ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 579/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată la data de 3 aprilie 2006 Judecătoriei Craiova, reclamanta SC M.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, să se dispună rezilierea contractului de vânzare - cumpărare nr. 67 din 27 mai 2005 și obligarea pârâtei la plata penalităților contractuale în cuantum de 55.175,92 Ron, cu cheltuieli de judecată. La data de 8 septembrie 2006 pârâta SC C. SRL a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 4.200 Euro, datorată conform cap. III pct. 2 din contract. Judecătoria Craiova, constatând incidența dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., prin sentința civilă nr. 6557, pronunțată la data de 8 septembrie 2006, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției comerciale a Tribunalului Dolj, instanță care, prin sentința nr. 3765, pronunțată la data de 26 iunie 2007, a respins acțiunea principală ca neîntemeiată; a admis cererea reconvențională și a obligat pârâta reconvențională SC M.S. SRL să plătească reclamantei reconvenționale SC C. SRL echivalentul în lei la cursul oficial al B.N.R. din data de 8 septembrie 2006, data formulării cererii, a sumei de 4.200 Euro și suma de 1.475 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, cu referire la cererea principală, că nu sunt îndeplinite condițiile formulării unei acțiuni în rezilierea contractului, reclamanta fiind în culpă cu privire la executarea propriilor obligații asumate, iar o cerere ce vizează executarea unui contract nu poate fi formulată în cadrul unei acțiuni care tinde la desființarea acestuia în raport de art. 1020-1021 C. civ., iar, cu referire la cererea reconvențională, a făcut aplicarea art. 969 C. civ., motivat de faptul că reclamanta reconvențională și-a îndeplinit obligația de a livra produsele ce au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare, iar pârâta reconvențională a refuzat să achite contravaloarea lor, nemulțumită fiind de modalitatea de montare.

Secția comercială a Curții de Apel Craiova, prin decizia nr. 75, pronunțată la data de 19 martie 2008, a admis apelul formulat de reclamanta pârâtă reconvențională SC M.S. SRL, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis acțiunea principală, a dispus rezilierea contractului nr. 67 din 27 mai 2005, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 55.175,92 lei, reprezentând despăgubiri, și suma de 2.592 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând cererea reconvențională.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că, din probele administrate, rezultă fără echivoc că lucrările executate de pârâtă nu au corespuns cerințelor stabilite prin contract, nici din punct de vedere cantitativ (lipsa cortinei), nici calitativ, în raport de obiectul contractului, situație în care acțiunea în reziliere este admisibilă, iar cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor întemeiată, conform clauzei penale și dispozițiilor art. 1066 și art. 1082 C. civ. și a considerat că atât timp cât intimata nu și-a îndeplinit integral obligația de livrare a produselor, nu poate pretinde ca apelanta să plătească a doua tranșă a prețului solicitată prin cerere reconvențională.

Împotriva deciziei pronunțată în apel a formulat recurs intimata SC C. SRL, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea acestei hotărâri în sensul respingerii apelului formulat de reclamanta pârâtă SC M.S. SRL în cauză. În esență, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, față de probele administrate, instanța de apel neanalizând contractul de asociere în participațiune încheiat la data de 1 ianuarie 2005 între SC C. SRL și SC D.C. SRL, pe de o parte, și SC M.S. SRL, pe de altă parte și interpretând greșit concluziile expertului tehnic B.C., cu referire la peretele cortină, iar, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., s-a arătat că decizia pronunțată în apel este „fără temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii”, întrucât, prin susținerea făcută de apelantă, pentru prima dată în apel, în sensul că SC C. SRL nu ar fi livrat integral produsele ce au făcut obiectul contractului, s-au încălcat prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.; prin acordarea penalităților de întârziere în cuantumul stabilit prin acțiunea introductivă, ce trebuie diminuat, s-au încălcat prevederile art. 1070 C. civ., iar, prin greșita interpretare a probelor administrate, cu referire la schițele și planșele depuse de expert, cu consecința nesocotirii valorii juridice probante a acestora, s-au încălcat prevederile art. 969 C. civ., recurenta neprecizând relevanța criticilor referitoare la superficialitatea instanței de apel în stabilirea taxei judiciare de timbru sau relevanța evocării aspectelor vizând fondul cauzei, față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., care statuează asupra obiectului recursului. Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata a solicitat respingerea recursului, apreciind neîntemeiate criticile formulate în susținerea acestei cereri. Recursul este nefondat. Astfel, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea unei hotărâri judecătorești atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină dar și atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei. Având în vedere că recurenta nu a indicat motivele contradictorii ori străine de natura pricinii, iar examinarea considerentelor deciziei atacate nu le relevă, aspectele evocate în susținerea precizatului motiv de recurs referindu-se la probe pretins a fi fost neanalizate sau greșit interpretate de către instanța de apel, se constată neîndeplinirea cerințelor acestui text legal.

Potrivit art. 294 alin. (1) în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, conform regulii de drept tantum devolutum tantum judicatum , deci prin intermediul apelului nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, cerințe respectate de instanța de apel, așa încât nu se poate primi critica încălcării evocatelor dispoziții legale. Cum stabilirea cuantumului penalităților de întârziere este o chestiune de fapt ce excede controlului casației, iar art. 1070 C. civ. instituie o facultate și nu o obligație a judecătorului în diminuarea penalității și cum aspectele invocate în argumentarea nerespectării art. 969 C. civ. vizează situația de fapt reținută de instanța de apel urmare a interpretării probelor administrate, nu se poate reține încălcarea acestor prevederi de către instanța de apel, așa încât nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. nu-și găsește incidența în speță. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză și, constatând neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la dovedirea cheltuielilor de judecată efectuate, pe care partea căzută în pretențiuni este obligată să le plătească, la cerere, părții îndreptățite, va respinge cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în lipsa unor astfel de dovezi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta-reclamantă reconvențională SC C. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 75 pronunțată la 19 martie 2008 de Curtea de Apel Craiova. Respinge cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2009.