală este condamnat pentru aceeași

infracțiune, la pedeapsa de 3 ani închisoare, pedeapsă menținută prin decizia

penală din apel.

În consecință, se va înlătura, după

descontopirea pedepselor aplicate inculpatului S.G.M., pedeapsa de 2 ani

aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr.

365/2002 prin sentința penală nr. 99 din 30 ianuarie 2003 a Tribunalului

București, secția a II–a penală.

Apoi, celelalte două pedepse vor fi

recontopite, inculpatul S.G.M. având de executat, 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În limita celor analizate în baza

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se vor admite recursurile

declarate de parchet și de inculpatul S.G.M., iar potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de inculpatul

B.S.V., ca nefondat.

Se vor aplica și prevederile art.

192 C. proc. pen., față de inculpatul B.S.V.

Toate celelalte dispoziții ale

hotărârilor verificate, vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul S.G.M.

împotriva deciziei penale nr. 430 din 14 august 2003 a Curții de Apel

București, secția I penală, privind și pe inculpatul B.S.V.

Casează decizia atacată, numai cu

privire la aplicarea art. 86

1

C. pen., pentru inculpații S.G.M. și

B.S.V., dispoziție pe care o înlătură.

Casează și sentința penală nr. 99

din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu

privire la greșita condamnare la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 a inculpatului S.G.M.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

3 ani închisoare, aplicată inculpatului S.G.M. în pedepsele componente și

anume:

- de 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicate

prin sentința penală nr. 99 din 31 ianuarie 2003 a Tribunalului București,

secția a II-a penală;

- de 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 prin aceeași

sentință;

- de 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, prin

decizia penală nr. 430 din 14 august 2003 a Curții de Apel București, secția I

penală.

Înlătură condamnarea de 2 ani

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 99 din 31 ianuarie

2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală și recontopind celelalte

două pedepse, inculpatul S.G.M. execută 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Aplică art. 71 și art. 64 pentru

ambii inculpați.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor casate.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.S.V. împotriva deciziei penale nr. 430 din 14 august

2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurentul inculpat B.S.V.

la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 20

octombrie 2004.