ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 579/2009

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 579/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea adresată la data de 3 aprilie 2006 Judecătoriei Craiova, reclamanta SC

M.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, să se dispună

rezilierea contractului de vânzare - cumpărare nr. 67 din 27 mai 2005 și

obligarea pârâtei la plata penalităților contractuale în cuantum de 55.175,92

Ron, cu cheltuieli de judecată.

La

data de 8 septembrie 2006 pârâta SC C. SRL a formulat întâmpinare și cerere

reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de

4.200 Euro, datorată conform cap. III pct. 2 din contract.

Judecătoria

Craiova, constatând incidența dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.,

prin sentința civilă nr. 6557, pronunțată la data de 8 septembrie 2006, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției comerciale a

Tribunalului Dolj, instanță care, prin sentința nr. 3765, pronunțată la data de

26 iunie 2007, a respins acțiunea principală ca neîntemeiată; a admis cererea

reconvențională și a obligat pârâta reconvențională SC M.S. SRL să plătească reclamantei

reconvenționale SC C. SRL echivalentul în lei la cursul oficial al B.N.R. din

data de 8 septembrie 2006, data formulării cererii, a sumei de 4.200 Euro și

suma de 1.475 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, cu referire la cererea principală,

că nu sunt îndeplinite condițiile formulării unei acțiuni în rezilierea

contractului, reclamanta fiind în culpă cu privire la executarea propriilor

obligații asumate, iar o cerere ce vizează executarea unui contract nu poate fi

formulată în cadrul unei acțiuni care tinde la desființarea acestuia în raport

de art. 1020-1021 C. civ., iar, cu referire la cererea reconvențională, a făcut

aplicarea art. 969 C. civ., motivat de faptul că reclamanta reconvențională și-a

îndeplinit obligația de a livra produsele ce au format obiectul contractului de

vânzare-cumpărare, iar pârâta reconvențională a refuzat să achite

contravaloarea lor, nemulțumită fiind de modalitatea de montare.

Secția

comercială a Curții de Apel Craiova, prin decizia nr. 75, pronunțată la data de

19 martie 2008, a admis apelul formulat de reclamanta pârâtă reconvențională SC

M.S. SRL, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis acțiunea principală, a

dispus rezilierea contractului nr. 67 din 27 mai 2005, a obligat pârâta să

plătească reclamantei suma de 55.175,92 lei, reprezentând despăgubiri, și suma

de 2.592 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând cererea

reconvențională.

Pentru

a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că, din probele

administrate, rezultă fără echivoc că lucrările executate de pârâtă nu au

corespuns cerințelor stabilite prin contract, nici din punct de vedere

cantitativ (lipsa cortinei), nici calitativ, în raport de obiectul

contractului, situație în care acțiunea în reziliere este admisibilă, iar

cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor întemeiată, conform

clauzei penale și dispozițiilor art. 1066 și art. 1082 C. civ. și a considerat

că atât timp cât intimata nu și-a îndeplinit integral obligația de livrare a

produselor, nu poate pretinde ca apelanta să plătească a doua tranșă a prețului

solicitată prin cerere reconvențională.

Împotriva

deciziei pronunțată în apel a formulat recurs intimata SC C. SRL, invocând

motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. și solicitând

modificarea acestei hotărâri în sensul respingerii apelului formulat de

reclamanta pârâtă SC M.S. SRL în cauză.

În

esență, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a

arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, străine de natura

pricinii, față de probele administrate, instanța de apel neanalizând contractul

de asociere în participațiune încheiat la data de 1 ianuarie 2005 între SC C.

SRL și SC D.C. SRL, pe de o parte, și SC M.S. SRL, pe de altă parte și

interpretând greșit concluziile expertului tehnic B.C., cu referire la peretele

cortină, iar, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., s-a arătat că decizia pronunțată în apel este „fără temei legal, fiind

dată cu aplicarea greșită a legii”, întrucât, prin susținerea făcută de

apelantă, pentru prima dată în apel, în sensul că SC C. SRL nu ar fi livrat

integral produsele ce au făcut obiectul contractului, s-au încălcat prevederile

art. 294 alin. (1) C. proc. civ.; prin acordarea penalităților de întârziere în

cuantumul stabilit prin acțiunea introductivă, ce trebuie diminuat, s-au

încălcat prevederile art. 1070 C. civ., iar, prin greșita interpretare a

probelor administrate, cu referire la schițele și planșele depuse de expert, cu

consecința nesocotirii valorii juridice probante a acestora, s-au încălcat

prevederile art. 969 C. civ., recurenta neprecizând relevanța criticilor

referitoare la superficialitatea instanței de apel în stabilirea taxei judiciare

de timbru sau relevanța evocării aspectelor vizând fondul cauzei, față de

decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care

statuează asupra obiectului recursului.

Prin

întâmpinarea formulată în cauză intimata a solicitat respingerea recursului,

apreciind neîntemeiate criticile formulate în susținerea acestei cereri.

Recursul

este nefondat.

Astfel,

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești

atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină dar și atunci când

hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.

Având

în vedere că recurenta nu a indicat motivele contradictorii ori străine de

natura pricinii, iar examinarea considerentelor deciziei atacate nu le relevă,

aspectele evocate în susținerea precizatului motiv de recurs referindu-se la

probe pretins a fi fost neanalizate sau greșit interpretate de către instanța

de apel, se constată neîndeplinirea cerințelor acestui text legal.

Potrivit

art. 294 alin. (1) în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau

obiectul cererii de chemare în judecată, conform regulii de drept

tantum

devolutum tantum judicatum

, deci prin intermediul apelului nu se poate

lărgi cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, cerințe respectate de

instanța de apel, așa încât nu se poate primi critica încălcării evocatelor

dispoziții legale.

Cum

stabilirea cuantumului penalităților de întârziere este o chestiune de fapt ce

excede controlului casației, iar art. 1070 C. civ. instituie o facultate și nu

o obligație a judecătorului în diminuarea penalității și cum aspectele invocate

în argumentarea nerespectării art. 969 C. civ. vizează situația de fapt

reținută de instanța de apel urmare a interpretării probelor administrate, nu

se poate reține încălcarea acestor prevederi de către instanța de apel, așa

încât nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsește

incidența în speță.

Pentru

aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul declarat în cauză și, constatând neîndeplinite

condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la

dovedirea cheltuielilor de judecată efectuate, pe care partea căzută în

pretențiuni este obligată să le plătească, la cerere, părții îndreptățite, va

respinge cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de

judecată, în lipsa unor astfel de dovezi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta-reclamantă

reconvențională SC C. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 75 pronunțată la 19

martie 2008 de Curtea de Apel Craiova.

Respinge cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei la plata

cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi

24 februarie 2009.