ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 284/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 39 din 20

ianuarie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul

B.C. la:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art.

13 C. pen. (fapta expusă la pct. 4 din rechizitoriu);

- 5 ani și 6 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen.,

cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta de la pct. 3 din rechizitoriu);

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art.

13 C. pen. (fapta expusă la pct. 2 din rechizitoriu);

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit.

g) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (fapta de la pct. 1 din

rechizitoriu).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani și 6

luni închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 2 ani după executarea pedepsei privative.

A menținut starea de arest și a

dedus perioada reținerii și arestării de la 14 martie 2002 la zi, conform art. 88

C. pen.

A luat act că părțile vătămate A.A.M.

și S.M.R. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza art. 14, raportat la art. 346

C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumelor de câte 1.000.000 lei cu

titlu de despăgubiri civile către părțile civile P.C.C. și C.A.M.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond, a reținut, în fapt, următoarele:

La 7 martie 2002, inculpatul a

amenințat și smuls de la gâtul părții vătămate A.A.M., aflată pe stradă, un

lănțișor de aur de 7,3 grame, restituit ulterior păgubașei.

În seara aceleiași zile, inculpatul

a smuls de la gâtul părții civile C.A.M. un telefon celular, după ce în

prealabil o amenințase cu un cuțit.

La 8 martie 2002, în jurul orei

12,00, inculpatul a smuls de la gâtul părții vătămate S.M.R. (pe care îl

amenințase în prealabil cu bătaia) un telefon celular, restituit ulterior

păgubașului.

La 11 martie 2002, în jurul orei

23,00, inculpatul a sustras, de pe palierul scării unui imobil, diverse obiecte

în valoare de 1.000.000 lei, pe care partea civilă P.C.C. se pregătea să le

ducă în apartament.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: plângerile și declarațiile părților vătămate, dovada de

remitere a bunurilor sustrase, contractul de amanet, proces-verbal de

recunoaștere a bunurilor, proces - verbal de cercetare la fața locului și

planșele foto aferente, proces-verbal de confruntare, proces-verbal de

recunoaștere după album foto, declarațiile martorilor audiați în speță: C.M.G.,

V.C.M., M.C.I., I.C., P.C.M., A.G., A.C., A.M., A.L., P.L.Ș., O.C., coroborate

cu declarațiile inculpatului.

În faza procesuală a cercetării

judecătorești a fost audiat inculpatul, care a recunoscut și regretat faptele

penale reținute în sarcina sa.

Tot în această fază au mai fost

audiați părțile vătămate S.M.R. și A.A.M., care nu s-au constituit părți civile

în procesul penal întrucât prejudiciile infracționale cauzate au fost

recuperate.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul și inculpatul B.C.

În apelul Ministerului Public s-a

susținut că:

- aplicarea art. 13 C. pen., în

privința infracțiunii prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit.

g) și e) C. pen., a fost nelegală deoarece de la data săvârșirii faptei și până

la judecată nu a intervenit nici o modificare a textului incriminator;

- cele două tâlhării din 7 martie

2002 au fost săvârșite în împrejurarea agravantă, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. d) C. pen., pentru că inculpatul le-a amenințat pe victime cu un

briceag;

- pedeapsa complimentară a

interzicerii unor drepturi nu a fost aplicată alături de pedeapsa principală

stabilită, pentru vreuna din infracțiunile concurente;

- instanța de fond a omis

confiscarea specială a sumelor de 700.000 lei și 500.000 lei obținute de

inculpat prin valorificarea bunurilor sustrase de la părțile vătămate A.A.M. și

S.M.R.;

- partea civilă C.A.M. a solicitat

2.000.000 lei despăgubiri și nu 1.000.000 lei cât i-a acordat prima instanță.

În apelul său, inculpatul a

solicitat reducerea pedepselor.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 278 din 21 mai 2003 a admis apelurile declarate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul B.C., a

desființat în parte sentința atacată și rejudecând cauza:

A descontopit pedeapsa rezultantă de

5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., în pedepsele componente.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a

aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani pe lângă fiecare

din cele două pedepse de câte 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și de 5 ani

și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002,

a constatat grațiată integral pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită pentru art.

208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și e), cu aplicarea art. 13 C. pen.

și a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., a contopit pedepsele negrațiate în pedeapsa rezultantă

de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

A menținut starea de arest și a

dedus prevenția de la 14 martie 2002, la zi.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

dispus confiscarea specială a sumelor de 500.000 lei și 700.000 lei și l-a

obligat pe inculpat la plata acestora.

A obligat pe inculpat la 2.000.000

lei despăgubiri către partea civilă C.A.M., în loc de 1.000.000 lei.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, pentru greșita

individualizare a pedepsei rezultante aplicată inculpatului, considerând că

față de multitudinea infracțiunilor și de modalitatea de săvârșire a acestora

se impune majorarea pedepsei aplicate și inculpatul B.C. sub aspectul

reindividualizării pedepsei, solicitând redozarea acesteia.

Recursurile sunt nefondate.

Examinând decizia atacată în raport

de cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., în

baza lucrărilor și a materialului probator din dosarul cauzei, Înalta Curte

constată că la stabilirea și aplicarea pedepselor, instanțele au luat în

considerare și au apreciat, în mod judicios criteriile generale de

individualizare a pedepselor, prevăzute în art. 72 C. pen., respectiv numărul

infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă în care

au fost comise, gradul de pericol social și pedeapsa prevăzută de lege, precum

și de poziția procesuală a inculpatului, care a recunoscut și regretat faptele,

astfel încât, cuantumul pedepselor, orientate spre minimul special, corespunde

dispozițiilor art. 52 C. pen.

Pentru aceste motive, după

verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., recursurile fiind nefondate, Înalta Curte urmează a le respinge,

conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată,

timpul arestării preventive de la 14 martie 2002, la 16 ianuarie 2004.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul B.C.,

împotriva deciziei penale nr. 278 din 21 mai 2003 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 14 martie 2002, la 16 ianuarie

2004.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 ianuarie 2004.