ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3185/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 7 din 6 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.C. la o pedeapsă de 9 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, sporită cu un an, în total inculpatul având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata arestării preventive de la 28 noiembrie 2002 la zi. S-a luat act că părțile vătămate B.V. și B.M. nu s-au constituit părți civile în cauză. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., a obligat pe inculpat la plata sumei de 9.498.651 lei, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Floreasca.

S-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă V.D. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele: În ziua de 27 noiembrie 2002, agentul șef V.D., de la secția 5 poliție București, în haine civile și neînarmat, se deplasa în interes de serviciu și când a ajuns la intersecția străzilor Aldeni și Redea din sectorul 1, a fost observat de inculpatul C.C., recidivist, domiciliat pe str. Redea. Imediat, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit și pentru a se răzbuna pentru că lucrătorul de poliție îi întocmise anterior mai multe procese-verbale de contravenție pentru încălcarea dispozițiilor legale privind ordinea și liniștea publică, i-a aplicat în spate mai multe lovituri cu cuțitul.

Pentru a se salva, lucrătorul de poliție a fugit pe stradă și a intrat în curtea martorului B.V. Inculpatul, cu cuțitul în mână, a urmărit victima, pătrunzând și în curtea martorului B.V., dar a intervenit martorul, care l-a scos afară din curte. După aceea, inculpatul a amenințat cu cuțitul și pe martorul B.S., cu care avusese un conflict mai vechi. Partea vătămată a fost transportată de acest martor, la spital, cu autoturismul. Potrivit raportului de expertiză medico-legală, partea vătămată V.D. a suferit 6 plăgi, înjunghiate, în regiunea scapulară stângă, regiunea lombară dreaptă, în regiunea iliacă posterioară stângă și coapsa dreaptă, unele plăgi având adâncimea de 10 și 12 cm. S-a menționat că, pentru vindecare, au necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale și că leziunile nu i-au pus părții vătămate viața în pericol.

Tribunalul a reținut că inculpatul a acționat pentru a ucide partea vătămată, din răzbunare, în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale acesteia. Intenția de omor a fost dedusă din folosirea unui cuțit, aplicarea mai multor lovituri prin surprindere din spate, zona vizată care este vitală, intensitatea loviturilor demonstrată de profunzimea majorității plăgilor (10-12 cm) și perseverența în actele agresive prin aplicarea mai multor lovituri și urmărirea insistentă a victimei. Numai faptul că partea vătămată era îmbrăcată cu haine mai groase, fiind anotimp rece și că pentru a se salva a fugit și s-a refugiat la un vecin, a făcut ca intenția de a ucide manifestată de inculpat să nu se realizeze.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o în ceea ce privește pedeapsa, susținând că nu a fost corect individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., considerând-o prea mare, ca urmare și a faptului că nu s-a reținut circumstanța atenuantă a provocării, deși a dovedit că partea vătămată l-a insultat și ca urmare el a reacționat violent. Prin decizia penală nr. 81 din 9 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a menținut starea de arest, a computat detenția preventivă de la 28 noiembrie 2002, la zi și l-a obligat pe apelant să plătească statului 900.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Se motivează, în esență, că nu se poate reține circumstanța atenuantă a provocării pe baza declarațiilor la instanță ale martorilor R.S., R.A. și R.L. (mama, tatăl și respectiv fratele inculpatului), care și-au schimbat esențial declarațiile în fața instanței, în sensul că ar fi auzit pe partea vătămată injuriind pe inculpat, deoarece apărarea nu se coroborează cu celelalte probe ale dosarului. S-a mai arătat că pedepsele stabilite și cea aplicată pentru concursul de infracțiuni sunt bine individualizate. Inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul invocat în apel, în sensul că pedeapsa este prea mare, ca urmare a greșitei neaplicări a circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Critica este nefondată. Instanța de apel în mod justificat a respins apărarea inculpatului privind existența circumstanței atenuante a provocării. Sub acest aspect, corect nu s-a ținut seama de revenirea martorilor R.S., R.A. și R.L., părinții și respectiv fratele inculpatului, asupra declarațiilor de la urmărirea penală, în care au arătat că inculpatul a acționat din răzbunare fără a fi provocat. Inculpatul a declarat la urmărirea penală, procurorului, în prezența apărătorului, că în momentul în care a văzut lucrătorul de poliție și-a amintit că acesta l-a amendat și enervându-se a luat un cuțit de la domiciliu, a ieșit pe stradă și l-a atacat, cu cuțitul. La prima instanță, inculpatul deși a declarat că menține declarațiile de la urmărirea penală, a susținut că partea vătămată a venit la domiciliul său și i-a cerut bani pentru a-l scăpa de plata amenzilor contravenționale și atunci el l-a injuriat, a luat cuțitul și l-a lovit cu acesta.

Cu ocazia efectuării expertizei medico-legale psihiatrice, inculpatul a motivat că „l-am tăiat (pe lucrătorul de poliție) pentru că mi-a dat amendă”. Martorii B.S.V., B.M. și B.V., care s-au aflat în apropiere, nu au văzut că partea vătămată ar fi mers spre domiciliul inculpatului și ar fi proferat amenințări sau injurii. S-a stabilit că partea vătămată circula pe trotuarul opus celui din fața locuinței inculpatului și că inculpatul l-a atacat prin surprindere, din spate, aplicându-i mai multe lovituri. În raport de aceste considerente, corect instanțele au respins apărarea inculpatului că a acționat ca urmare a unei provocări din partea lucrătorului de poliție. Totodată, se constată că pedepsele stabilite sunt bine individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., fiind proporționale cu gravitatea faptelor, cu scopul în care a acționat și cu pericolul social al inculpatului, aflat în stare de recidivă post-executorie.

De asemenea, se constată că și sporul de pedeapsă aplicat în baza art. 34 lit. b) C. pen., este justificat față de gravitatea infracțiunilor aflate în concurs. Neconstatându-se nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a se respinge ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a computa din durata pedepsei aplicate, timpul arestării preventive de la 28 noiembrie 2002 la data pronunțării prezentei decizii. Totodată, va obliga pe recurent să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 81 din 09 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la data de 28 noiembrie 2002 la zi. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2004.