ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5786/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea nr. 407 din 2 martie 2004, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată, formulată de SC B.C. SRL Craiova și a obligat pârâta SC I.C. SRL Brașov să plătească reclamantei suma de 888.666 lei cu titlu de penalități. Împotriva hotărârii primei instanțe, pârâta SC I.C. SRL a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. La termenul din 5 iulie 2004, fixat pentru judecarea apelului pârâta a reiterat cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, pentru motivele arătate prin cererea depusă prin registratură. Prin încheierea din 7 iulie 2004, pronunțată în dosarul nr. 978/2004, Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de petenta – pârâtă și a suspendat executarea sentinței nr. 407 din 2 martie 2004 a Tribunalului Dolj, până la soluționarea apelului.

În considerentele acestei încheieri, instanța a reținut că executarea silită a hotărârii atacate, anterior verificării legalității și temeiniciei acesteia de către instanța de control judiciar, este de natură să prejudicieze interesele legitime ale petentei, cu privire la activitatea curentă. Împotriva acestei Încheieri, intimata – reclamantă a declarat recurs. În motivarea cererii, recurenta a susținut că judecata, având loc în camera de consiliu, încheierea atacată a fost dată cu încălcarea principiului publicității dezbaterilor. Totodată s-a mai susținut că cererea a fost greșit admisă de fond, petenta nedovedind existența acelor împrejurări în raport de care executarea hotărârii ar prejudicia-o.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1335/2005 a respins recursul ca nefondat. În motivarea soluției s-a reținut că în raport de cererea cu care a fost sesizată instanța de control judiciar respectiv cererea de suspendare executare hotărâre sunt incidente dispozițiile art. 300 alin. (3), care fac trimitere la art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de suspendare a executării se judecă în camera de consiliu, astfel că nu poate fi reținută încălcarea principiului publicității dezbaterilor, invocată de recurentă. Cât privește fondul recursului, Înalta Curte a argumentat că fără a prejudicia fondul s-a apreciat că în raport de volumul de activitate al pârâtei, suma la care aceasta a fost obligată prin hotărârea pronunțată la fond, semnificativă fiind sub aspectul cuantumului este de natură a perturba activitatea acesteia.

Totodată s-a reținut că invocarea acelorași motive și ulterior epuizării tuturor căilor de atac, dată fiind lipsa lor de relevanță în cazul unei hotărâri irevocabile, nu este de natură a justifica o lată soluție decât cea pronunțată în cauză. La data de 7 martie 2005, SC B.C. SRL Craiova a formulat contestație în anularea deciziei pronunțată în recurs, iar la data de 13 iunie 2005 a depus motivele acestei contestații, indicând temeiul de drept al cererii ca fiind art. 318 C. proc. civ. Contestatoarea a reținut că hotărârea pronunțată în recurs a fost rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că, greșit s-a reținut a fi incidente în cauză prevederile art. 300, raportat la art. 403 alin. (3) și (4) C. proc.

civ., cât timp normele legale aplicabile sunt cele prevăzute de art. 121, raportat la art. 105 C. proc. civ., având în vedere că pricina privește suspendarea executării unei sentințe formulate pe calea apelului, ca urmare a fost încălcat principiul publicității ședințelor de judecată. O a doua critică formulată pe calea contestației în anulare vizează greșita reținere a „semnificativei vătămări a intereselor legitime ale intimatei”, contestatoarea arătând că nu a fost produsă nici o dovadă în acest sens, iar pe de altă parte debitoarea avea la îndemână căile de atac, menite a cenzura eventual hotărârea fondului. Contestatoarea mai susține că instanța de recurs a omis să ia în examinare al treilea motiv de recurs nepronunțându-se asupra acestuia, motiv ce atrage anularea deciziei.

Pentru cele trei motive dezvoltate prin cerere, contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anularea deciziei atacate și pe fond respingerea cererii de suspendare a executării hotărârii pronunțate în primă instanță. Contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, fiind de strictă interpretare. Astfel potrivit art. 318 C. proc. civ., temei indicat de contestatoarea în cauză, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificarea sau de casare.

Prima ipoteză are în vedere erori materiale evidente, referitoare la aspectele formale ale judecării recursului. În speță, invocarea încălcării principiului publicității ședințelor de judecată nu se încadrează în prevederile tezei 1 a art. 318 C. proc. civ., greșelile materiale, așa cum au fost acestea stabilite de practica judiciară făcând trimitere la greșeli de fapt, involuntive, ceea ce nu este cazul de față. Nici critica deciziei privind greșita reținere a vătămării grave a intereselor legitime ale intimatei nu poate fi apreciată greșeală materială, în sensul art. 318 teza 1 C. proc. civ., în fapt critica vizează greșeli de judecată pe fond însăși contestatoarea a arătat că petenta nu a produs dovezi în susținerea cererii de suspendare.

Cât privește ultima critică, vizând teza 2 a art. 318 C. proc. civ., respectiv omisiunea examinării celui de al treilea motiv de recurs, nici acesta nu poate fi reținută ca îndeplinind cerințele art. mai sus arătat, cât timp, în recurs a fost criticată hotărârea pronunțată la fond sub aspectul încălcării prejudiciului publicității ședințelor de judecată precum și lipsa probelor în susținerea cererii de suspendare, astfel că motivarea deciziei a răspuns în totalitate criticilor invocate. Prin urmare, constatând că cererea formulată de contestatoarea SC B.C. SRL Craiova este nefondată, Înalta Curte urmează a o respinge. Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimată, Curtea reține că acestea nu au fost dovedite, la dosar fiind depusă în xerocopie, necertificat ordinul de plată din 30 iunie 2004, care nu face trimitere la prezentul dosar, drept urmare Curtea le va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anularea hotărârii nr. 1335 din 24 februarie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială în dosarul nr. 11225/2004 formulată de contestatoarea SC B.C. SRL Craiova. Respinge cererea ce cheltuieli de judecată ca nedovedită. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2005.