ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4364/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 95 din

1 februarie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpații:

G.F.A., la 12 ani închisoare

și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr.

543/2002 și a art. 83 C. pen., a fost revocată grațierea condiționată și

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 444 din 15 februarie 2002 a Judecătoriei Tecuci,

definitivă prin neapelare, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa

aplicată în prezenta cauză, urmând ca în total, inculpatul să execute 12 ani și

7 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

V.J., la 10 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a) – art.

34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu

pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 465

din 13 mai 2003 a Tribunalului municipiului București, definitivă prin decizia

penală nr. 689 din 13 noiembrie 2003 a Curții de apel București, urmând ca, în

final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 5

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de

arest a inculpatului G.F.A. și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata

arestării preventive, de la 24 septembrie 2003 la zi, pentru inculpatul G.F.A. și

de la 26 martie 2004 la zi, pentru inculpatul V.J.

În baza art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumelor obținute

prin săvârșirea infracțiunii, respectiv 900.000 lei de la inculpatul G.F. și

300.000 lei de la inculpatul V.J.

În esență, s-au reținut

următoarele:

La data de 23 septembrie 2003,

în urma înregistrării denunțului numitului C.C., consumator de heroină, s-a

organizat un flagrant, cu bancnote marcate, în cadrul căruia denunțătorul s-a

întâlnit cu inculpatul V.J. la numitul H.I., care vindea heroină. Acesta din

urmă a primit, pentru cantitatea de 0,074 gr. heroină, suma de 600.000 lei de

la denunțător.

În aceeași zi, după

inscripționarea sumei de 900.000 lei ce a fost înmânată numiților C.C. și H.I.,

aceștia s-au deplasat la apartamentul inculpatului G.F., de la care au cumpărat

6 doze tip „bilă” cu heroină, contra sumei de bani inscripționată.

La locuința inculpatului a

mai fost găsită încă o doză de heroină.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 206/

A din 21 martie 2005, admițând apelurile declarate de cei doi inculpați, a

desființat, în parte sentința, și, rejudecând, a înlăturat dispoziția privind

confiscarea sumei de 900.000 lei de la inculpatul G.F. și a sumei de 300.000

lei de la inculpatul V.J.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Totodată, a fost menținută

starea de arest a inculpaților și s-a dedus, durata arestării preventive, de la

24 septembrie 2003 la zi, pentru inculpatul G.F.A. și de la 26 martie 2004, la

zi pentru inculpatul V.J.

Prin recursurile declarate,

inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate, avându-se în vedere

circumstanțele atenuante personale ale acestora.

Recursurile nu sunt fondate.

Din examinarea lucrărilor

dosarului, rezultă că, instanțele au reținut corect faptele și vinovăția

inculpaților, au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale

și au aplicat pedepse just individualizate.

Critica recurenților privitoare

la individualizarea pedepselor aplicate nu este fondată.

În raport de gradul ridicat

de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpații

au conceput și realizat traficul de droguri, precum și de datele ce

caracterizează persoana acestora, rezultă că instanțele au dat eficiență

tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., făcând o justă

individualizare a pedepselor aplicate, astfel că nu se impune reducerea

acestora.

Nefiind nici alte temeiuri

de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile

inculpaților să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea recurenților la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații G.F.A. și V.J. împotriva deciziei penale nr.

206 din 21 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului G.F.A., timpul arestării preventive de la 4 septembrie 2003 la 14

iulie 2005.

Obligă pe recurenți să

plătească statului suma de câte 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare,

din care suma de câte 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 14 iulie 2005.