ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2394/2005

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1228 din 30 septembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpatului D.D.C. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 8 iunie 2004, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului conform art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., prin aceeași sentință, a fost condamnat și inculpatul S.P. la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 8 iunie 2004, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata A.I.R. la 4 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. În baza art. 4 din Legea nr. 143/200, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., a mai fost condamnată aceeași inculpată la 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 8 iunie 2004, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului conform art. 350 alin. (1) C. proc.

pen. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 0,54 grame heroină în amestec cu cofeină și 5 comprimate Methadonă, rămasă după efectuarea analizelor de laborator. În baza art. 444 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata A.I.R. a sumei de 6.250.000 lei și a telefonului mobil marca Sagem și către inculpatul D.D.C. a autoturismului Cielo și a telefonului mobil marca Sony Ericsson. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că, la data de 7 iunie 2004, numita L.C.A., a formulat un denunț, înregistrat la I.G.P. – B.C.C.O.A.B., în care arăta că este consumatoare de heroină și își procură drogurile de la un individ sub numele de P. pe care îl contactează la telefon, fiind de acord să colaboreze cu organele de poliție, pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a acestui individ.

Astfel, polițiștii au pus la dispoziția denunțătoarei suma de 1.800.000 lei, formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal, după care aceasta a apelat numărul de telefon menționat anterior, însă i-a răspuns un prieten al lui P., identificat, ulterior, ca fiind inculpatul D.D.C. zis C., pe care martora nu-l cunoștea, acesta spunându-i să revină după o jumătate de oră. După o perioadă scurtă de timp, denunțătoarea a apelat același număr de telefon, răspunzându-i, însă, tot inculpatul D.D.C,, căruia i-a spus că îi este rău, întrebându-l dacă „are de unde să ia” dându-i de înțeles că dorește să cumpere droguri. Inculpatul D.D.C. i-a spus că va vedea ce poate să facă pentru ea.

După convorbire, inculpatul D.D.C. a contactat-o, telefonic, pe inculpata A.I.R., solicitându-i să-i dea droguri pentru o fată, însă acesta l-a refuzat. După aceea denunțătoarea a avut o nouă convorbire telefonică cu inculpatul D.D.C., acesta spunându-i că nu l-a găsit pe P., dându-i însă întâlnire, în aceeași zi în Piața Presei Libere. Între timp, numitul P., identificat ca fiind inculpatul S.P., s-a întâlnit cu inculpatul D.D.C., acesta comunicându-i că a fost căutat telefonic de „A. din Snagov” (martora L.C.A.). Inculpatul S.P. a contactat-o telefonic pe martoră, aceasta din urmă solicitându-i să facă rost de droguri. Cei doi au stabilit să se întâlnească în Piața Presei Libere. După ce s-au întâlnit, martora, împreună cu inculpații S.P.

și D.D.C. și încă o persoană s-au deplasat în cartierul Pajura, la domiciliul inculpatei A.I.R., care urma să furnizeze drogurile inculpatului S.P. Ajunși la destinație martora i-a înmânat inculpatului S.P. suma de 1.800.000 lei, pentru ca acesta să facă rost de droguri. Inculpatul S.P. i-a dat inculpatei A.I.R. suma de 1.200.000 lei, primind în schimb 4 doze de heroină. După efectuarea tranzacției, inculpatul S.P. i-a înmânat martorei cele 4 doze de heroină. În tot acest timp, autoturismul cu care s-au deplasat inculpații a fost urmărit de polițiști care, în zona Pieței Presei Libere, au procedat la oprirea acestuia, ocazie cu care martora a predat polițiștilor 4 pungulițe de material plastic ce conțineau un praf de culoare bej, despre care aceasta a susținut că sunt 4 doze de heroină, pe care le-a cumpărat de la P. contra sumei de 1.800.000 lei.

De asemenea, în interiorul autoturismului au fost identificați inculpații S.P. și D.D.C., precum și martorul M.C.C. În prezența martorului asistent Z.M., s-a procedat la percheziționarea autoturismului și a celor aflați în interior, ocazie cu care, asupra inculpatului S.P. a fost găsită suma de 600.000 lei, compusă dintr-o bancnotă de 500.000 lei și una de 100.000 lei, ale căror serii erau identice cu o parte din cele consemnate în procesul verbal încheiat de către organele de poliție. De asemenea, asupra inculpatului D.D.C. s-a găsit un telefon mobil marca Sony Ericsson. Fiind întrebat, inculpatul S.P. a declarat că suma de 600.000 lei, găsită asupra sa provine din banii primiți de la martora L.C.A., pe care acesta i-a dat să-i cumpere droguri de la persoana de sex feminin, cu care s-a întâlnit anterior, pe strada Băiculești.

În vederea identificării acestei persoane, organele de poliție au revenit la adresa din Băiculești, ocazie cu care a fost găsită și identificată inculpata A.I.R. În prezența martorului asistent Z.M., cu ocazia efectuării percheziției corporale, asupra inculpatei s-au găsit următoarele: suma de 7.450.000 lei, 26 punguțe din material plastic, ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej, 10 comprimate de culoare albă, având pe una din părți inscripționat „SN”, precum și două fragmente de astfel de comprimate și un telefon mobil marca Sagem. Din suma de bani găsită asupra inculpatei s-a constatat că două bancnote de 500.000 lei și două bancnote de 100.000 lei (deci în total 1.200.000 lei) aveau aceleași serii cu o parte din seriile consemnate în procesul verbal de către organele de poliție.

Inculpata A.I.R. a susținut că drogurile găsite asupra sa sunt pentru consumul propriu, ca fiind consumatoare de heroină de circa două luni. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații D.D.C. și S.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul D.D.C. a criticat sentința, în principal, pentru greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât el nu a făcut decât să transporte pe coinculpatul S.P. cu autoturismul de la o locație la alta și a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Totodată, inculpatul a mai arătat că nu s-au respectat dispozițiile art. 68 și art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., la aprecierea probelor și că trebuie să se constate incompatibilitatea dintre prevederile art. 15, art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 68 C. proc. pen. S-a mai arătat că s-a acordat o relevanță majoră probelor administrate la urmărirea penală și nici nu s-a ținut seama de declarația inculpatului S.P., care a susținut că s-a întâlnit întâmplător cu apelantul inculpat. În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea cuantumului pedepsei la 3 ani, motivat de lipsa antecedentelor penale, lipsa unui cerc relațional specific traficului de droguri, nu este nici consumator de droguri și este angajat în muncă. Inculpatul S.P., la termenul din 8 decembrie 2004, personal a declarat că își retrage apelul.

Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 970 din 15 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.D.C., a computat prevenția de la 8 iunie 2004, la zi, a menținut starea de arest a acestuia și a luat act de declarația de retragere a apelului inculpatului S.P. Inculpații apelanți au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul D.D.C., care a solicitat, în principal, achitarea sa, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate. Recursul este nefondat. Instanțele au reținut o corectă situație de fapt pe baza probelor administrate, fiind evidente elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, inclusiv vinovăția recurentului inculpat.

Astfel, elementul material al laturii obiective la infracțiunea de trafic de droguri, se constituie din acțiuni desfășurate de subiectul activ al infracțiunii pentru realizarea uneia dintre modalitățile de comitere prevăzute de norma juridică sancționatoare. Or, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 circumscrie sfera acțiunilor alternative ce alcătuiesc conținutul laturii obiective a infracțiunii. În ce-l privește pe inculpat, deși acesta neagă caracterul penal al acțiunii sale, acțiunea sa se regăsește în conținutul laturii obiective de infracțiuni. În acest sens, chiar dacă acesta nu s-a ocupat efectiv de traficarea drogurilor, a desfășurat acțiuni de intermediere între furnizorul și cumpărătorul de droguri, a transportat pe coinculpatul S.P.

cu autoturismul propriu la întâlnirea cu persoana care urma să cumpere, cum și la întâlnirea cu persoana de la care s-au cumpărat drogurile. Mai mult, chiar dacă inculpatul S.P. nu a fost găsit de numita L.C.A., care dorea să cumpere droguri și care i-a comunicat inculpatului D.D.C. că o interesează preocuparea drogurilor, acesta din urmă s-a oferit să o ajute, contactând-o pe numita A.I.R., de la care inculpatul S.P. a și cumpărat droguri în scopul traficării. De altfel, inculpatul D.D.C. a declarat constant că știa de inculpatul S.P. că este consumator de droguri și din nici o probă nu rezultă că ar fi întreprins vreo acțiune sau s-ar fi opus ca traficul de droguri să se materializeze, ci din contră, el a înlesnit întâlnirea furnizorului cu cumpărătorul de droguri.

În rest, motivațiile și considerațiile inculpatului sunt fără relevanță juridică, atâta timp cât, s-au dovedit că, a desfășurat acțiuni de intermediere între furnizorul și cumpărătorul de droguri, activitate care în drept întrunește elementele constitutive ale infracțiunii dedusă judecății și pentru care, în mod corect, recurentul inculpat a fost condamnat. Stabilită fiind vinovăția inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just individualizată în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și proporțională cu pericol social al faptei comise. Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., nu se constată existența și a altor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins, ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D.C. împotriva deciziei penale nr. 970 din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 iunie 2004 la 8 aprilie 2005. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 aprilie 2005.