ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4534/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4534/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 486 din 21

mai 2002, Tribunalul București i-a condamnat pe inculpații:

- M.M.D.

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c)

și art. 76 C. pen., la 3 pedepse de câte 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

- în baza art. 293 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 C. pen., la 2 luni

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

- în baza art. 36 alin. (1) din

Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C.

pen., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare, sporită cu 6 luni, urmând să execute în final 3 ani și 6 luni

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută arestarea

preventivă și dedusă prevenția de la 26 iunie 2001 la zi.

- M.P.F.

- în baza art. 211 alin. (2) lit. a)

și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 pedepse de câte 5 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., a

revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 359 zile

din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2161/2000 a Judecătoriei sector

6 București, dispunând contopirea acestuia cu pedepsele stabilite în prezenta

cauză.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., au fost contopite cele 3 pedepse de câte 5 ani, inculpatul

urmând să execute 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută arestarea

preventivă și dedusă prevenția de la 26 iunie 2001 la zi.

Inculpații au fost obligați în

solidar la plata sumei de 4.000.000 lei către partea civilă A.I., luându-se act

că părțile vătămate B.V.C. și P.M. nu s-a constituit părți civile.

S-a dispus restituirea, către D.A. a

autoturismului Dacia 1310, certificatului de înmatriculare, cărții tehnice și

cărții de identitate.

Inculpații au fost obligați la

cheltuieli judiciare către stat și onorariul cuvenit apărătorului din oficiu.

Instanța a reținută, în fapt, că cei

doi inculpați, în baza unei înțelegeri prealabile, au săvârșit împreună mai

multe infracțiuni de tâlhărie cum urmează:

- la data de 23 iunie 2001,

inculpatul M.P.F., aflat pe B-dul Unirii, a urmărit-o pe partea vătămată B.V.C.

și, venind în fugă din spatele acesteia, i-a smuls din mână borseta care

conținea suma de 600.000 lei, documente personale, 2 cartele metrou și alte

bunuri, după care s-a urcat într-un autoturism Dacia 1310 culoare galbenă, fără

numere de înmatriculare, care staționa cu portiera din față, dreapta deschisă,

al cărui conducător a demarat apoi și părăsit zona.

- la data de 25 iunie

2001, aproximativ orele 15,00, în aceleași condiții inculpatul M.P.F. a deposedat-o

pe partea vătămată P.M., aflată pe Calea Dudești în București, de geanta de pe

umăr, după care a urcat în autoturismul Dacia 1310 culoare galbenă, fără număr

de înmatriculare și a părăsit zona.

- tot la data de 25

iunie 2001, aproximativ orele 15,20, inculpatul M.P.F. a deposedat-o prin

violență pe partea vătămată A.I., aflată pe str. Anastasie Panu, de geanta de

pe umăr, dispărând apoi, în împrejurările descrise în cazurile precedente, cu

autoturismul Dacia 1310 de culoare galbenă.

În toate cazurile părțile vătămate

au sesizat de îndată organul de poliție.

Tot în ziua de 25

iunie 2001, aproximativ orele 19,30, autoturismul Dacia 1310, de culoare

galbenă, fără numere de înmatriculare, a fost descoperit în circulație și oprit

de către un echipaj al poliției, ocazie cu care a fost identificat conducătorul

auto, în persoana inculpatului M.M.D., lângă care, în dreapta, se afla

inculpatul M.P.F.

În cadrul procedurii de identificare

inculpatul M.M.D. a declarat inițial organelor de poliție că se numește I.S. și

numai ulterior, prin verificările de specialitate a fost stabilită identitatea

reală a acestuia.

Inculpatul M.M.D. nu posedă permis

de conducere auto, iar autoturismul Dacia 1310, folosit pentru deplasare cu

ocazia săvârșirii infracțiunilor este proprietatea numitului D.A., urmând să

fie cumpărat de familia sus-numitului inculpat.

Cu ocazia percheziției corporale a

inculpatului M.P.F. au fost găsite unele dintre obiectele sustrase părții

vătămate B.V.C. (cele două cartele metrou, un breloc tip carabină), acest

inculpat fiind identificat de către părțile vătămate V.C., P.M. și A.I., precum

și de către martora V.R.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a solicitat

majorarea pedepselor aplicate, inculpatul M.P.F., care a solicitat achitarea

întrucât nu a comis faptele imputate și inculpatul M.M.D., care a solicitat

reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 509 din 22

august 2002, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, toate apelurile

declarate în cauză, constatând că situația de fapt a fost bine stabilită,

vinovăția inculpaților dovedită, iar pedepsele corect individualizate.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de

către inculpați.

În recursul parchetului se invocă

netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul cazurilor de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen.,

în sensul că pedepsele aplicate sunt greșit individualizate, fiind prea mici,

iar încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din

Decretul nr. 328/1966 este greșită, impunându-se reținerea formei continuate a

infracțiunii, conform art. 45 alin. (2) C. pen.

Inculpatul M.P.F. a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.,

respectiv eroarea gravă comisă de instanțe prin reținerea săvârșirii faptelor

de către el și, în subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor.

Inculpatul M.M.D. a solicitat

reducerea pedepselor întemeindu-și cererea pe cazul de casare prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Verificând hotărârea atacată pe baza

materialului de la dosar, Curtea constată că recursul parchetului este

întemeiat.

Asemenea, pentru cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 15 și alin. (3) teza a II-a C.

proc. pen., este întemeiat și recursul inculpatului M.M.D., motivul de casare

fiind luat în considerare din oficiu.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite prin mijloacele de probă legal administrate în

cursul procesului penal.

Inculpatul M.M.D. a recunoscut, în

cursul judecății, participarea sa la săvârșirea celor trei infracțiuni de

tâlhărie, al căror autor a fost de fiecare dată, inculpatul M.P.F.

Inculpatul M.P.F. a fost identificat

fără ezitare de toate părțile vătămate și martora V.R., găsindu-se, de altfel,

asupra acestuia și o parte dintre bunurile sustrase părții vătămate B.V.C.

Încadrarea juridică dată faptelor,

cu excepția celei prevăzute de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966,

este legală.

Critica formulată de parchet cu

privire la greșita încadrare juridică a inculpatului M.M.D. de a fi condus,

repetat, autoturismul Dacia 1310 fără să posede permis de conducere auto, numai

în dispozițiile art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, este întemeiată,

în cauză fiind săvârșită o unitate infracțională în forma infracțiunii

continuate, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen.

Asemenea, este fondată și critica

privind greșita individualizare a pedepsei pentru ambii inculpați.

Instanțele nu au dat semnificația

cuvenită gradului de pericol social concret al infracțiunilor, care, în raport

de modul în care a fost concepută săvârșirea acestora și realizată executarea,

este ridicat, inculpații premeditând modul de operare, astfel încât, să le

asigure dispariția rapidă de la locul acțiunilor pentru a nu putea fi

identificați.

Este, astfel, nejustificată și

reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.,

inculpatului M.M.D., conduita bună a cestuia înainte de săvârșirea

infracțiunilor, precum și ulterior, prin comportarea sinceră în cursul

procesului, urmând a fi avută în vedere la individualizarea pedepselor între

limitele legale speciale.

Din oficiu, însă, Curtea ia în

considerare cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 15

C. proc. pen., referitor la constatarea grațierii pedepselor pentru

infracțiunile prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. și art. 36 alin. (1) din

Decretul nr. 328/1966, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, infracțiuni

săvârșite de inculpatul M.M.D., în raport de care va fi admis și recursul

acestui inculpat.

Ținând seama de toate criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., vor fi majorate pedepsele pentru

fiecare infracțiune săvârșită, în cuantum însă mai ridicat pentru inculpatul

M.P.F., în considerarea datelor de caracterizare a persoanei acestui inculpat,

condamnat multiplu, conform fișei de cazier pentru infracțiuni de furt.

Se apreciază că numai prin

stabilirea unor pedepse într-un cuantum superior și diferențiat pentru fiecare

inculpat pot fi realizate optim funcțiile sancțiunii, de constrângere și

reeducare, precum și scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Față de cele ce preced, recursul

inculpatului M.P.F. va fi respins ca nefondat, existența infracțiunilor și

vinovăția recurentului fiind stabilite fără echivoc, iar reducerea pedepselor

nu numai că nu se justifică, ci, dimpotrivă, se impune majorarea acestora.

Conform art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va

deduce din pedepsele aplicate ambilor inculpați timpul arestării preventive de

la 26 iunie 2001, la 15 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul M.M.D. împotriva

deciziei penale nr. 509/ A din 22 august 2002 a Curții de Apel București,

secția II-a penală.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 486 din 21 mai 2002 a Tribunalului București, secția II-a penală, cu

privire la încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de art. 36 din Decretul

nr. 328/1966, pedepsele stabilite și incidența Legii nr. 543/2002.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și a art. 74 – art. 76 C. pen.

Descontopește pedepsele rezultante

în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din

Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., săvârșită de

inculpatul M.M.D. în infracțiunea prevăzută de art. 36 din Decretul nr.

328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia

îl condamnă pe inculpat la un an închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002, constată că pedeapsa aplicată este grațiată.

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatului M.M.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin.

(1) C. pen., la 8 luni închisoare și constată că aceasta este grațiată în baza

art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Majorează pedepsele aplicate pentru

cele trei infracțiuni prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit.

a) și e) C. pen., la câte 5 ani închisoare (pentru inculpatul M.M.D.).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului sus-menționat,

urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Majorează pedepsele aplicate

inculpatului M.P.F. pentru cele 3 infracțiuni, prevăzute de art. 211 alin. (2)

lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la câte 5 ani

închisoare, la câte 7 ani închisoare.

Menține revocarea liberării

condiționate și contopește restul neexecutat de 359 de zile închisoare cu

fiecare din cele trei pedepse stabilite, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul s-o

execute pe cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.P.F. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 26 iunie 2001, la 15 octombrie

2003.

Obligă pe inculpatul M.P.F. să

plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului M.M.D., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 octombrie 2003.