ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 807/2006

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1478 din 24

noiembrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpații:

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 C. pen. și art. 53 pct. 2 lit. a) din

același cod, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.,

pe perioada de 5 ani.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000,

același inculpat a fost condamnat la 2 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 7 din

Legea nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse, s-a dispus revocarea

beneficiului grațierii condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată

sus-numitului inculpat prin sentința penală nr. 176 din 5 iulie 2001, rămasă

definitivă la 18 iulie 2001, pentru aceasta aplicându-se suspendarea

condiționată a executării.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a

dispus revocarea suspendării condiționate a executării aceleiași pedepse de 6

luni închisoare.

Conform art. 7 din legea menționată

și a art. 83 C. pen., s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 6 luni

închisoare alături de pedeapsa de 12 ani închisoare, urmând ca inculpatul să

execute 12 ani și 6 luni închisoare.

În baza acelorași texte din Legea nr.

543/2002 și art. 83 C. pen., s-a dispus executarea în întregime a pedepsei de 6

luni închisoare alături de pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să

execute 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și a art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei și executarea pedepsei cea

mai grea, de 12 ani și 6 luni închisoare.

S-a dispus executarea acestei

pedepse rezultante, în regim de detenție, potrivit art. 57 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 35 alin.

(1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.,

pe perioada de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art.

64 C. pen.

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În temeiul art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 5 ani.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000,

inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și a art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea

mai grea, de 11 ani și 6 luni închisoare .

S-a dispus, de asemenea, executarea

pedepsei în regim de detenție, în condițiile prevăzute art. 57 C. pen.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen.,

s-a aplicat sus-numitului inculpat pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.,

pe perioada de 5 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art.

64 C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) și (2) C.

pen., raportat la art. 53 pct. 2 lit. b) din același cod, s-a aplicat fiecărui

inculpat pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143/20000 și a art. 18 din aceeași lege, s-a dispus confiscarea unei oglinzi, a

unei cartele telefonice, precum și a cantităților de 3,830 gr. heroină și 4,080

gr. heroină, acestea din urmă trebuind să fie distruse.

În temeiul art. 5 lit. a) din Legea nr.

381/2001 privind unele măsuri în domeniul prevenirii și combaterii traficului

și consumului ilicit de droguri, s-a dispus comunicarea unei copii de pe

hotărâre, A.N.A.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpații S.G., poreclit G., G. și U.S.I.,

poreclit C., C., consumatori de heroină, pentru a-și procura drogul, se ocupau

și cu comercializarea acestuia, sens în care primul îl cumpăra de la diferiți

vânzători, iar ambii îl porționau în locuința lui U.S.I., dozele astfel

obținute fiind date celor care se prezentau spre a le achiziționa.

În acest context, începând cu luna

martie 2003, S.G. a convenit cu coinculpatul U.S.I. să-i pună la dispoziție

locuința, în schimb promițându-i heroină pentru a o consuma.

Convenindu-i propunerea, inculpatul

a acceptat, după acest moment S.G. fiind cel care achiziționa heroină, iar

ambii o porționau și o vindeau fie din locuința lui U.S.I., fie din alte

locuri, cumpărătorii anunțându-se telefonic.

În dimineața zilei de 14 mai 2003,

inculpatul S.G. i-a spus coinculpatului de față fiind și concubina acestuia, că

va cumpăra heroină și va reveni la locuința lui U.S.I., ceea ce s-a și

întâmplat, cantitatea procurată din zona Ferentari fiind de aproximativ 8 gr.

La aceeași dată, organele abilitate

s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că apartamentul nr. 94 din str. Odobești

se vindea heroină contra sumei de 250.000 lei doza, percheziția locuinței relevând

existența unei oglinzi, a unei spatule, a 64 doze de heroină și a 4 gr. heroină

neporționată, asupra inculpatului S.G. găsindu-se drog.

În timpul percheziției, la

apartamentul menționat, s-au prezentat R.F.A., A.A., aceștia dorind să cumpere heroină

și D.D., acesta din urmă pentru a-i da lui S.G. 250.000 lei pentru heroina

cumpărată cu câteva zile înainte.

Împotriva sentinței, ambii inculpați

au declarat apeluri, motivele invocate fiind greșita stabilire a situației de

fapt și, implicit, a vinovăției lor, încălcarea dreptului la apărare al

inculpatului U.S.I. cu ocazia reținerii sale, inexistența transcrierii convorbirii

telefonice reținută în procesul-verbal, neconfirmarea rechizitoriului de către

procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și

neaudierea tuturor martorilor din lucrări.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 754

din 6 octombrie 2005, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpați.

Instanța de apel, analizând, prin

prisma probelor administrate la urmărirea penală și la cercetarea

judecătorească, inclusiv din oficiu legalitatea și temeinicia sentinței a

reținut că martorii nu au relevat alte împrejurări decât cele de la fond, iar inculpații

nu au răsturnat proba, ei neexplicând cantitatea mare de drog găsită la

percheziție, parte porționată în doze.

În ce privește motivele de apel

invocate de inculpatul U.S.I., instanța a reținut că el a fost asistat de un

apărător din oficiu, rechizitoriul nu s-a bazat pe existența vreunei convorbiri

telefonice din care să reiasă activitatea infracțională a celor doi, procesul

verbal de prindere în flagrant înscriind sesizarea din oficiu, iar

rechizitoriul a fost confirmat de procurorul ierarhic.

Împotriva deciziei instanței de

apel, inculpații, în termenul legal, au declarat recursuri, inculpatul S.G.

invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și pct. 14

C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt, sens în care se

impune achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și i s-a aplicat pedeapsă greșit

individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Inculpatul U.S.I. și-a motivat

recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9 și pct.

10 C. proc. pen., astfel cum au fost detaliate în preambulul prezentei.

Recursurile nu sunt fondate.

Din analiza lucrărilor cauzei, se

reține că cercetarea judecătorească a evidențiat, fără dubiu, starea de fapt și

vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor revăzute de art. 2 alin.

(2) și de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Faptul că inculpații și martora R.F.A.

au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală nu are relevanță odată

ce retractările nu au fost motivate, iar celelalte probe amintite se

coroborează.

Pe de altă parte, cererea

inculpatului recurent U.S.I. de a fi trimis dosarul la procuror pentru

completarea urmăririi penale, nu se justifică, în cauză urmărirea penală fiind

completă, neexistând temeiuri pentru refacerea sau completarea acesteia,

inculpații, în afara nerecunoașterii de la cercetarea judecătorească neavând

probe în susținerile inexistenței faptei sau lipsei lor de vinovăție.

În ce privește apărarea inculpatului

recurent U.S.I., că la data de 14 mai 2003, la aducerea la cunoștință a

învinuirii, nu a fost asistat de un avocat, aceasta nu este reală, odată ce la

fila dosarul de urmărire penală se atestă că apărarea i-a fost asigurată de

avocatul P.P.V., desemnat din oficiu.

De asemenea, hotărârea instanței de

apel a fost motivată pe toate cazurile de apel formulate de inculpați,

lucrările dosarului stabilind, fără dubiu, situația de fapt și vinovăția

inculpaților.

Pedepsele stabilite inculpaților, 12

ani și 6 luni închisoare inculpatul S.G. și 11 ani și 6 luni închisoare

inculpatului U.S.I. au fost individualizate prin luarea în considerare a

tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., faptele

săvârșite prezentând grad concret ridicat de pericol social, mărit și de

comiterea lor în concurs pentru S.G. reținându-se și faptul că mai suferise o

condamnare și ambii nu au cooperat pentru înfăptuirea actului de justiție.

Executarea pedepselor prin privare

de libertate va fi în măsură să realizeze și scopul, acela al prevenției

generale și speciale, cum stipulează art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursurile declarate de inculpați nefiind fondate, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.

Conform art. 192 din același cod,

inculpații recurenți vor fi obligați să plătească cheltuielile judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.G. și U.S.I. împotriva deciziei penale nr. 754/ A din

6 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate,

pentru inculpatul S.G., perioada executată de la 20 iunie 1996, la 19 iulie

1996, precum și timpul arestării preventive de la 15 mai 2003, la 7 februarie

2006, iar pentru inculpatul U.S.I., timpul arestării preventive de la 15 mai

2003, la 7 februarie 2006.

Obligă pe recurentul inculpat S.G.

la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din

care, suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurentul inculpat U.S.I.,

la plata cu același titlu, a sumei de 120 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

februarie 2006.