ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 807/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1478 din 24 noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpații: 1. S.G., la 12 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 C. pen. și art. 53 pct. 2 lit. a) din același cod, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe perioada de 5 ani. În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000, același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse, s-a dispus revocarea beneficiului grațierii condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată sus-numitului inculpat prin sentința penală nr. 176 din 5 iulie 2001, rămasă definitivă la 18 iulie 2001, pentru aceasta aplicându-se suspendarea condiționată a executării. În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării aceleiași pedepse de 6 luni închisoare. Conform art. 7 din legea menționată și a art. 83 C. pen., s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 6 luni închisoare alături de pedeapsa de 12 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute 12 ani și 6 luni închisoare.

În baza acelorași texte din Legea nr. 543/2002 și art. 83 C. pen., s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 6 luni închisoare alături de pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 2 ani și 6 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei și executarea pedepsei cea mai grea, de 12 ani și 6 luni închisoare. S-a dispus executarea acestei pedepse rezultante, în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen. În baza dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe perioada de 5 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen.

2. U.S.I., la 11 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 5 ani. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 11 ani și 6 luni închisoare . S-a dispus, de asemenea, executarea pedepsei în regim de detenție, în condițiile prevăzute art. 57 C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen., s-a aplicat sus-numitului inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe perioada de 5 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. În baza art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 53 pct. 2 lit. b) din același cod, s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară a degradării militare. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/20000 și a art. 18 din aceeași lege, s-a dispus confiscarea unei oglinzi, a unei cartele telefonice, precum și a cantităților de 3,830 gr. heroină și 4,080 gr. heroină, acestea din urmă trebuind să fie distruse. În temeiul art. 5 lit. a) din Legea nr. 381/2001 privind unele măsuri în domeniul prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri, s-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărâre, A.N.A.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: Inculpații S.G., poreclit G., G. și U.S.I., poreclit C., C., consumatori de heroină, pentru a-și procura drogul, se ocupau și cu comercializarea acestuia, sens în care primul îl cumpăra de la diferiți vânzători, iar ambii îl porționau în locuința lui U.S.I., dozele astfel obținute fiind date celor care se prezentau spre a le achiziționa. În acest context, începând cu luna martie 2003, S.G. a convenit cu coinculpatul U.S.I. să-i pună la dispoziție locuința, în schimb promițându-i heroină pentru a o consuma. Convenindu-i propunerea, inculpatul a acceptat, după acest moment S.G. fiind cel care achiziționa heroină, iar ambii o porționau și o vindeau fie din locuința lui U.S.I., fie din alte locuri, cumpărătorii anunțându-se telefonic.

În dimineața zilei de 14 mai 2003, inculpatul S.G. i-a spus coinculpatului de față fiind și concubina acestuia, că va cumpăra heroină și va reveni la locuința lui U.S.I., ceea ce s-a și întâmplat, cantitatea procurată din zona Ferentari fiind de aproximativ 8 gr. La aceeași dată, organele abilitate s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că apartamentul nr. 94 din str. Odobești se vindea heroină contra sumei de 250.000 lei doza, percheziția locuinței relevând existența unei oglinzi, a unei spatule, a 64 doze de heroină și a 4 gr. heroină neporționată, asupra inculpatului S.G. găsindu-se drog. În timpul percheziției, la apartamentul menționat, s-au prezentat R.F.A., A.A., aceștia dorind să cumpere heroină și D.D., acesta din urmă pentru a-i da lui S.G.

250.000 lei pentru heroina cumpărată cu câteva zile înainte. Împotriva sentinței, ambii inculpați au declarat apeluri, motivele invocate fiind greșita stabilire a situației de fapt și, implicit, a vinovăției lor, încălcarea dreptului la apărare al inculpatului U.S.I. cu ocazia reținerii sale, inexistența transcrierii convorbirii telefonice reținută în procesul-verbal, neconfirmarea rechizitoriului de către procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și neaudierea tuturor martorilor din lucrări. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 754 din 6 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.

Instanța de apel, analizând, prin prisma probelor administrate la urmărirea penală și la cercetarea judecătorească, inclusiv din oficiu legalitatea și temeinicia sentinței a reținut că martorii nu au relevat alte împrejurări decât cele de la fond, iar inculpații nu au răsturnat proba, ei neexplicând cantitatea mare de drog găsită la percheziție, parte porționată în doze. În ce privește motivele de apel invocate de inculpatul U.S.I., instanța a reținut că el a fost asistat de un apărător din oficiu, rechizitoriul nu s-a bazat pe existența vreunei convorbiri telefonice din care să reiasă activitatea infracțională a celor doi, procesul verbal de prindere în flagrant înscriind sesizarea din oficiu, iar rechizitoriul a fost confirmat de procurorul ierarhic.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri, inculpatul S.G. invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, sens în care se impune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și i s-a aplicat pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Inculpatul U.S.I. și-a motivat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9 și pct. 10 C. proc. pen., astfel cum au fost detaliate în preambulul prezentei. Recursurile nu sunt fondate. Din analiza lucrărilor cauzei, se reține că cercetarea judecătorească a evidențiat, fără dubiu, starea de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor revăzute de art. 2 alin. (2) și de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Faptul că inculpații și martora R.F.A. au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală nu are relevanță odată ce retractările nu au fost motivate, iar celelalte probe amintite se coroborează. Pe de altă parte, cererea inculpatului recurent U.S.I. de a fi trimis dosarul la procuror pentru completarea urmăririi penale, nu se justifică, în cauză urmărirea penală fiind completă, neexistând temeiuri pentru refacerea sau completarea acesteia, inculpații, în afara nerecunoașterii de la cercetarea judecătorească neavând probe în susținerile inexistenței faptei sau lipsei lor de vinovăție. În ce privește apărarea inculpatului recurent U.S.I., că la data de 14 mai 2003, la aducerea la cunoștință a învinuirii, nu a fost asistat de un avocat, aceasta nu este reală, odată ce la fila dosarul de urmărire penală se atestă că apărarea i-a fost asigurată de avocatul P.P.V., desemnat din oficiu.

De asemenea, hotărârea instanței de apel a fost motivată pe toate cazurile de apel formulate de inculpați, lucrările dosarului stabilind, fără dubiu, situația de fapt și vinovăția inculpaților. Pedepsele stabilite inculpaților, 12 ani și 6 luni închisoare inculpatul S.G. și 11 ani și 6 luni închisoare inculpatului U.S.I. au fost individualizate prin luarea în considerare a tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., faptele săvârșite prezentând grad concret ridicat de pericol social, mărit și de comiterea lor în concurs pentru S.G. reținându-se și faptul că mai suferise o condamnare și ambii nu au cooperat pentru înfăptuirea actului de justiție. Executarea pedepselor prin privare de libertate va fi în măsură să realizeze și scopul, acela al prevenției generale și speciale, cum stipulează art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse. Conform art. 192 din același cod, inculpații recurenți vor fi obligați să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.G. și U.S.I. împotriva deciziei penale nr. 754/ A din 6 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedepsele aplicate, pentru inculpatul S.G., perioada executată de la 20 iunie 1996, la 19 iulie 1996, precum și timpul arestării preventive de la 15 mai 2003, la 7 februarie 2006, iar pentru inculpatul U.S.I., timpul arestării preventive de la 15 mai 2003, la 7 februarie 2006. Obligă pe recurentul inculpat S.G. la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul inculpat U.S.I., la plata cu același titlu, a sumei de 120 RON.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2006.