ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3847/2003

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 25 din 10 ianuarie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, condamnat pe inculpații: H.M. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și a art. 71 – art. 64 C. pen. I.G.M. la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul neexecutat de un an, 8 luni și 22 zile închisoare dintr-o pedeapsă anterioară de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 93 din 28 iunie 1999 a Judecătoriei sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1729/1999 a Curții de Apel București, urmând ca, după contopirea acestui rest cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni, în total 8 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

T.I. la 8 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a art. 37 lit. b) C. pen. și a art. 71 – art. 64 C. pen. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata reținerii și a arestării preventive, de la 5 aprilie 2002, la zi. În baza art. 116 C. pen., s-a aplicat inculpaților măsura de siguranță a interzicerii dreptului de a se afla în municipiul București pe o perioadă de 3 ani. În esență, s-au reținut următoarele: În seara zilei de 4 aprilie 2002, în jurul orelor 22,00 – 23,00, într-un parc, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, cei trei inculpați s-au hotărât să deposedeze pe partea vătămată V.D., care consumase vodcă cu inculpații, de bunurile pe care le avea asupra sa.

Cei trei inculpați au început să-l înjure, iar inculpatul I.G.M. i-a aplicat doi pumni în zona feței. În urma acestor lovituri, partea vătămată a căzut la pământ, moment în care ceilalți doi inculpați au început să-l lovească cu picioarele, aducându-l în stare de inconștiență. Profitând de starea în care se afla partea vătămată, inculpații I.G. și H.M. au dezbrăcat-o de geacă, iar inculpatul T.I. i-a sustras cureaua de la pantaloni și pantofii din picioare. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 88/ A din 19 februarie 2003, a respins apelurile inculpaților. Totodată, a dedus, din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive, de la 5 aprilie 2002, la 19 februarie 2003. Prin recursurile declarate, inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate, iar inculpatul T.I.

a solicitat achitarea, în baza art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., în subsidiar, reducerea pedepsei. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că fapta și vinovăția inculpatului T.I. au fost corect reținute de instanță, pe baza întregului material probator aflat la dosar. În raport de gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat tâlhăria (luând hotărârea de a o deposeda pe partea vătămată, de bunuri, când se afla într-o zonă mai retrasă din parc), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților (inculpații T.I. și I.G.M. fiind recidiviști, cu condamnări anterioare, pentru mai multe infracțiuni de furt calificat), rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor aplicate, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea lor.

Nemaifiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaților să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații I.G., T.I., H.M. împotriva deciziei nr. 88 din 19 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat. Compută din pedepsele aplicate inculpaților, durata arestării preventive de la 5 aprilie 2002, la zi pentru toții inculpații. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 18 septembrie 2003.