ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1545/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1187 din 23 septembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a hotărât următoarele: În baza dispozițiilor art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.A.R. la 13 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea condiționată a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1049 din 26 august 2000 a Judecătoriei sectorului 6 București, urmând ca inculpatul să execute restul de 974 zile, alături de pedeapsa de 13 ani închisoare, în final inculpatul va executa 15 ani, 8 luni și 15 zile închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea condiționată a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1049 din 26 august 2000 a Judecătoriei sectorului 6 București, urmând ca inculpatul să execute restul de 974 zile, alături de pedeapsa de 5 ani închisoare, în final inculpatul va executa 7 ani, 8 luni și 15 zile închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat grațierea condiționată a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1049 din 26 august 2000 a Judecătoriei sectorului 6 București, urmând ca inculpatul să execute restul de 974 zile, alături de pedeapsa de 5 ani închisoare, în final inculpatul va executa 7 ani, 8 luni și 15 zile închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, 8 luni și 15 zile închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 24 mai 2003 la 23 septembrie 2004. S-a luat act că părțile vătămate P.R., C.C. și G.P. nu s-au constituit părți civile în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit prin restituire. În temeiul art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 200.000 lei. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe baza probelor administrate, următoarele: Prin rechizitoriul nr. 3332/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București a fost trimis în judecată inculpatul I.A.R., pentru săvârșirea infracțiunilor, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

și art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. În fapt s-au reținut următoarele: La data de 2 mai 2003, partea vătămată G.P. a sesizat faptul că, în noaptea de 2 mai 2003, persoane necunoscute, prin spargerea lacătului de la ușa de acces al service-ului situat în București, str. Corvinilor, au sustras mai multe piese auto, valoarea prejudiciului cauzat fiind de circa 40.000.000 lei. Autorul faptei reclamate a fost identificat în persoana inculpatului I.A.R. În urma cercetărilor efectuate pe str. Alexandru Burleanu, în niște tufișuri, a fost descoperită o geantă de rafie în care se aflau mai multe piese auto și un aparat de sudură demontat, care ulterior au fost recunoscute de partea vătămată G.P.

ca fiind sustrase din garajul său. În urma cercetărilor întreprinse la mai multe centre de colectare a materialelor neferoase și feroase, la centul din str. Drumul Taberei, zona O., martora M.N. a declarat că, în dimineața zilei de 3 mai 2003, s-a prezentat la magazin un client mai vechi pe nume I.A.R., zis C. care a adus la acea unitate 5 jenți auto din magazin și componente auto pe care le-a vândut. Martora M.N., cu acea ocazie, a declarat că predă de bună-voie aceste bunuri părții vătămate G.P. care le-a recunoscut ca fiind dintre cele sustrase din garajul său, în noaptea de 2 mai 2003. Totodată, martora l-a recunoscut după planșa foto pe I.A.R., ca fiind persoana care, în dimineața zilei de 3 mai 2003, i-a oferit spre vânzare 5 jenți auto și mai multe piese auto, martora refuzând să fie confruntată cu acesta.

Fiind audiat inculpatul I.A.R. nu a recunoscut săvârșirea faptei și nu a oferit nici o explicație cu privire la recunoașterea sa de către martora M.N. La data de 19 mai 2003, partea vătămată C.I. a sesizat faptul că, în noaptea de 15 mai 2003, în jurul orei 4,00, fiind în locuința sa din str. Drajna, a auzit zgomote în pivnița casei. Fiul său, C.C. a ieșit să vadă ce se întâmplă și în acel moment și-a făcut apariția un individ necunoscut care avea o butelie ce aparținea tatălui său, în brațe. În acel moment, individul necunoscut l-a văzut și a aruncat butelia spre el. Partea vătămată a reușit să îl lovească cu un vătrai pe care îl avea în mână, prinzându-l lângă poartă, moment în care s-au încăierat.

La un moment dat, partea vătămată a reușit să-l prindă dar datorită faptului că acesta l-a mușcat de deget și l-a lovit cu pumnul în față, a reușit să fugă. Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că partea vătămată prezintă escoriații după mușcătura de om, față volară F 3, degetul III prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce, în noaptea de 15 mai 2003, prin lovire cu și de corp dur, necesitând 4-5 zile îngrijiri medicale. Fiind audiat, martorul A.I. a declarat că, în dimineața zilei de 16 mai 2003, în jurul orei 4,00, se afla pe stradă în fața curții, moment în care l-a văzut pe inculpatul I.A.R. fugind de pe str. Drajna pe str. Atanasie Stoicescu, intrând pe str. Miorița, mergând în fugă către casa lui.

Fiind audiat martorul A.C. a declarat că în dimineața zilei de 16 mai 2003, în jurul orei 4,00, auzind zgomot de sticlă spartă în curtea vecinului său din str. Drajna, a ieșit la poartă, moment în care în curtea imobilului l-a observat pe I.A.R. ca fiind persoana care a fost surprinsă de C.I. ieșind din pivniță cu butelia în brațe și care l-a mușcat pe acesta de deget și l-a lovit cu pumnul în față pentru a scăpa. Martorii A.C. și A.I. au efectuat recunoașterea de pe planșa foto, ambii indicându-l pe inculpatul I.A.R. ca fiind cel care, în dimineața zilei de 16 mai 2003, în jurul orei 4,00, a escaladat gardul ieșind din curtea imobilului din str. Drajna. La data de 29 mai 2003, partea vătămată P.R.

a sesizat faptul că, în perioada 21 - 28 mai 2003, persoane necunoscute i-au sustras două plase de sârmă dintr-un gard ce împrejmuia un teren, proprietatea tatălui său la intersecția str. Splaiul Independenței cu Alexandru Boronea. Fiind audiată, partea vătămată P.R. a declarat că plasele de sârmă se aflau la locul lor cu ocazia unei vizite pe care a făcut-o la 21 mai 2003, iar la 28 mai 2003, cu ocazia unei vizite efectuată la terenul respectiv, a constatat că au fost sustrase două plase de sârmă din gardul împrejmuitor. În urma cercetărilor efectuate a fost identificat martorul I.C. care a declarat că, în ziua de 21 mai 2003, în jurul orei 14,00, aflându-se pe terenul său proprietate personală din str. Gheorghe Ranetti, s-a prezentat la el inculpatul I.A.R., care l-a întrebat dacă nu dorește să cumpere două plase de sârmă contra sumei de 200.000 lei.

Martorul și-a dat acordul și în cursul aceleiași zile inculpatul a venit, în jurul orei 22,00, cu două plase de sârmă, având dimensiuni de 4 x 1,5 m vopsite cu grund roșu. Martorul I.C. nu l-a întrebat de unde are plasele de sârmă și nici inculpatul nu i-a spus de unde provin acestea. În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpatul, părțile vătămate și martorii din acte. Inculpatul I.A.R. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa. Partea vătămată P.R. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, întrucât i-a fost restituită partea din gardul de plasă furată de inculpat. Partea vătămată C.C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal. Cu privire la situația de fapt, aceasta a declarat că, în noaptea de 15 mai 2003, în timp ce dormea a auzit un zgomot ce venea din pivniță, s-a îndreptat către acest loc și l-a văzut pe inculpat în timp ce urca treptele pentru a ieși la suprafață la nivelul solului.

Partea vătămată a declarat că a încercat să-l prindă pe inculpat și l-a lovit cu un vătrai, însă inculpatul a aruncat spre el cu o butelie de aragaz, și pentru a-și asigura scăparea, l-a mușcat de deget. A precizat în continuarea declarației, că îl recunoaște pe inculpatul din boxă ca fiind persoana care a intrat în locuința sa. Partea vătămată G.P. a precizat că nu se constituie parte civilă, întrucât componentele auto sustrase de inculpat i-au fost restituite. Din declarația martorului P.E. rezultă că, în dimineața zilei de 16 mai 2003, l-a văzut pe inculpat, în zona restaurantului S., l-a urmărit deoarece a crezut că inculpatul intenționează să spargă mașinile din parcare, însă nu a observat ca acesta să facă ceva în acel moment.

Din declarația martorei U.M. soacra inculpatului, rezultă că la percheziția efectuată la domiciliul său, organele de poliție nu au găsit bunuri sustrase de inculpat. Cu prilejul audierii martora U.R., concubina inculpatului, a declarat că, în noaptea de 15 mai 2003, se afla împreună cu concubinul său în cartierul Grozăvești, unde s-au plimbat pe stradă până, în jurul orelor 1,00 – 1,30, dimineață. Ulterior, au plecat împreună la o sală de jocuri, unde au stat până la ora 4,00, iar în jurul orelor 8,00, acesta a plecat la muncă. Din declarația martorului B.D., rezultă că, în ziua de 16 mai 2003, lucra pe terasa restaurantului situat în Grozăvești, când a văzut o persoană care a sărit gardul în cadrul unei curți, însă nu poate preciza dacă această persoană este sau nu inculpatul.

Din declarația martorei S.M. rezultă că, în zilele de 15 și 16 mai 2003, inculpatul a venit la domiciliul său pentru a curăța cărămida, unde a stat de dimineață până seara. Martora nu-și mai amintește dacă în data de 16 mai inculpatul a plecat, în jurul orelor 10,00, dimineața, întrucât a fost nevoită să plece la școală cu copilul. Martorul A.C. a declarat în cursul cercetării judecătorești că, în ziua de 16 mai 2003, a asistat la o altercație între inculpatul Ionescu și o altă persoană din cartier, prilej cu care l-a văzut pe inculpat escaladând un gard și fugind pe stradă. Martorul A.I. și-a menținut declarațiile date la organele de urmărire penală. Martorul I., în declarația dată în fața instanței a arătat că este persoana care, în luna iunie 2003, a cumpărat două plase de sârmă de la inculpat, pentru care a plătit suma de 200.000 lei, fără a cunoaște proveniența acestora.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel inculpatul, solicitând, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, iar declarațiile martorilor nu se coroborează cu declarațiile sale. În subsidiar, inculpatul a solicitat redozarea pedepselor aplicate pe care le consideră prea severe în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor și circumstanțele sale personale. Prin decizia penală nr. 824 din 3 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpatul I.A.R.

împotriva sentinței penale nr. 1187 din 23 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, desființând în parte sentința penală și, rejudecând: A descontopit pedeapsa rezultantă de 15 ani, 8 luni și 15 zile închisoare, în pedepsele componente de 7 ani, 8 luni și 15 zile închisoare, 7 ani, 8 luni și 15 zile închisoare și 15 ani, 8 luni și 15 zile închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor. A înlăturat cumulul aritmetic al restului de 974 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1049/2000 a Judecătoriei sector 6 București, cu pedepsele stabilite în prezenta cauză pentru infracțiunile deduse judecății.

A constatat că restul neexecutat este de 2 ani, 7 luni și 29 zile închisoare, rest pe care l-a adăugat la cele două pedepse de câte 5 ani închisoare, aplicate pentru cele două infracțiuni de furt calificat, urmând ca inculpatul să execute două pedepse de câte 7 ani, 7 luni și 29 zile închisoare. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 211 alin. (1) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 a revocat grațierea condiționată a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1049/2000 a Judecătoriei sector 6 București și a cumulat restul neexecutat de 2 ani, 7 luni și 29 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute 9 ani, 7 luni și 29 zile închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 9 ani, 7 luni și 29 zile închisoare, 7 ani, 7 luni și 29 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 9 ani, 7 luni și 29 zile închisoare. A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 23 mai 2003 la 3 noiembrie 2004. Împotriva acestei decizii a declarat recursul inculpatul I.A.R., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel și, pe fond, în principal achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. c), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei. Examinând recursul declarat de inculpatul I.A.R. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de control judiciar, în mod judicios și temeinic motivat, a stabilit vinovăția recurentului în săvârșirea infracțiunilor de: tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen.

(fapta fiind săvârșită pe timp de noapte și într-o dependință a unei locuințe), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că, în cauză, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la aprecierea probelor, instanța de apel, reevaluând materialul probator administrat, stabilind, la rândul ei, că faptele inculpatului întrunesc, atât obiectiv cât și subiectiv, conținutul incriminator al infracțiunilor pentru care acesta a fost judecat și condamnat.

Astfel, fapta inculpatului care, în noaptea de 2 mai 2003, prin spargerea lacătului de la ușa de acces a unui service, a pătruns în interior de unde a sustras mai multe piese auto, în valoare de circa 40.000.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen. Fapta inculpatului care, în noaptea de 15 mai 2003, pentru a-și asigura scăparea, după ce fusese surprins de fiul părții vătămate C.I., în timp ce sustrăgea o butelie de aragaz, a exercitat violențe fizice asupra acestuia, provocându-i leziuni care au necesitat 4-5 zile îngrijiri medicale, întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen.

Fapta inculpatului care, în perioada 21 mai – 28 mai 2003, a sustras două plase de sârmă dintr-un gard proprietatea părții vătămate P.R., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) și g) C. pen. Așa cum rezultă din decizia recurată, instanța de apel a efectuat un amplu examen al probelor administrate atât la urmărirea penală, cât și în prima instanță, pe care le-a evidențiat expres și al căror conținut susține contribuția efectivă a inculpatului în sensul celor reținute în situația de fapt. Înalta Curte nu poate avea în vedere motivul de recurs invocat cu privire la grava eroare de fapt, deoarece materialul probator coroborat a relevat contribuția de autor a inculpatului în comiterea tuturor infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Apărarea inculpatului, în sensul că nu a săvârșit infracțiunile de tâlhărie și furt calificat alin. (2) este infirmată de probele administrate în cauză. Astfel, cu privire la fapta din 2 mai 2003, martora M.N., în declarația dată la organele de urmărire penală, a arătat că în dimineața zilei de 3 mai 2003, inculpatul s-a prezentat la depozitul al cărei patron este aceasta, și i-a oferit spre vânzare 5 jenți auto și componente auto. Această declarație se coroborează și cu procesul-verbal încheiat cu ocazia recunoașterii din grup, în sensul că martora l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana de la care a cumpărat jențile auto. Cu privire la fapta din 15 mai 2003, declarația părții vătămate se coroborează cu raportul de expertiză medico-legală din care rezultă că aceasta prezintă escoriații după mușcătura de om și prezintă leziuni traumatice ce s-au putut produce, în noaptea de 15 mai 2003, prin lovire sau și de corp dur.

Cele relatate de partea vătămată sunt confirmate și de declarațiile martorilor A.I. și A.C. cât și de procesele-verbale încheiate cu prilejul recunoașterii din grup, în care s-a consemnat că partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat ca fiind persoana care, în dimineața zilei de 16 mai 2003, a pătruns prin efracție în locuința sa și l-a lovit pentru a-și asigura scăparea. Cu privire la fapta săvârșită în intervalul 21 mai – 28 mai 2003, declarația părții vătămate P.R., în sensul că, la 28 mai 2003, a constatat că au fost sustrase două plase de sârmă din gardul împrejmuitor al terenului proprietatea sa este susținută de declarația martorului I.C., care atât la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, a declarat că, în ziua de 21 mai 2003, a cumpărat de la inculpat două plase de sârmă, contra sumei de 200.000 lei.

Așa încât, deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, vinovăția sa rezultă din probele administrate în cauză. De asemenea, nici cel de-al doilea motiv de recurs referitor la greșita individualizarea pedepselor aplicate, impunându-se reducerea lor, în raport de circumstanțele reale și personale, nu se poate reține deoarece, în cauză, instanța de apel a făcut o adecvare cauzală concretă atât a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., cât și a scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen. Astfel, la stabilirea pedepselor pentru infracțiunile de furt calificat s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă, natura și gravitatea infracțiunilor, modul de acționare și împrejurările în care au fost săvârșite faptele, valoarea prejudiciilor, precum și persoana inculpatului, care este recidivist și a avut o atitudine procesuală nesinceră, de nerecunoaștere a faptelor săvârșite.

De altfel, pedepsele aplicate pentru infracțiunile de furt calificat sunt situate la limita minimă specială. De asemenea, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, s-au avut în vedere: gradul de pericol social în concret al faptei comise, agravat de circumstanțele reale, respectiv săvârșirea faptei pe timp de noapte și în dependințe ale unei locuințe, folosirea violenței prin aruncarea buteliei de gaz spre partea vătămată și, apoi, mușcarea acesteia de către inculpat și lovirea cu pumnul în față, leziunile produse părții vătămate necesitând pentru vindecare un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care au fost menționate mai sus.

Este de menționat, cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracțiunea de tâlhărie, că instanța de apel, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a redus pedeapsa aplicată de prima instanță la de 13 ani închisoare la 7 ani închisoare. În consecință, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu sunt temeiuri care să justifice o nouă individualizare a pedepselor în sensul reducerii acestora, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, fiind în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 52 C. pen.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că decizia instanței de apel este legală și temeinică sub toate aspectele, nefiind incidente cazurile de casare invocate, respectiv cele prevăzute de dispozițiile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., fiind corectă atât condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, cât și individualizarea judiciară efectuată, în conformitate cu dispozițiile legale arătate și condițiile concrete. De asemenea, nu s-a constatat nici existența vreunui caz de casare care s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A.R. împotriva deciziei penale nr. 824 din 3 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.A.R. împotriva deciziei penale nr. 824/ A din 3 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 23 mai 2003 la 3 martie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2005.