ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2402/2006

Asupra recursurilor penale de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1301 din 18

octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, în baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., și art. 16

din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul C.M.C. la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

În baza art. 83 C. pen., art. 7 din

Legea nr. 543/2002 s-a revocat atât suspendarea condiționată, cât și grațierea

condiționată pentru pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat,

prin sentința penală nr. 1914 din 15 noiembrie 2002, pronunțată de Judecătoria

sectorului 1 București și a dispus executarea în întregime a acesteia alături

de pedeapsa aplicată în cauză.

În final, s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa de 6 ani închisoare, în condițiile art. 71 și 64 lit. a) și

b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe 5 ani.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit.

a) C. pen., și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.G. la

pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 148 din 27 februarie 2001 a Tribunalului București și

a dispus contopirea restului rămas neexecutat din aceasta de 526 zile cu

pedeapsa prezentă, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare,

la care s-a adăugat un spor de 4 luni, în final, urmând să execute 4 ani și 4

luni închisoare, în condițiile art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o

durată de 5 ani.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că inculpații, în ziua de 22 aprilie 2005, au

intermediat și respectiv vândut cantitatea de 5 doze de heroină martorului G.F.

S-a mai reținut că ambii inculpați, în cursul urmăririi penale, au formulat

denunțuri ce au avut ca finalitate trimiterea în judecată a inculpatului M.D.G.

și a inculpatului R.M. prin rechizitoriul întocmit la 11 octombrie 2005 de

către D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial București.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații care au solicitat redozarea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 1016 din 19

decembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București s-a admis apelul

declarat de inculpatul C.M.C., s-a desființat în parte sentința și rejudecând

în fond, în aceste limite, s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 37 lit.

a), art. 83 C. pen., și art. 7 din Legea nr. 543/2002, urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa de 3 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) C. pen.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

S-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul C.G.

S-a motivat în considerente că fapta

dedusă judecății a fost comisă la 22 aprilie 2005, ulterior împlinirii

termenului de încercare redus ca urmare a actului de grațiere, astfel încât,

potrivit art. 38 alin. (2) C. pen., condamnările anterioare nu atrag starea de

recidivă urmare a intervenirii reabilitării de drept.

S-a mai susținut că, întrucât

termenul de reabilitare s-a împlinit înainte de împlinirea termenului condiție

al grațierii, chiar dacă prezenta faptă a fost comisă în interiorul acestui

termen, revocarea grațierii nu poate opera, fiind lipsit de eficiență.

În termen legal, împotriva acestor

hotărâri au declarat recurs inculpații care le-au criticat numai cu privire la

individualizarea pedepselor, solicitând reducerea lor la limita permisă de

lege, iar inculpatul C.G. a solicitat și înlăturarea sporului de 4 luni

închisoare aplicat.

Criticile vor fi examinate în raport

de prevederile cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., constatându-se, însă, că recursurile sunt nefondate.

Astfel, în considerarea

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, cât și a dispozițiilor art. 74 C.

pen., instanțele au stabilit pedepse sub limita minimă specială de 10 ani

închisoare, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În ce privește pe inculpatul C.M.C. instanța

de apel, înlăturând starea de recidivă și consecințele suspendării și grațierii

condiționate, a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare la limita prevăzută de art.

76 lit. a) C. pen., limita legală sub care pedeapsa nu mai poate fi redusă.

În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului

C.G. aceasta respectă dispozițiile art. 72 C. pen.

În același timp, instanțele au

acordat eficiență și dispozițiilor art. 74 C. pen., coborând pedeapsa nu numai

la jumătatea minimului special (așa cum cereau și dispozițiile art. 16 din

Legea nr. 143/2000), ci și sub această limită.

Desigur, având în vedere starea de

recidivă și pericolul deosebit al faptei comise, instanțele au stabilit o

pedeapsă aproape de limita prevăzută de art. 76 lit. a) C. pen., și au aplicat

corect un spor, urmare a operațiunii de contopire efectuată în urma aplicării art.

61 C. pen.

În acest context se reține că

instanțele au acordat eficiența necesară circumstanțelor judiciare atenuante

constatate și pentru realizarea cerințelor art. 52 C. pen., nu se mai impune o

altă reducere a pedepsei sau o înlăturare a sporului de 4 luni, așa cum a cerut

recurentul.

În temeiul considerentelor expuse,

recursurile declarate de inculpați sunt nefondate și se vor respinge potrivit art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din pedeapsa

aplicată fiecărui inculpat durata arestării preventive.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.G. și C.M.C. împotriva deciziei penale nr. 1016 din

19 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților durata arestării preventive de la 22 aprilie 2005 la 12 aprilie

2006, pentru fiecare inculpat.

Obligă recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 220 lei, din care

onorariile apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 aprilie 2006.