ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3651/2004

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 4534 din 20 noiembrie 2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 7756/2001, s-a admis recursul declarat de reclamanta SC W.E.I. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 436 din 23 aprilie 1998 a Curții de Apel Craiova, secția comercială și s-a modificat, în sensul că s-a respins apelul declarat de pârâta SC Q.I.I. SRL Craiova, împotriva sentinței nr. 1117 din 25 septembrie 1997 a Tribunalului Dolj. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare pârâta SC Q.I.I. SRL Craiova.

Prin primul motiv a criticat hotărârea sub aspectul temeiniciei acesteia și a arătat că, admițând recursul, instanța a obligat-o față de reclamantă la plata sumei de 20.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, fără probe suficiente, soluția corectă fiind aceea de casare cu trimitere în vederea administrării de noi probe pentru stabilirea prejudiciului. Un alt motiv este acela că procedura de citare a părților nu s-a făcut legal, acestea fiind citate doar la ușa instanței și nu într-un ziar de largă răspândire, astfel că hotărârea este opozabilă numai acesteia, ceea ce este inadmisibil în opinia sa. Prin ultimul motiv de contestație, a arătat că recursul formulat de recurentă împotriva deciziei a fost declarat de avocat fără a avea împuternicire legală, ceea ce îl făcea nul, excepție asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.

În drept și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Contestația în anulare poate fi introdusă de partea interesată, pentru motivele prevăzute de art. 317 și 318 C. proc. civ. și în condițiile de admisibilitate evocate de aceste texte de lege. Primul text de lege se referă la situația când partea nu a fost regulat citată pentru ziua când s-a judecat pricina și la ipoteza când hotărârea a fost dată de judecători, cu încălcarea dispozițiilor imperative referitoare la competență. Al doilea text de lege vizează situația când dezlegarea dată este rezultatul unor erori materiale, respectiv când respingând sau admițând în parte recursul, instanța a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Din analiza textelor de lege rezultă că această cale extraordinară de atac poate fi promovată numai de partea care justifică un interes ori pentru motivele limitativ prevăzute, adică de cel vătămat și pentru aspectele formale ale judecății și, nicidecum, nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor ori omisiunea de a se pronunța se referă la motivele de casare invocate de recurent. S-a susținut de către contestatoare, prin primul motiv, care se încadrează în art. 318 teza 1 C. proc. civ., că dezlegarea dată este rezultatul unei analize incorecte și incomplete a probelor, ceea ce nu echivalează, deci, cu o eroare materială în sensul legii, partea tinzând la rejudecarea cauzei pe fond.

Prin al doilea motiv, încadrat în art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a invocat necitarea celorlalte părți, prin publicitate într-un ziar, ceea ce nu poate fi, de asemenea, acceptat, contestatoarea nejustificând interesul, deoarece, nefiind vorba de o garanție a dreptului la apărare, de nelegala citare se poate plânge numai partea care, din această cauză, nu a putut fi prezentă în instanță pentru a-și formula apărările, ceea ce nu este cazul în speță. Prin ultimul motiv de contestație, încadrat în art. 318 teza a 2-a C. proc. civ., a ridicat nepronunțarea instanței asupra excepției nulității recursului, nefiind semnat de cel care l-a formulat, prin reprezentantul său legal. Or, instanța este obligată a se pronunța numai asupra a ceea ce s-a cerut, ceea ce a și făcut, această excepție, nefondată de altfel, nefiind invocată.

Așa fiind, hotărârea este pe deplin la adăpost de criticile formulate și, în baza art. 320 C. proc. civ., contestația în anulare va fi respinsă, la fel ca și cererea de suspendare a executării, iar, pe cale de consecință, contestatoarea va fi obligată, în baza art. 274 C. proc. civ., la cheltuieli de judecată către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC Q.I.I. SRL Craiova, împotriva deciziei nr. 4534 din 20 noiembrie 2003, în dosarul nr. 7756/2001 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Obligă contestatoarea să plătească intimatei, SC W.E.I. SRL Craiova, suma de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2004.