ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 284/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 39 din 20 ianuarie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul B.C. la: - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta expusă la pct. 4 din rechizitoriu); - 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta de la pct. 3 din rechizitoriu); - 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta expusă la pct. 2 din rechizitoriu); - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

(fapta de la pct. 1 din rechizitoriu). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani și 6 luni închisoare. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei privative. A menținut starea de arest și a dedus perioada reținerii și arestării de la 14 martie 2002 la zi, conform art. 88 C. pen. A luat act că părțile vătămate A.A.M. și S.M.R. nu s-au constituit părți civile în procesul penal. În baza art. 14, raportat la art. 346 C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumelor de câte 1.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către părțile civile P.C.C.

și C.A.M. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, a reținut, în fapt, următoarele: La 7 martie 2002, inculpatul a amenințat și smuls de la gâtul părții vătămate A.A.M., aflată pe stradă, un lănțișor de aur de 7,3 grame, restituit ulterior păgubașei. În seara aceleiași zile, inculpatul a smuls de la gâtul părții civile C.A.M. un telefon celular, după ce în prealabil o amenințase cu un cuțit. La 8 martie 2002, în jurul orei 12,00, inculpatul a smuls de la gâtul părții vătămate S.M.R. (pe care îl amenințase în prealabil cu bătaia) un telefon celular, restituit ulterior păgubașului. La 11 martie 2002, în jurul orei 23,00, inculpatul a sustras, de pe palierul scării unui imobil, diverse obiecte în valoare de 1.000.000 lei, pe care partea civilă P.C.C.

se pregătea să le ducă în apartament. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, dovada de remitere a bunurilor sustrase, contractul de amanet, proces-verbal de recunoaștere a bunurilor, proces - verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, proces-verbal de confruntare, proces-verbal de recunoaștere după album foto, declarațiile martorilor audiați în speță: C.M.G., V.C.M., M.C.I., I.C., P.C.M., A.G., A.C., A.M., A.L., P.L.Ș., O.C., coroborate cu declarațiile inculpatului. În faza procesuală a cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, care a recunoscut și regretat faptele penale reținute în sarcina sa.

Tot în această fază au mai fost audiați părțile vătămate S.M.R. și A.A.M., care nu s-au constituit părți civile în procesul penal întrucât prejudiciile infracționale cauzate au fost recuperate. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul și inculpatul B.C.

În apelul Ministerului Public s-a susținut că: - aplicarea art. 13 C. pen., în privința infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și e) C. pen., a fost nelegală deoarece de la data săvârșirii faptei și până la judecată nu a intervenit nici o modificare a textului incriminator; - cele două tâlhării din 7 martie 2002 au fost săvârșite în împrejurarea agravantă, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) C. pen., pentru că inculpatul le-a amenințat pe victime cu un briceag; - pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi nu a fost aplicată alături de pedeapsa principală stabilită, pentru vreuna din infracțiunile concurente; - instanța de fond a omis confiscarea specială a sumelor de 700.000 lei și 500.000 lei obținute de inculpat prin valorificarea bunurilor sustrase de la părțile vătămate A.A.M.

și S.M.R.; - partea civilă C.A.M. a solicitat 2.000.000 lei despăgubiri și nu 1.000.000 lei cât i-a acordat prima instanță. În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea pedepselor. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 278 din 21 mai 2003 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul B.C., a desființat în parte sentința atacată și rejudecând cauza: A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente. În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani pe lângă fiecare din cele două pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

și de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, a constatat grațiată integral pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită pentru art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen. și a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele negrațiate în pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A menținut starea de arest și a dedus prevenția de la 14 martie 2002, la zi. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială a sumelor de 500.000 lei și 700.000 lei și l-a obligat pe inculpat la plata acestora.

A obligat pe inculpat la 2.000.000 lei despăgubiri către partea civilă C.A.M., în loc de 1.000.000 lei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pentru greșita individualizare a pedepsei rezultante aplicată inculpatului, considerând că față de multitudinea infracțiunilor și de modalitatea de săvârșire a acestora se impune majorarea pedepsei aplicate și inculpatul B.C. sub aspectul reindividualizării pedepsei, solicitând redozarea acesteia. Recursurile sunt nefondate. Examinând decizia atacată în raport de cazul de casare, prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., în baza lucrărilor și a materialului probator din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că la stabilirea și aplicarea pedepselor, instanțele au luat în considerare și au apreciat, în mod judicios criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv numărul infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă în care au fost comise, gradul de pericol social și pedeapsa prevăzută de lege, precum și de poziția procesuală a inculpatului, care a recunoscut și regretat faptele, astfel încât, cuantumul pedepselor, orientate spre minimul special, corespunde dispozițiilor art. 52 C. pen. Pentru aceste motive, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., recursurile fiind nefondate, Înalta Curte urmează a le respinge, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 14 martie 2002, la 16 ianuarie 2004. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul B.C., împotriva deciziei penale nr. 278 din 21 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 martie 2002, la 16 ianuarie 2004. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2004.