ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4534/2003

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 486 din 21 mai 2002, Tribunalul București i-a condamnat pe inculpații: - M.M.D. - în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., la 3 pedepse de câte 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. - în baza art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 C. pen., la 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. - în baza art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 C. pen., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni, urmând să execute în final 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută arestarea preventivă și dedusă prevenția de la 26 iunie 2001 la zi. - M.P.F. - în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 pedepse de câte 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 359 zile din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 2161/2000 a Judecătoriei sector 6 București, dispunând contopirea acestuia cu pedepsele stabilite în prezenta cauză.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele 3 pedepse de câte 5 ani, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută arestarea preventivă și dedusă prevenția de la 26 iunie 2001 la zi. Inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 4.000.000 lei către partea civilă A.I., luându-se act că părțile vătămate B.V.C. și P.M. nu s-a constituit părți civile. S-a dispus restituirea, către D.A. a autoturismului Dacia 1310, certificatului de înmatriculare, cărții tehnice și cărții de identitate. Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare către stat și onorariul cuvenit apărătorului din oficiu. Instanța a reținută, în fapt, că cei doi inculpați, în baza unei înțelegeri prealabile, au săvârșit împreună mai multe infracțiuni de tâlhărie cum urmează: - la data de 23 iunie 2001, inculpatul M.P.F., aflat pe B-dul Unirii, a urmărit-o pe partea vătămată B.V.C.

și, venind în fugă din spatele acesteia, i-a smuls din mână borseta care conținea suma de 600.000 lei, documente personale, 2 cartele metrou și alte bunuri, după care s-a urcat într-un autoturism Dacia 1310 culoare galbenă, fără numere de înmatriculare, care staționa cu portiera din față, dreapta deschisă, al cărui conducător a demarat apoi și părăsit zona. - la data de 25 iunie 2001, aproximativ orele 15,00, în aceleași condiții inculpatul M.P.F. a deposedat-o pe partea vătămată P.M., aflată pe Calea Dudești în București, de geanta de pe umăr, după care a urcat în autoturismul Dacia 1310 culoare galbenă, fără număr de înmatriculare și a părăsit zona. - tot la data de 25 iunie 2001, aproximativ orele 15,20, inculpatul M.P.F.

a deposedat-o prin violență pe partea vătămată A.I., aflată pe str. Anastasie Panu, de geanta de pe umăr, dispărând apoi, în împrejurările descrise în cazurile precedente, cu autoturismul Dacia 1310 de culoare galbenă. În toate cazurile părțile vătămate au sesizat de îndată organul de poliție. Tot în ziua de 25 iunie 2001, aproximativ orele 19,30, autoturismul Dacia 1310, de culoare galbenă, fără numere de înmatriculare, a fost descoperit în circulație și oprit de către un echipaj al poliției, ocazie cu care a fost identificat conducătorul auto, în persoana inculpatului M.M.D., lângă care, în dreapta, se afla inculpatul M.P.F. În cadrul procedurii de identificare inculpatul M.M.D. a declarat inițial organelor de poliție că se numește I.S.

și numai ulterior, prin verificările de specialitate a fost stabilită identitatea reală a acestuia. Inculpatul M.M.D. nu posedă permis de conducere auto, iar autoturismul Dacia 1310, folosit pentru deplasare cu ocazia săvârșirii infracțiunilor este proprietatea numitului D.A., urmând să fie cumpărat de familia sus-numitului inculpat. Cu ocazia percheziției corporale a inculpatului M.P.F. au fost găsite unele dintre obiectele sustrase părții vătămate B.V.C. (cele două cartele metrou, un breloc tip carabină), acest inculpat fiind identificat de către părțile vătămate V.C., P.M. și A.I., precum și de către martora V.R. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a solicitat majorarea pedepselor aplicate, inculpatul M.P.F., care a solicitat achitarea întrucât nu a comis faptele imputate și inculpatul M.M.D., care a solicitat reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 509 din 22 august 2002, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, toate apelurile declarate în cauză, constatând că situația de fapt a fost bine stabilită, vinovăția inculpaților dovedită, iar pedepsele corect individualizate. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de către inculpați. În recursul parchetului se invocă netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate sub aspectul cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen., în sensul că pedepsele aplicate sunt greșit individualizate, fiind prea mici, iar încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 este greșită, impunându-se reținerea formei continuate a infracțiunii, conform art. 45 alin. (2) C. pen.

Inculpatul M.P.F. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., respectiv eroarea gravă comisă de instanțe prin reținerea săvârșirii faptelor de către el și, în subsidiar, a solicitat reducerea pedepselor. Inculpatul M.M.D. a solicitat reducerea pedepselor întemeindu-și cererea pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul parchetului este întemeiat. Asemenea, pentru cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 15 și alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., este întemeiat și recursul inculpatului M.M.D., motivul de casare fiind luat în considerare din oficiu.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite prin mijloacele de probă legal administrate în cursul procesului penal. Inculpatul M.M.D. a recunoscut, în cursul judecății, participarea sa la săvârșirea celor trei infracțiuni de tâlhărie, al căror autor a fost de fiecare dată, inculpatul M.P.F. Inculpatul M.P.F. a fost identificat fără ezitare de toate părțile vătămate și martora V.R., găsindu-se, de altfel, asupra acestuia și o parte dintre bunurile sustrase părții vătămate B.V.C. Încadrarea juridică dată faptelor, cu excepția celei prevăzute de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, este legală. Critica formulată de parchet cu privire la greșita încadrare juridică a inculpatului M.M.D.

de a fi condus, repetat, autoturismul Dacia 1310 fără să posede permis de conducere auto, numai în dispozițiile art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, este întemeiată, în cauză fiind săvârșită o unitate infracțională în forma infracțiunii continuate, prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen. Asemenea, este fondată și critica privind greșita individualizare a pedepsei pentru ambii inculpați. Instanțele nu au dat semnificația cuvenită gradului de pericol social concret al infracțiunilor, care, în raport de modul în care a fost concepută săvârșirea acestora și realizată executarea, este ridicat, inculpații premeditând modul de operare, astfel încât, să le asigure dispariția rapidă de la locul acțiunilor pentru a nu putea fi identificați.

Este, astfel, nejustificată și reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., inculpatului M.M.D., conduita bună a cestuia înainte de săvârșirea infracțiunilor, precum și ulterior, prin comportarea sinceră în cursul procesului, urmând a fi avută în vedere la individualizarea pedepselor între limitele legale speciale. Din oficiu, însă, Curtea ia în considerare cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 15 C. proc. pen., referitor la constatarea grațierii pedepselor pentru infracțiunile prevăzute de art. 293 alin. (1) C. pen. și art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, infracțiuni săvârșite de inculpatul M.M.D., în raport de care va fi admis și recursul acestui inculpat.

Ținând seama de toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., vor fi majorate pedepsele pentru fiecare infracțiune săvârșită, în cuantum însă mai ridicat pentru inculpatul M.P.F., în considerarea datelor de caracterizare a persoanei acestui inculpat, condamnat multiplu, conform fișei de cazier pentru infracțiuni de furt. Se apreciază că numai prin stabilirea unor pedepse într-un cuantum superior și diferențiat pentru fiecare inculpat pot fi realizate optim funcțiile sancțiunii, de constrângere și reeducare, precum și scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Față de cele ce preced, recursul inculpatului M.P.F. va fi respins ca nefondat, existența infracțiunilor și vinovăția recurentului fiind stabilite fără echivoc, iar reducerea pedepselor nu numai că nu se justifică, ci, dimpotrivă, se impune majorarea acestora.

Conform art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate ambilor inculpați timpul arestării preventive de la 26 iunie 2001, la 15 octombrie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpatul M.M.D. împotriva deciziei penale nr. 509/ A din 22 august 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 486 din 21 mai 2002 a Tribunalului București, secția II-a penală, cu privire la încadrarea juridică a infracțiunii prevăzută de art. 36 din Decretul nr. 328/1966, pedepsele stabilite și incidența Legii nr. 543/2002. Înlătură aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și a art. 74 – art. 76 C. pen. Descontopește pedepsele rezultante în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., săvârșită de inculpatul M.M.D.

în infracțiunea prevăzută de art. 36 din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la un an închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată că pedeapsa aplicată este grațiată. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului M.M.D. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen., la 8 luni închisoare și constată că aceasta este grațiată în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002. Majorează pedepsele aplicate pentru cele trei infracțiuni prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., la câte 5 ani închisoare (pentru inculpatul M.M.D.).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate inculpatului sus-menționat, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Majorează pedepsele aplicate inculpatului M.P.F. pentru cele 3 infracțiuni, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de la câte 5 ani închisoare, la câte 7 ani închisoare. Menține revocarea liberării condiționate și contopește restul neexecutat de 359 de zile închisoare cu fiecare din cele trei pedepse stabilite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul s-o execute pe cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.P.F. împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 26 iunie 2001, la 15 octombrie 2003. Obligă pe inculpatul M.P.F. să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului M.M.D., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2003.