ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2839/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1297 din 29 aprilie 2002, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.R.R.S.T.R., a obligat pârâta SC T.C.G. SRL să plătească reclamantei suma de 529.000.054 lei reprezentând despăgubiri, a anulat ca netimbrată cererea reconvențională, a respins cererea de chemare în garanție și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 19.570.769 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărârea, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a reținut în esență că: 1. Sunt întrunite condițiile legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale întrucât societatea pârâtă prin fapta sa de a continua să ocupe și să folosească spațiul i-a produs societății reclamante un prejudiciu constând în lipsa de folosință a imobilului; 2. În ceea ce privește cererea reconvențională, pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de a depune taxa judiciară de timbru iar cu privire la cererea de chemare în garanție, a constatat că nu sunt întrunite condițiile instituției îmbogățirii fără justă cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC T.C.G.

SRL CRAIOVA. Prin decizia nr. 516 din 4 aprilie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe pe considerentul că instanța avea obligația să stabilească cuantumul taxei de timbru și să citeze pârâta în acest sens. După rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției Comerciale a Tribunalului Dolj la nr. 5049/COM/2003. Prin sentința nr. 158 din 12 martie 2004, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta S.R.R.S.T.R. CRAIOVA, a obligat pârâta-reclamantă către reclamanta-pârâtă la plata sumei de 548.793.899 lei reprezentând despăgubiri și la 19.570.869 lei cheltuieli de judecată, a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC T.C.G.

SRL CRAIOVA și cererea de chemare în garanție formulată de SC D.C. SRL CRAIOVA. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a reținut în esență că: Prin sentința nr. 1034 din 26 august 1997 a Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, irevocabilă prin decizia nr. 2197 din 5 aprilie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială, a fost reziliat contractul de închiriere nr. 513 din 28 decembrie 2005 încheiat între reclamantul S.T. OLTENIA și pârâta SC T. SRL CRAIOVA și s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în Craiova.

La data de 20 iulie 2001, urmare a întocmirii unui proces verbal de predare-primire, imobilul a fost predat reclamantei, situație în raport de care s-a constatat că ocupând fără drept spațiul în litigiu după rezilierea contractului de închiriere, pârâta SC T. SRL CRAIOVA datorează reclamantei despăgubiri în cuantum de 527.838.800 lei la care se adaugă suma de 20.955.099 lei, reprezentând contravaloarea chiriei aferente perioadei ianuarie-martie 1998. Referitor la cererea de chemare în garanție, s-a constatat că pârâta nu are calitate procesuală activă având în vedere faptul că nu este parte în contractul de asociere în participațiune nr. 267 din 1 noiembrie 1998 încheiat între SC M.G.M. T. SRL CRAIOVA și SC D.C.

SRL CRAIOVA, iar în ceea ce privește cererea reconvențională s-a reținut că îmbunătățirile în valoare de 126.000.000 lei au fost executate cu încălcarea art. 7 alin. (2) din contractul de închiriere, parte din acestea în valoare de 80.000.000 lei, fiind executate de chemata în garanție SC D.C. SRL CRAIOVA și nu de către pârâtă. Împotriva sentinței comerciale a declarat apel pârâta SC . RL CRAIOVA, însă fără a preciza criticile privind netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate. Prin decizia nr. 280 din 25 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 776/COM/2004, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC T. SRL CRAIOVA.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că instanța de fond a pronunțat temeinicia și legală atât în ceea ce privește soluționarea acțiunii cât și în ceea ce privește cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC T. SRL CRAIOVA, ceritficând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia nr. 4379 din 30 septembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 9994/2004, a fost admis recursul declarat de pârâta SC T. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 280 din 25 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, a fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecarea apelului, la aceiași instanță.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția comercială, sub nr. 4045/COMRJ/2005. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin deciziai nr. 163 din 11 iulie 2006, a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de administratorul judiciar T.V. al intimatei chemate în garanție SC D.C. SRL CRAIOVA și a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC T.C.G. SRL CRAIOVA împotriva sentinței nr. 458 din 12 martie 2004 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 5049/COM/2003, în contradictoriu cu reclamanta S.R.R.S.T.R. OLTENIA, intimata chemată în garanție SC D.C. SRL CRAIOVA prin administrator judiciar T.V.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a reținut, în esență, că instanța de fond, în mod corect, a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 998 – art. 999 C. proc. civ. și a respins cererea de chemare în garanție constatând că nu există raporturi juridice între intimată și apelanta chemată în garanție. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat pârâta SC T.C.G. SRL CRAIOVA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că încheiarea de amânare a pronunțării din 4 iulie 2006 este lovită de nulitate ca urmare a greșitei compuneri a instanței în sensul că s-a făcut de un singur judecător și că instanța de apel nu a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 42 din legea nr. 64/1995 republicată (actualmente art. 36 din legea nr85/2006) cel puțin în privința cererii de chemare în garanție.

În consecință, în temeiul art. 304 pct. 1 și pct. 9 C. proc. civ., pârâta SC T.C.G. SRL CRAIOVA a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: 1. În ceea ce privește nulitatea încheierii de amânare a pronunțării din 4 iulie 2006 urmare a faptului că a fost semnată de un singur judecător, nu este întemeiată atât timp cât deliberarea și semnarea deciziei s-au făcut în compunerea legală a instanței; 2. În ceea ce privește suspendarea judecății potrivit dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 (republicată). Potrivit dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995 (republicată) „de la data deschiderii procedurii, se suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor aspra debitorului și bunurilor sale”.

În speță, cum corect a apreciat și instanța de apel nu sunt incidente dispozițiile acestui text de lege deoarece nu sunt întrunite cerințele expres prevăzute de dispozițiile legale invocate de intimată în susținerea cererii. Față de cele ce preced, rezultă că decizia atacată este legală și drept urmare, Înalta Curte va respinge recursul conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC T.C.G. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 163 din 11 iulie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2007.