ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2849/2008

ÎNALTA CURTE DE C.A.S.AȚIE ȘI JUSTIȚIE

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Contestatoarea SC R. SRL cu sediul în

Craiova, a chemat în judecată pe intimata A.V.A.S. București, solicitând

anularea formelor de executare dispuse în baza Ordinului nr. 1433 din 13 iunie 2006,

repunerea părților în situația anterioară și obligarea la cheltuieli de

judecată.

Judecătoria Craiova,

prin sentința civilă nr. 7200 din 26 noiembrie 2006, în temeiul dispozițiilor art.

46 din O.U.G. nr. 51/1998 a declinat competența de soluționare a pricinii, în

favoarea Curții de Apel București.

Această instanță, la

rândul său și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Craiova, susținând

aplicarea regulilor procedurale generale - art. 399 și urm. C. proc. civ.

Conflictul negativ de

competență a fost soluționat prin Decizia nr. 1673 din 4 mai 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, care a stabilit competența de soluționare în

favoarea Curții de Apel București, considerând aplicabile dispozițiile legii

speciale.

Prin sentința

comercială nr. 14 din 28 ianuarie 2008, curtea de apel a admis în parte

contestația, a obligat pe intimată să restituie contestatoarei suma de 1.100

lei cu dobânzi legale calculate de la 22 iunie 2006 și suma de 96,96 lei

cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a

reținut, în esență, că prin Ordinul atacat A.V.A.S. a dispus înființarea popririi

asupra conturilor contestatoarei pentru sumele de 3.444 lei din care însă suma

de 1.100 lei a fost plătită la data de 21 iunie 2006, astfel încât aceasta din

urmă apare ca o plată nedatorată ce este supusă restituirii.

Cu privire la

excepțiile invocate, instanța a reținut că, prin neîndeplinirea procedurii

prealabile stabilite de art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 nu s-a produs o vătămare

ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor îndeplinite, notificarea

debitorului cedat nu era necesară întrucât aplicațiile sunt prevederile Legii nr.

55/2003 și nu cele ale art. 13, 41 și 58 din O.U.G. nr. 51/1998.

Împotriva sentinței

astfel pronunțate părțile au declarat recurs.

Contestatoarea SC R.

SRL susține că instanța de fond nu a analizat extrasele de cont ale Trezoreriei

Craiova din care rezultă că întreaga creanță a fost virată creditorului.

Intimata A.V.A.S.,

și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art.

304

1

C. proc. civ. susținând că în mod greșit instanța a obligat pe

creditor la dobânzi pentru suma de 1.100 lei, în condițiile în care debitoarea

în mod voluntar a plătit în plus suma de 847,33 lei, față de creanța

suplimentară de 252,67 lei reprezentând contribuția la C.A.S. Constanța.

Recursul

contestatoarei va fi anulat ca netimbrat.

Prevederile art. 1 și

20 din Legea nr. 146/1997 stabilesc obligativitatea plății taxelor de timbru

pentru cererile adresate instanțelor judecătorești sub sancțiunea anulării ca

netimbrate.

Recurenta a fost

citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului

judiciar, obligație pe care nu a îndeplinit-o, dar de care este condiționată

legala sesizare a instanței.

Astfel în temeiul

textelor de lege citate, recursul contestatoarei declarat împotriva sentinței

comerciale nr. 14 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București

va fi anulat ca netimbrat.

Recursul intimatei A.V.A.S.

este nefondat și va fi respins.

Prin Ordinul nr. 1433

din 13 iunie 2006, ce formează obiectul judecății, A.V.A.S. a dispus

înființarea popririi asupra conturilor debitorului până la concurența sumei de

3.443,47 lei, sumă pe care creditoarea a încasat-o la 22 iunie 2006, așa cum

rezultă din adresa din 15 noiembrie 2007 a Agenției N.Titulescu a SC R.B. SA.

Titlul executoriu

contestat nu cuprindea și datoria de care recurenta amintește numai în motivele

de recurs, aceea de 252,67 lei preluată de la C.A.S. Constanța și care nu face

obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.

În mod judicios, instanța

de fond, constatând neîntemeiate excepțiile invocate a stabilit că suma de 1.100

lei plătită de debitoarea contestatoare la data de 21 iunie 2006 este un titlu

nedatorat și a obligat la restituirea ei cu dobânzile legale în condițiile art.

43 C. com.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea A.V.A.S. împotriva

sentinței comerciale nr. 14 din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca

netimbrat, recursul declarat de contestatoarea SC R. SRL Craiova împotriva

sentinței comerciale nr. 14 din 28 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială.

Respinge, ca nefondat

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. București împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2008.