ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2394/2005

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1228

din 30 septembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus

condamnarea inculpatului D.D.C. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 8

iunie 2004, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului conform art. 350

alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit.

a) C. pen., prin aceeași sentință, a fost condamnat și inculpatul S.P. la 4 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 8

iunie 2004, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului conform art. 350

alin. (1) C. proc. pen.

În temeiul art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit.

a) C. pen., a fost condamnată inculpata A.I.R. la 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a

aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/200, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., a mai

fost condamnată aceeași inculpată la 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să

execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 8

iunie 2004, la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului conform art. 350

alin. (1) C. proc. pen.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 0,54 grame heroină în

amestec cu cofeină și 5 comprimate Methadonă, rămasă după efectuarea analizelor

de laborator.

În baza art. 444 C. proc.

pen., s-a dispus restituirea către inculpata A.I.R. a sumei de 6.250.000 lei și

a telefonului mobil marca Sagem și către inculpatul D.D.C. a autoturismului

Cielo și a telefonului mobil marca Sony Ericsson.

În baza art. 191 alin. (2) C.

proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

S-a reținut că, la data de 7

iunie 2004, numita L.C.A., a formulat un denunț, înregistrat la I.G.P. – B.C.C.O.A.B.,

în care arăta că este consumatoare de heroină și își procură drogurile de la un

individ sub numele de P. pe care îl contactează la telefon, fiind de acord să

colaboreze cu organele de poliție, pentru identificarea și tragerea la

răspundere penală a acestui individ.

Astfel, polițiștii au pus la

dispoziția denunțătoarei suma de 1.800.000 lei, formată din bancnote ale căror serii

au fost consemnate într-un proces verbal, după care aceasta a apelat numărul de

telefon menționat anterior, însă i-a răspuns un prieten al lui P., identificat,

ulterior, ca fiind inculpatul D.D.C. zis C., pe care martora nu-l cunoștea,

acesta spunându-i să revină după o jumătate de oră.

După o perioadă scurtă de

timp, denunțătoarea a apelat același număr de telefon, răspunzându-i, însă, tot

inculpatul D.D.C,, căruia i-a spus că îi este rău, întrebându-l dacă „are de

unde să ia” dându-i de înțeles că dorește să cumpere droguri. Inculpatul D.D.C.

i-a spus că va vedea ce poate să facă pentru ea. După convorbire, inculpatul D.D.C.

a contactat-o, telefonic, pe inculpata A.I.R., solicitându-i să-i dea droguri

pentru o fată, însă acesta l-a refuzat.

După aceea denunțătoarea a

avut o nouă convorbire telefonică cu inculpatul D.D.C., acesta spunându-i că nu

l-a găsit pe P., dându-i însă întâlnire, în aceeași zi în Piața Presei Libere.

Între timp, numitul P., identificat

ca fiind inculpatul S.P., s-a întâlnit cu inculpatul D.D.C., acesta

comunicându-i că a fost căutat telefonic de „A. din Snagov” (martora L.C.A.).

Inculpatul S.P. a

contactat-o telefonic pe martoră, aceasta din urmă solicitându-i să facă rost

de droguri. Cei doi au stabilit să se întâlnească în Piața Presei Libere.

După ce s-au întâlnit, martora,

împreună cu inculpații S.P. și D.D.C. și încă o persoană s-au deplasat în

cartierul Pajura, la domiciliul inculpatei A.I.R., care urma să furnizeze

drogurile inculpatului S.P. Ajunși la destinație martora i-a înmânat inculpatului

S.P. suma de 1.800.000 lei, pentru ca acesta să facă rost de droguri.

Inculpatul S.P. i-a dat

inculpatei A.I.R. suma de 1.200.000 lei, primind în schimb 4 doze de heroină.

După efectuarea tranzacției,

inculpatul S.P. i-a înmânat martorei cele 4 doze de heroină.

În tot acest timp,

autoturismul cu care s-au deplasat inculpații a fost urmărit de polițiști care,

în zona Pieței Presei Libere, au procedat la oprirea acestuia, ocazie cu care

martora a predat polițiștilor 4 pungulițe de material plastic ce conțineau un

praf de culoare bej, despre care aceasta a susținut că sunt 4 doze de heroină,

pe care le-a cumpărat de la P. contra sumei de 1.800.000 lei. De asemenea, în

interiorul autoturismului au fost identificați inculpații S.P. și D.D.C.,

precum și martorul M.C.C.

În prezența martorului

asistent Z.M., s-a procedat la percheziționarea autoturismului și a celor

aflați în interior, ocazie cu care, asupra inculpatului S.P. a fost găsită suma

de 600.000 lei, compusă dintr-o bancnotă de 500.000 lei și una de 100.000 lei,

ale căror serii erau identice cu o parte din cele consemnate în procesul verbal

încheiat de către organele de poliție.

De asemenea, asupra

inculpatului D.D.C. s-a găsit un telefon mobil marca Sony Ericsson.

Fiind întrebat, inculpatul S.P.

a declarat că suma de 600.000 lei, găsită asupra sa provine din banii primiți

de la martora L.C.A., pe care acesta i-a dat să-i cumpere droguri de la

persoana de sex feminin, cu care s-a întâlnit anterior, pe strada Băiculești.

În vederea identificării

acestei persoane, organele de poliție au revenit la adresa din Băiculești,

ocazie cu care a fost găsită și identificată inculpata A.I.R.

În prezența martorului

asistent Z.M., cu ocazia efectuării percheziției corporale, asupra inculpatei

s-au găsit următoarele: suma de 7.450.000 lei, 26 punguțe din material plastic,

ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej, 10 comprimate de culoare

albă, având pe una din părți inscripționat „SN”, precum și două fragmente de

astfel de comprimate și un telefon mobil marca Sagem.

Din suma de bani găsită

asupra inculpatei s-a constatat că două bancnote de 500.000 lei și două

bancnote de 100.000 lei (deci în total 1.200.000 lei) aveau aceleași serii cu o

parte din seriile consemnate în procesul verbal de către organele de poliție.

Inculpata A.I.R. a susținut

că drogurile găsite asupra sa sunt pentru consumul propriu, ca fiind

consumatoare de heroină de circa două luni.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel inculpații D.D.C. și S.P., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Inculpatul D.D.C. a criticat

sentința, în principal, pentru greșita condamnare pentru infracțiunea de trafic

de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât el

nu a făcut decât să transporte pe coinculpatul S.P. cu autoturismul de la o

locație la alta și a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 alin. (1) lit.

d) C. proc. pen.

Totodată, inculpatul a mai

arătat că nu s-au respectat dispozițiile art. 68 și art. 63 alin. (2) C. proc.

pen., la aprecierea probelor și că trebuie să se constate incompatibilitatea

dintre prevederile art. 15, art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 68 C. proc.

pen.

S-a mai arătat că s-a

acordat o relevanță majoră probelor administrate la urmărirea penală și nici nu

s-a ținut seama de declarația inculpatului S.P., care a susținut că s-a

întâlnit întâmplător cu apelantul inculpat.

În subsidiar, inculpatul a

solicitat reducerea cuantumului pedepsei la 3 ani, motivat de lipsa

antecedentelor penale, lipsa unui cerc relațional specific traficului de

droguri, nu este nici consumator de droguri și este angajat în muncă.

Inculpatul S.P., la termenul

din 8 decembrie 2004, personal a declarat că își retrage apelul.

Curtea de Apel București,

prin decizia penală nr. 970 din 15 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul D.D.C., a computat prevenția de la 8 iunie 2004, la zi,

a menținut starea de arest a acestuia și a luat act de declarația de retragere

a apelului inculpatului S.P.

Inculpații apelanți au fost

obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul D.D.C., care a solicitat, în principal, achitarea

sa, în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și, în subsidiar, reducerea

pedepsei aplicate.

Recursul este nefondat.

Instanțele au reținut o

corectă situație de fapt pe baza probelor administrate, fiind evidente

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, inclusiv vinovăția recurentului inculpat.

Astfel, elementul material

al laturii obiective la infracțiunea de trafic de droguri, se constituie din

acțiuni desfășurate de subiectul activ al infracțiunii pentru realizarea uneia

dintre modalitățile de comitere prevăzute de norma juridică sancționatoare. Or,

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 circumscrie sfera acțiunilor

alternative ce alcătuiesc conținutul laturii obiective a infracțiunii. În ce-l

privește pe inculpat, deși acesta neagă caracterul penal al acțiunii sale,

acțiunea sa se regăsește în conținutul laturii obiective de infracțiuni.

În acest sens, chiar dacă

acesta nu s-a ocupat efectiv de traficarea drogurilor, a desfășurat acțiuni de intermediere

între furnizorul și cumpărătorul de droguri, a transportat pe coinculpatul S.P.

cu autoturismul propriu la întâlnirea cu persoana care urma să cumpere, cum și

la întâlnirea cu persoana de la care s-au cumpărat drogurile. Mai mult, chiar

dacă inculpatul S.P. nu a fost găsit de numita L.C.A., care dorea să cumpere

droguri și care i-a comunicat inculpatului D.D.C. că o interesează preocuparea

drogurilor, acesta din urmă s-a oferit să o ajute, contactând-o pe numita A.I.R.,

de la care inculpatul S.P. a și cumpărat droguri în scopul traficării.

De altfel, inculpatul D.D.C.

a declarat constant că știa de inculpatul S.P. că este consumator  de droguri

și din nici o probă nu rezultă că ar fi întreprins vreo acțiune sau s-ar fi

opus ca traficul de droguri să se materializeze, ci din contră, el a înlesnit

întâlnirea furnizorului cu cumpărătorul de droguri.

În rest, motivațiile și

considerațiile inculpatului sunt fără relevanță juridică, atâta timp cât, s-au

dovedit că, a desfășurat acțiuni de intermediere între furnizorul și

cumpărătorul de droguri, activitate care în drept întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii dedusă judecății și pentru care, în mod corect, recurentul

inculpat a fost condamnat.

Stabilită fiind vinovăția

inculpatului, instanța de fond a aplicat acestuia o pedeapsă just

individualizată în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și

proporțională cu pericol social al faptei comise.

Pentru considerentele

arătate, având în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată

existența și a altor motive care să ducă la casare, urmează a se constata că

recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins, ca atare, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune

prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.D.C. împotriva deciziei penale nr. 970 din 15

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 8 iunie 2004 la 8 aprilie 2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 aprilie 2005.