ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2121/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 336 din 11

aprilie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a achitat, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., pe inculpatul S.G., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de

art. 25, raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Prin aceeași sentință, inculpatul a

fost condamnat la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 194

alin. (1) C. pen.; la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. a) și e) C. pen.; la 2 pedepse de câte 10 luni

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. și, respectiv,

art. 291 C. pen., pentru toate cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de

6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., la care s-a adăugat un spor de 6 luni, în final, 6 ani și 6 luni

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a fost

revocată liberarea condiționată, privind restul de 489 zile închisoare, rămas

neexecutat din pedeapsa de 3 ani, 4 luni și 19 zile închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 251/1995 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă și s-a

contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca

inculpatul să execute, în final, 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Totodată, s-a dedus, din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului, de la 9

decembrie 1997, la 7 februarie 1998.

S-au reținut, în esență,

următoarele:

În luna martie 1997, inculpatul S.G.

a constrâns-o pe partea vătămată N.V., prin amenințare și agresare să-i

înstrăineze apartamentul, proprietate personală.

Ulterior, inculpatul a semnat, în

numele părții vătămate, o cerere către SC. T.A. SA., pentru obținerea unei

adeverințe necesare vânzării și a determinat o altă persoană să semneze, în

numele părții vătămate, alte două înscrisuri necesare vânzării, după care

inculpatul a folosit înscrisurile astfel falsificate.

Pentru a pronunța achitarea, pentru

instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanța

de fond a motivat că nu a fost identificat autorul falsului și nici nu s-a

dovedit că inculpatul l-a determinat pe acesta să semneze înscrisul incriminat.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 496 din 13 august 2002, a respins, ca nefondat, apelul

parchetului, care a criticat soluția de achitare.

Prin recursul declarat de parchet,

s-a solicitat casarea celor două hotărâri pentru greșita achitare a

inculpatului, pentru instigare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub

semnătură privată, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen.

Recursul parchetului este fondat.

Din analiza materialului probator,

se desprinde concluzia, că inculpatul a determinat o altă persoană să falsifice

semnătura părții vătămate N.V., pe cererea adresată SC. T.A. SA. Această

concluzie rezultă din coroborarea datelor oferite de raportul de expertiză

criminalistică grafoscopică cu întregul material probator, din care reiese că

unica persoană care avea interes să falsifice semnătura părții vătămate, pe

cererea respectivă era inculpatul care, inițial, a negat totul, până când s-a

dovedit, științific, că una dintre semnăturile de pe unul dintre actele semnate

în locul părții vătămate, a fost executată chiar de către el.

Așa fiind, se va admite recursul

parchetului, sub acest aspect și se vor casa hotărârile atacate, numai privitor

la greșita achitare a inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25,

raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în

baza căruia inculpatul va fi condamnat la 5 luni închisoare.

În urma contopirii pedepsei de 5

luni închisoare cu restul pedepselor aplicate în cauză, inculpatul va executa,

în final, pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor și se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei nr. 496/ A

din 13 august 2002 a Curții de Apel București, secția II-a penală.

Casează decizia atacată și sentința

nr. 336 din 11 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția II-a penală, numai

cu privire la greșita achitare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 25,

raportat la art. 290, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia

condamnă pe inculpatul S.G. la pedeapsa de 5 luni închisoare.

Contopește pedeapsa de 5 luni

închisoare cu restul pedepselor aplicate în cauză, inculpatul având de executat

în final pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Onorariul pentru apărarea din

oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

mai 2003.