ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3185/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7 din 6

ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 20,

raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. f) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.C. la o pedeapsă

de 9 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de

4 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 ani închisoare, sporită cu

un an, în total inculpatul având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după

executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata arestării preventive

de la 28 noiembrie 2002 la zi.

S-a luat act că părțile vătămate

B.V. și B.M. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 998 și urm. C. civ., a obligat pe inculpat la plata

sumei de 9.498.651 lei, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență

Floreasca.

S-a respins acțiunea civilă

formulată de partea civilă V.D.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

fost obligat inculpatul la 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care 400.000 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

În ziua de 27 noiembrie 2002, agentul

șef V.D., de la secția 5 poliție București, în haine civile și neînarmat, se

deplasa în interes de serviciu și când a ajuns la intersecția străzilor Aldeni

și Redea din sectorul 1, a fost observat de inculpatul C.C., recidivist,

domiciliat pe str. Redea.

Imediat, inculpatul s-a înarmat cu

un cuțit și pentru a se răzbuna pentru că lucrătorul de poliție îi întocmise

anterior mai multe procese-verbale de contravenție pentru încălcarea

dispozițiilor legale privind ordinea și liniștea publică, i-a aplicat în spate

mai multe lovituri cu cuțitul.

Pentru a se salva, lucrătorul de

poliție a fugit pe stradă și a intrat în curtea martorului B.V.

Inculpatul, cu cuțitul în mână, a

urmărit victima, pătrunzând și în curtea martorului B.V., dar a intervenit

martorul, care l-a scos afară din curte.

După aceea, inculpatul a amenințat

cu cuțitul și pe martorul B.S., cu care avusese un conflict mai vechi.

Partea vătămată a fost transportată

de acest martor, la spital, cu autoturismul.

Potrivit raportului de expertiză

medico-legală, partea vătămată V.D. a suferit 6 plăgi, înjunghiate, în regiunea

scapulară stângă, regiunea lombară dreaptă, în regiunea iliacă posterioară

stângă și coapsa dreaptă, unele plăgi având adâncimea de 10 și 12 cm.

S-a menționat că, pentru vindecare,

au necesitat 14-16 zile îngrijiri medicale și că leziunile nu i-au pus părții

vătămate viața în pericol.

Tribunalul a reținut că inculpatul a

acționat pentru a ucide partea vătămată, din răzbunare, în legătură cu

îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale acesteia.

Intenția de omor a fost dedusă din

folosirea unui cuțit, aplicarea mai multor lovituri prin surprindere din spate,

zona vizată care este vitală, intensitatea loviturilor demonstrată de

profunzimea majorității plăgilor (10-12 cm) și perseverența în actele agresive

prin aplicarea mai multor lovituri și urmărirea insistentă a victimei.

Numai faptul că partea vătămată era

îmbrăcată cu haine mai groase, fiind anotimp rece și că pentru a se salva a

fugit și s-a refugiat la un vecin, a făcut ca intenția de a ucide manifestată

de inculpat să nu se realizeze.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul, criticând-o în ceea ce privește pedeapsa, susținând că nu a fost

corect individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

considerând-o prea mare, ca urmare și a faptului că nu s-a reținut circumstanța

atenuantă a provocării, deși a dovedit că partea vătămată l-a insultat și ca

urmare el a reacționat violent.

Prin decizia penală nr. 81 din 9

februarie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat, a menținut starea de arest, a computat

detenția preventivă de la 28 noiembrie 2002, la zi și l-a obligat pe apelant să

plătească statului 900.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Se motivează, în esență, că nu se

poate reține circumstanța atenuantă a provocării pe baza declarațiilor la

instanță ale martorilor R.S., R.A. și R.L. (mama, tatăl și respectiv fratele

inculpatului), care și-au schimbat esențial declarațiile în fața instanței, în

sensul că ar fi auzit pe partea vătămată injuriind pe inculpat, deoarece

apărarea nu se coroborează cu celelalte probe ale dosarului.

S-a mai arătat că pedepsele

stabilite și cea aplicată pentru concursul de infracțiuni sunt bine

individualizate.

Inculpatul a declarat recurs,

reiterând motivul invocat în apel, în sensul că pedeapsa este prea mare, ca

urmare a greșitei neaplicări a circumstanței atenuante a provocării prevăzută

de art. 73 lit. b) C. pen.

Critica este nefondată.

Instanța de apel în mod justificat a

respins apărarea inculpatului privind existența circumstanței atenuante a

provocării.

Sub acest aspect, corect nu s-a

ținut seama de revenirea martorilor R.S., R.A. și R.L., părinții și respectiv

fratele inculpatului, asupra declarațiilor de la urmărirea penală, în care au

arătat că inculpatul a acționat din răzbunare fără a fi provocat.

Inculpatul a declarat la urmărirea

penală, procurorului, în prezența apărătorului, că în momentul în care a văzut

lucrătorul de poliție și-a amintit că acesta l-a amendat și enervându-se a luat

un cuțit de la domiciliu, a ieșit pe stradă și l-a atacat, cu cuțitul.

La prima instanță, inculpatul deși a

declarat că menține declarațiile de la urmărirea penală, a susținut că partea

vătămată a venit la domiciliul său și i-a cerut bani pentru a-l scăpa de plata

amenzilor contravenționale și atunci el l-a injuriat, a luat cuțitul și l-a

lovit cu acesta.

Cu ocazia efectuării expertizei

medico-legale psihiatrice, inculpatul a motivat că „l-am tăiat (pe lucrătorul

de poliție) pentru că mi-a dat amendă”.

Martorii B.S.V., B.M. și B.V., care

s-au aflat în apropiere, nu au văzut că partea vătămată ar fi mers spre domiciliul

inculpatului și ar fi proferat amenințări sau injurii.

S-a stabilit că partea vătămată

circula pe trotuarul opus celui din fața locuinței inculpatului și că

inculpatul l-a atacat prin surprindere, din spate, aplicându-i mai multe

lovituri.

În raport de aceste considerente,

corect instanțele au respins apărarea inculpatului că a acționat ca urmare a

unei provocări din partea lucrătorului de poliție.

Totodată, se constată că pedepsele

stabilite sunt bine individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., fiind proporționale cu gravitatea faptelor, cu scopul în care a

acționat și cu pericolul social al inculpatului, aflat în stare de recidivă

post-executorie.

De asemenea, se constată că și

sporul de pedeapsă aplicat în baza art. 34 lit. b) C. pen., este justificat

față de gravitatea infracțiunilor aflate în concurs.

Neconstatându-se nici motive care se

pot lua în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpat este nefondat,

urmând a se respinge ca atare în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. și a computa din durata pedepsei aplicate, timpul arestării

preventive de la 28 noiembrie 2002 la data pronunțării prezentei decizii.

Totodată, va obliga pe recurent să

plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei reprezentând onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 81 din 09 februarie 2004 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Compută din pedeapsa aplicată durata

arestării preventive de la data de 28 noiembrie 2002 la zi.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2004.