ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2793/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2793/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
Din actele și lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 168 din 28
februarie 2002, pronunțată de Tribunalul București au fost condamnați
inculpații:
- H.M.
la 11 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii
prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit.
a) C. pen. și 3 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din
Legea nr. 143/2000, cu obligarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat
suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată
prin sentința penală nr. 1571/1998, a Judecătoriei sect. 6 București, pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr.
328/1966, inculpatul având de executat în final după aplicarea art. 33 și art.
34 C. proc. pen., pedeapsa de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul art. 88 C. pen., s-a
computat din pedeapsă durata detenției preventive de la 11 iulie 2001, la zi.
- U.C.D.
la 10 ani închisoare, pentru
infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și la 2 ani
închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34
lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10
ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a)
și b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen., s-a
computat din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 11 iulie
2001, la zi.
În baza art. 17 din Legea nr.
143/2000, s-a confiscat de la inculpați cantitatea de 1,38 gr. heroină. De la
inculpatul H.M. s-a confiscat și suma de 2.500.000 lei, provenită din vânzarea
drogurilor.
Fiecare inculpat a fost obligat la
cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a reținut că la data de 11 iulie 2001, organele de poliție au efectuat
o percheziție domiciliară în apartamentul locuit de inculpați.
Cu această ocazie s-au găsit 16
pungulițe cu heroină și două seringi. Parte din heroina ridicată a fost
consumată în procesul de analiză, care a făcut obiectul raportului constatator
tehnico-științific, rămânând o cantitate de 1,35 gr. heroină.
Instanța a mai reținut din
declarațiile martorilor M.S., V.R., B.N., A.O., S.M., B.C. și G.O. că cei doi
inculpați se ocupau cu vânzarea heroinei.
Prin decizia penală nr. 325/2002,
Curtea de Apel București a respins ca nefondate apelurile inculpaților.
Împotriva deciziei au declarat
recurs inculpații, care în principal susțin că nu sunt traficanți ci
consumatori de droguri și greșit au fost condamnați, pentru infracțiunea
prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
În subsidiar au cerut reducerea
pedepselor aplicate, motive de casare prevăzută de art. 385
9
pct.
18, și pct. 14.
Recursurile nu sunt fondate.
Instanța de fond a reținut o
situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, încadrarea juridică
dată faptelor este legală și temeinică iar pedepsele just individualizate.
Este neîndoielnic că la domiciliul
inculpaților au fost găsite 16 doze de heroină ambalată, gata pentru a fi
livrate pentru consum. În locuința inculpaților au mai fost găsite ustensile
specifice administrării de droguri.
La momentul efectuării percheziției
în locuința inculpaților se aflau 3 martori, care confirmă faptul că inculpații
se ocupau cu vânzarea drogurilor.
În același sens au declarat și
ceilalți martori arătați în hotărârea instanței de fond.
Prin urmare în mod corect instanța a
reținut că inculpații sunt nu numai consumatori ci și traficanți de heroină
În ce privește pedepsele aplicate,
acestea sunt egale sau aproape egale cu limita minimă prevăzută de lege, pentru
aceste infracțiuni. În cauză nu există împrejurări de natură a atenua
răspunderea penală a inculpaților.
Dimpotrivă ambii inculpați au comis
pluralități de infracțiuni sub forma concursului iar unul sub forma recidivei.
Prin urmare nici un criteriu de
individualizare din cele prevăzute de art. 72 C. pen., nu justifică o reducere
a pedepselor astfel că nici acest motiv de recurs nu este fondat.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile
inculpaților obligându-i pe fiecare la cheltuieli judiciare și va computa
prevenția din durata pedepselor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații H.M. și U.C.D., împotriva deciziei nr. 325/ A din 28
mai 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate,
timpul reținerii și al arestării preventive de la 11 iulie 2001, la 11 iunie
2003, pentru ambii inculpați.
Obligă pe recurenții inculpați la
plata sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi
11 iunie 2003.