ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2839/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2839/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1297 din
29 aprilie 2002, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ,
a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.R.R.S.T.R., a obligat
pârâta SC T.C.G. SRL să plătească reclamantei suma de 529.000.054 lei reprezentând
despăgubiri, a anulat ca netimbrată cererea reconvențională, a respins cererea
de chemare în garanție și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de
19.570.769 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această
hotărârea, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a
reținut în esență că:
Sunt întrunite condițiile
legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale întrucât societatea
pârâtă prin fapta sa de a continua să ocupe și să folosească spațiul i-a produs
societății reclamante un prejudiciu constând în lipsa de folosință a imobilului;
În ceea ce privește
cererea reconvențională, pârâta nu și-a îndeplinit obligația legală de a depune
taxa judiciară de timbru iar cu privire la cererea de chemare în garanție, a
constatat că nu sunt întrunite condițiile instituției îmbogățirii fără justă
cauză.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs pârâta SC T.C.G. SRL CRAIOVA.
Prin decizia nr. 516 din 4
aprilie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a admis recursul, a
casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe pe
considerentul că instanța avea obligația să stabilească cuantumul taxei de
timbru și să citeze pârâta în acest sens.
După rejudecare, dosarul a
fost înregistrat pe rolul Secției Comerciale a Tribunalului Dolj la nr. 5049/COM/2003.
Prin sentința nr. 158 din 12
martie 2004, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ,
a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta S.R.R.S.T.R. CRAIOVA, a
obligat pârâta-reclamantă către reclamanta-pârâtă la plata sumei de 548.793.899
lei reprezentând despăgubiri și la 19.570.869 lei cheltuieli de judecată, a
respins acțiunea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC T.C.G. SRL
CRAIOVA și cererea de chemare în garanție formulată de SC D.C. SRL CRAIOVA.
Pentru a pronunța această
hotărâre, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a
reținut în esență că:
Prin sentința nr. 1034 din
26 august 1997 a Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ,
irevocabilă prin decizia nr. 2197 din 5 aprilie 2001 a Curții Supreme de
Justiție, secția comercială, a fost reziliat contractul de închiriere nr. 513
din 28 decembrie 2005 încheiat între reclamantul S.T. OLTENIA și pârâta SC T.
SRL CRAIOVA și s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în Craiova.
La data de 20 iulie 2001,
urmare a întocmirii unui proces verbal de predare-primire, imobilul a fost
predat reclamantei, situație în raport de care s-a constatat că ocupând fără
drept spațiul în litigiu după rezilierea contractului de închiriere, pârâta SC
T. SRL CRAIOVA datorează reclamantei despăgubiri în cuantum de 527.838.800 lei
la care se adaugă suma de 20.955.099 lei, reprezentând contravaloarea chiriei aferente
perioadei ianuarie-martie 1998.
Referitor la cererea de
chemare în garanție, s-a constatat că pârâta nu are calitate procesuală activă
având în vedere faptul că nu este parte în contractul de asociere în
participațiune nr. 267 din 1 noiembrie 1998 încheiat între SC M.G.M. T. SRL
CRAIOVA și SC D.C. SRL CRAIOVA, iar în ceea ce privește cererea reconvențională
s-a reținut că îmbunătățirile în valoare de 126.000.000 lei au fost executate
cu încălcarea art. 7 alin. (2) din contractul de închiriere, parte din acestea
în valoare de 80.000.000 lei, fiind executate de chemata în garanție SC D.C. SRL
CRAIOVA și nu de către pârâtă.
Împotriva sentinței
comerciale a declarat apel pârâta SC . RL CRAIOVA, însă fără a preciza
criticile privind netemeinicia și nelegalitatea hotărârii atacate.
Prin decizia nr. 280 din 25
iunie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 776/COM/2004, a
fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta SC T. SRL CRAIOVA.
Pentru a pronunța această
decizie, Curtea a reținut că instanța de fond a pronunțat temeinicia și legală
atât în ceea ce privește soluționarea acțiunii cât și în ceea ce privește
cererea reconvențională și cererea de chemare în garanție împotriva acestei
decizii a declarat recurs pârâta SC T. SRL CRAIOVA, ceritficând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia nr. 4379 din 30
septembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr.
9994/2004, a fost admis recursul declarat de pârâta SC T. SRL CRAIOVA împotriva
deciziei nr. 280 din 25 iunie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția comercială,
a fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecarea apelului, la aceiași
instanță.
În rejudecare, cauza a fost
înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția comercială, sub nr. 4045/COMRJ/2005.
Curtea de Apel Craiova, secția
comercială, prin deciziai nr. 163 din 11 iulie 2006, a respins cererea de
suspendare a cauzei formulată de administratorul judiciar T.V. al intimatei
chemate în garanție SC D.C. SRL CRAIOVA și a respins, ca nefondat, apelul
declarat de pârâta SC T.C.G. SRL CRAIOVA împotriva sentinței nr. 458 din 12
martie 2004 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ,
în dosarul nr. 5049/COM/2003, în contradictoriu cu reclamanta S.R.R.S.T.R. OLTENIA,
intimata chemată în garanție SC D.C. SRL CRAIOVA prin administrator judiciar T.V.
Pentru a pronunța această
decizie, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a reținut, în esență, că
instanța de fond, în mod corect, a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.
998 – art. 999 C. proc. civ. și a respins cererea de chemare în garanție
constatând că nu există raporturi juridice între intimată și apelanta chemată
în garanție.
Împotriva acestei ultime
hotărâri a declarat recurs în termen legal, motivat și timbrat pârâta SC T.C.G.
SRL CRAIOVA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în
esență că încheiarea de amânare a pronunțării din 4 iulie 2006 este lovită de
nulitate ca urmare a greșitei compuneri a instanței în sensul că s-a făcut de
un singur judecător și că instanța de apel nu a dispus suspendarea judecății în
temeiul art. 42 din legea nr. 64/1995 republicată (actualmente art. 36 din
legea nr85/2006) cel puțin în privința cererii de chemare în garanție.
În consecință, în temeiul art.
304 pct. 1 și pct. 9 C. proc. civ., pârâta SC T.C.G. SRL CRAIOVA a solicitat
admiterea recursului, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța
de apel.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește
nulitatea încheierii de amânare a pronunțării din 4 iulie 2006 urmare a
faptului că a fost semnată de un singur judecător, nu este întemeiată atât timp
cât deliberarea și semnarea deciziei s-au făcut în compunerea legală a instanței;
În ceea ce privește
suspendarea judecății potrivit dispozițiilor art. 42 din Legea nr. 64/1995
(republicată).
Potrivit dispozițiilor art. 42
din Legea nr. 64/1995 (republicată) „de la data deschiderii procedurii, se
suspendă toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea
creanțelor aspra debitorului și bunurilor sale”.
În speță, cum corect a
apreciat și instanța de apel nu sunt incidente dispozițiile acestui text de
lege deoarece nu sunt întrunite cerințele expres prevăzute de dispozițiile
legale invocate de intimată în susținerea cererii.
Față de cele ce preced,
rezultă că decizia atacată este legală și drept urmare, Înalta Curte va
respinge recursul conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta SC T.C.G. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 163 din 11 iulie 2006 a
Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 septembrie 2007.