ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5599/2004

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 347 din 11 martie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpații: F.F. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a mai fost condamnat acest inculpat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a revocat beneficiul grațierii pentru pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 984/2001 a Judecătoriei sectorului 6 București, urmând ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 7 ani și 6 luni, aplicată prin prezenta cauză, dispunându-se ca, în final, inculpatul să execute 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 1 august 2003, la zi. P.R. la pedeapsa de 7 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 1 august 2003, la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul F.F., un briceag tip fluture. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la fiecare inculpat câte 50.000 lei. S-a constatat că părțile vătămate D.Șt.D. și A.L.D. nu s-au constituit părți civile în procesul penal. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 400.000 lei pentru inculpatul F.F., s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că, la data de 31 iulie 2003, în jurul orelor 12,00, inculpații F.F. și P.R., însoțiți de minorul P.A., în vârstă de 13 ani, prin amenințare cu un briceag tip fluture, le-a deposedat pe părțile vătămate D.Șt.D. și A.L.D., de un telefon mobil și suma de 100.000 lei. Inițial toți trei le-au cerut bani părților vătămate, însă, văzând că acestea nu reacționează, inculpatul F.F. a scos un briceag tip fluture și amenințându-i a repetat cererea. Inculpatul P.R. le-a cerut părților vătămate să scoată tot ce au în buzunare, ocazie în care una dintre ele a scos un telefon mobil. Inculpatul F.F., sub amenințarea briceagului, a deposedat pe partea vătămată D.Șt.D., de telefonul mobil, iar inculpatul P.R.

a deposedat-o pe partea vătămată A.L.D., de suma de 100.000 lei. După plecarea părților vătămate cei trei autori s-au întors acasă, unde inculpatul F.F. a vândut telefonul mobil unei persoane necunoscute. Atât suma sustrasă cât și banii obținuți din valorificarea telefonului mobil, au fost împărțiți între cei trei. Față de inculpatul P.A. s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât există una din cauzele care înlătură răspunderea penală, respectiv minoratul făptuitorului. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații P.R. și F.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul P.R. a solicitat achitarea sa, motivând că nu a comis faptele pentru care a fost condamnat, nu a avut nici o înțelegere și nici nu a cunoscut intenția inculpatului F.F., de a le deposeda pe părțile vătămate de bunuri.

Acest inculpat a mai solicitat și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de tăinuire, susținând că a beneficiat doar de o parte din banii obținuți de inculpatul F.F., prin vânzarea telefonului mobil sustras, iar, în subsidiar a cerut reducerea cuantumului pedepsei principale sub minimul special, invocând circumstanțele personale favorabile. Inculpatul F.F. a solicitat, în apel, redozarea pedepsei aplicate, motivând că aceasta este prea mare în raport de circumstanțele reale în care a comis faptele și circumstanțele sale personale. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 339/ A din 4 mai 2004, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaților, a dedus și computat prevenția pentru inculpatul F.F.

de la 28 martie 2001 până la 19 iulie 2001 și de la 1 august 2003, la zi, iar pentru inculpatul P.R. de la 3 august 2003, la zi și a menținut arestarea preventivă a ambilor inculpați. Inculpatul F.F. a fost obligat să plătească statului suma de 900.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei onorariul pentru avocatul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Inculpatul P.R. a fost obligat să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații F.F. și P.R. Inculpatul F.F. a reiterat motivul din apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate. Inculpatul P.R. a solicitat, prin apărătorul său admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea, prevăzută de art. 221 C. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice în complicitate la infracțiunea de tâlhărie și reducerea pedepsei prin aplicarea art. 74 C. pen.

Recursurile sunt nefondate. Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților F.F. și P.R. în săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. pen., asupra părților vătămate D.Șt.D. și A.L.D. Probele administrate au atestat că inculpații, prin amenințare cu un cuțit au sustras părților vătămate un telefon mobil și suma de 100.000 lei. În acest sens sunt plângerile părților vătămate, depoziția minorului P.A., planșele fotografice, procesele verbale de recunoaștere și procesele verbale de confruntare. De altfel, inculpații, în cursul urmăririi penale au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Din probele dosarului nu rezultă că inculpatul P.R. nu ar fi cunoscut intenția celuilalt inculpat, de a deposeda părțile vătămate de bunuri. Astfel că, în mod legal, acest inculpat, a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni, care întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie. Pedepsele rezultante de 9 ani închisoare, pentru inculpatul F.F. și de 7 ani închisoare, pentru inculpatul P.R., corespund unor individualizări proporționale, fiind de natură, prin durata lor, să asigure atât finalitatea preventivă cât și cea educativă. Se constată, deci, că și acest motiv de recurs prin care s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate, nu este fondat. Întrucât motivele de recurs sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare dintre cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge, ca nefondate, recursurile. Se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 1 august 2003 la 29 octombrie 2004, pentru F.F. și de la 3 august 2003 la 29 octombrie 2004, pentru P.R. Urmează a obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.F. și P.R. împotriva deciziei penale nr. 339/ A din 4 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 1 august 2003 la 29 octombrie 2004. Obligă pe recurentul inculpat F.F. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe recurentul inculpat P.R. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2004.