ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.06.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2793/2003

HOTĂRÂRE
11.06.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2793/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 168 din 28

februarie 2002, pronunțată de Tribunalul București au fost condamnați

inculpații:

la 11 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. și 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din

Legea nr. 143/2000, cu obligarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 1571/1998, a Judecătoriei sect. 6 București, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr.

328/1966, inculpatul având de executat în final după aplicarea art. 33 și art.

34 C. proc. pen., pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a

computat din pedeapsă durata detenției preventive de la 11 iulie 2001, la zi.

la 10 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și la 2 ani

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a

computat din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 11 iulie

2001, la zi.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000, s-a confiscat de la inculpați cantitatea de 1,38 gr. heroină. De la

inculpatul H.M. s-a confiscat și suma de 2.500.000 lei, provenită din vânzarea

drogurilor.

Fiecare inculpat a fost obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că la data de 11 iulie 2001, organele de poliție au efectuat

o percheziție domiciliară în apartamentul locuit de inculpați.

Cu această ocazie s-au găsit 16

pungulițe cu heroină și două seringi. Parte din heroina ridicată a fost

consumată în procesul de analiză, care a făcut obiectul raportului constatator

tehnico-științific, rămânând o cantitate de 1,35 gr. heroină.

Instanța a mai reținut din

declarațiile martorilor M.S., V.R., B.N., A.O., S.M., B.C. și G.O. că cei doi

inculpați se ocupau cu vânzarea heroinei.

Prin decizia penală nr. 325/2002,

Curtea de Apel București a respins ca nefondate apelurile inculpaților.

Împotriva deciziei au declarat

recurs inculpații, care în principal susțin că nu sunt traficanți ci

consumatori de droguri și greșit au fost condamnați, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În subsidiar au cerut reducerea

pedepselor aplicate, motive de casare prevăzută de art. 385

9

pct.

18, și pct. 14.

Recursurile nu sunt fondate.

Instanța de fond a reținut o

situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, încadrarea juridică

dată faptelor este legală și temeinică iar pedepsele just individualizate.

Este neîndoielnic că la domiciliul

inculpaților au fost găsite 16 doze de heroină ambalată, gata pentru a fi

livrate pentru consum. În locuința inculpaților au mai fost găsite ustensile

specifice administrării de droguri.

La momentul efectuării percheziției

în locuința inculpaților se aflau 3 martori, care confirmă faptul că inculpații

se ocupau cu vânzarea drogurilor.

În același sens au declarat și

ceilalți martori arătați în hotărârea instanței de fond.

Prin urmare în mod corect instanța a

reținut că inculpații  sunt nu numai consumatori ci și traficanți de heroină

În ce privește pedepsele aplicate,

acestea sunt egale sau aproape egale cu limita minimă prevăzută de lege, pentru

aceste infracțiuni. În cauză nu există împrejurări de natură a atenua

răspunderea penală a inculpaților.

Dimpotrivă ambii inculpați au comis

pluralități de infracțiuni sub forma concursului iar unul sub forma recidivei.

Prin urmare nici un criteriu de

individualizare din cele prevăzute de art. 72 C. pen., nu justifică o reducere

a pedepselor astfel că nici acest motiv de recurs nu este fondat.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile

inculpaților obligându-i pe fiecare la cheltuieli judiciare și va computa

prevenția din durata pedepselor.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații H.M. și U.C.D., împotriva deciziei nr. 325/ A din 28

mai 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul reținerii și al arestării preventive de la 11 iulie 2001, la 11 iunie

2003, pentru ambii inculpați.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 iunie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-09-26
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2998/2008
pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin S.P. nr. 402/2002 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin neapelare, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa aplicată prin sentință, în total 10 ani închisoare. În baz
ÎCCJ 2004-10-25
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5457/2004
Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 452 din 30 martie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) li
ÎCCJ 2005-02-17
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1196/2005
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1042/ F din 26 august 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpații: - G.M. la 9 ani închisoare, pentru infra
ÎCCJ 2005-05-30
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3380/2005
să existe și mai mult inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Astfel, prin sentința penală nr. 376 din 23 ma
ÎCCJ 2006-03-03
0,97
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1392/2006
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1349 din 5 octombrie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul B.R.L., la 10 ani închisoare, în baza a
Sursă