ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4364/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 95 din 1 februarie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpații: G.F.A., la 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 și a art. 83 C. pen., a fost revocată grațierea condiționată și suspendarea condiționată a executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 444 din 15 februarie 2002 a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca în total, inculpatul să execute 12 ani și 7 luni închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. V.J., la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 465 din 13 mai 2003 a Tribunalului municipiului București, definitivă prin decizia penală nr. 689 din 13 noiembrie 2003 a Curții de apel București, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului G.F.A. și s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 24 septembrie 2003 la zi, pentru inculpatul G.F.A.

și de la 26 martie 2004 la zi, pentru inculpatul V.J. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumelor obținute prin săvârșirea infracțiunii, respectiv 900.000 lei de la inculpatul G.F. și 300.000 lei de la inculpatul V.J. În esență, s-au reținut următoarele: La data de 23 septembrie 2003, în urma înregistrării denunțului numitului C.C., consumator de heroină, s-a organizat un flagrant, cu bancnote marcate, în cadrul căruia denunțătorul s-a întâlnit cu inculpatul V.J. la numitul H.I., care vindea heroină. Acesta din urmă a primit, pentru cantitatea de 0,074 gr. heroină, suma de 600.000 lei de la denunțător. În aceeași zi, după inscripționarea sumei de 900.000 lei ce a fost înmânată numiților C.C.

și H.I., aceștia s-au deplasat la apartamentul inculpatului G.F., de la care au cumpărat 6 doze tip „bilă” cu heroină, contra sumei de bani inscripționată. La locuința inculpatului a mai fost găsită încă o doză de heroină. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 206/ A din 21 martie 2005, admițând apelurile declarate de cei doi inculpați, a desființat, în parte sentința, și, rejudecând, a înlăturat dispoziția privind confiscarea sumei de 900.000 lei de la inculpatul G.F. și a sumei de 300.000 lei de la inculpatul V.J. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpaților și s-a dedus, durata arestării preventive, de la 24 septembrie 2003 la zi, pentru inculpatul G.F.A.

și de la 26 martie 2004, la zi pentru inculpatul V.J. Prin recursurile declarate, inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate, avându-se în vedere circumstanțele atenuante personale ale acestora. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpaților, au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au aplicat pedepse just individualizate. Critica recurenților privitoare la individualizarea pedepselor aplicate nu este fondată. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat traficul de droguri, precum și de datele ce caracterizează persoana acestora, rezultă că instanțele au dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., făcând o justă individualizare a pedepselor aplicate, astfel că nu se impune reducerea acestora.

Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaților să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.F.A. și V.J. împotriva deciziei penale nr. 206 din 21 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului G.F.A., timpul arestării preventive de la 4 septembrie 2003 la 14 iulie 2005. Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din care suma de câte 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2005.