ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4310/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4310/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1602 din 29

noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost

condamnați inculpații:

- G.N., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 5 ani, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin.

(1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani

închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 C.

pen., inculpatul G.N. va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 5 ani.

În baza dispozițiilor art. 83 C.

pen., s-a dispus revocarea restului de pedeapsă de 2 ani, 10 luni și 16 zile

aplicată prin sentința penală nr. 575 din 14 aprilie 2003 a Judecătoriei sectorului

2 București (dosar nr. 14165/2002) și adăugarea acestuia la pedeapsa stabilită,

inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 11 ani, 10 luni și 16 zile

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și arestării preventive de la

8 februarie 2005, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 28.171.392 lei către Spitalul Clinic de Urgență Floreasca și la plata

sumei de 1500 lei RON către partea civilă, pe care a și achitat-o.

- M.C.V., pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 5 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 3 ani, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

321 alin. (1) și (2) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 33 – art. 34 C. pen.,

inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 349 zile din pedeapsa de 2,6

ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1156 din 29 noiembrie 2002 a

Tribunalului București și contopirea acestuia cu pedeapsa din prezenta cauză.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din durata pedepsei aplicate, perioada reținerii și arestării preventive de la

8 februarie 2005, la zi.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, G.N. la 1000 lei, iar M.C.V. la 700 lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 25 decembrie 2004,

la intersecția Căii Moșilor cu strada Traian, inculpații G.N. și M.C.V. s-au

întâlnit cu un grup de persoane în rândul cărora se afla partea vătămată R.G.

Inculpații au adresat injurii

persoanelor din acest grup și au lovit cu pumnii și cu o sticlă de bere,

primind riposta părții vătămate și a martorului R.N. Inculpații au fugit,

traversând intersecția și s-au înarmat cu câte o sticlă goală, fiind urmăriți

de partea vătămată și martorii A.M.D. și A.C.

Inculpatul G.N. a spart sticla pe

care o avea în mână și i-a aplicat victimei o lovitură în zona cervicală

stânga, aceasta prăbușindu-se pe asfalt.

Inculpatul G.N. a spart geamul de la

ușa de intrare într-un local internet caffe, împrejurare în care a fost

imobilizat de martori și jandarmi.

Inculpatul M.C.V. a fugit de la

locul faptei.

Partea vătămată R.G. a suferit

leziuni traumatice care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale și care

au fost de natură să îi pună viața în primejdie.

Inculpatul G.N. a negat săvârșirea

infracțiunilor, în timp ce, în scopul de a îngreuna urmărirea penală,

inculpatul M.C.V. a susținut că el nu a lovit victima cu pumnul, determinând

căderea acesteia pe asfalt.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: procese-verbale de sesizare și de cercetare la fața locului,

declarațiile părții vătămate, acte medico-legale, procese-verbale de

recunoaștere din grup, planșe fotografice, declarațiile martorilor,

procese-verbale de confruntare, rapoarte de constatare tehnico-științifică

criminalistică și biocriminalistică, declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 151 din 24 februarie 2006, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpați, dispunând menținerea stării de

arest a acestora și deducerea prevenției la zi.

Inculpatul M.C.V. a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei din care 100 lei

reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, iar inculpatul G.N. a fost

obligat la plata sumei de 100 lei cu același titlu.

Instanța de control judiciar a

considerat neîntemeiată critica formulată de inculpați prin motivele de apel,

cu privire la greșita individualizare a pedepselor ce le-au fost aplicate, prin

nereținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 –

art. 76 C. pen., față de împrejurările săvârșirii faptelor și atitudinea de

regret manifestată în instanță.

Împotriva acestei decizii penale, în

termen legal, au declarat recurs inculpații G.N. și M.C.V.

Inculpatul G.N. a solicitat

admiterea recursului și casarea hotărârilor pronunțate pe motivul prevăzut de art.

385

9

pct. 17 C. proc. pen. și, pe fond, achitarea în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 –

art. 175 lit. i) C. pen.

Inculpatul a susținut că nu a avut

intenția de a ucide, împrejurare care rezultă din lipsa oricărui mobil și a

unor manifestări exprese, în acest sens.

În subsidiar, a solicitat reducerea

cuantumului pedepsei aplicate, potrivit dispozițiilor art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen.

Într-un alt subsidiar, inculpatul a

solicitat casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare

la instanța de fond, în vederea efectuării unei noi expertize medico-legale.

Inculpatul M.C.V. a solicitat

admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și reducerea cuantumului

pedepsei aplicate, invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen.

Examinând recursurile declarate,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt întemeiate pentru

următoarele motive:

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților cu privire la săvârșirea

infracțiunilor ce le-au fost reținute în sarcină.

Este neîndoielnic faptul că

inculpatul G.N. a exercitat acte de violență asupra părții vătămate R.G.,

împrejurare dovedită cu depozițiile victimei coroborate cu constatările actelor

medico-legale, cu declarațiile martorilor A.M.D. și A.C., precum și cu

recunoașterea săvârșirii faptei de însuși autorul acesteia, în timpul judecării

cauzei în apel, astfel că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond.

Încadrarea juridică reținută și în

baza căreia inculpatul a fost condamnat, prevăzută de dispozițiile art. 20,

raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., este legală și temeinică.

Inculpatul G.N. a avut o atitudine

agresivă, provocând, alături de celălalt făptuitor, altercația verbală și

fizică cu partea vătămată. El s-a folosit de un instrument periculos, o sticlă

spartă în mod deliberat, în scopul de a o folosi ca armă de atac și a lovit

victima într-o zonă vitală, în regiunea latero-cervicală stângă.

Intenția inculpatului de a produce

moartea victimei este evidentă și rezultă fără dubii din întreg ansamblul

atitudinilor și manifestărilor acesteia, în contextul săvârșirii faptei.

În consecință, critica formulată de

inculpat cu privire la greșita sa condamnare nu este fondată, în cauză

neexistând temeiuri de achitare a inculpatului pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat.

Curtea constată însă că pedeapsa

aplicată inculpatului G.N. pentru săvârșirea acestei infracțiuni este excesivă,

în raport de criteriile generale de individualizare prevăzută de art. 72 C.

pen., și având în vedere că pe parcursul procesului penal inculpatul și-a

schimbat în bine atitudinea procesuală avută, recunoscând săvârșirea agresiunii

asupra părții vătămate.

În consecință, motivul de recurs

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., fiind

întemeiat, Curtea va admite recursul și va reduce pedeapsa aplicată

inculpatului G.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., de la 9 ani la 8 ani închisoare, menținând pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de

5 ani.

Și pedeapsa aplicată inculpatului M.C.V.

pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului prevăzută de art. 264

alin. (1) C. pen., se dovedește a fi greșit individualizată în raport de

dispozițiile art. 72 C. pen., și având în vedere împrejurările comiterii faptei

și persoana făptuitorului.

În raport de pericolul social

concret al infracțiunii săvârșite, de vârsta inculpatului și lipsa sa de

pregătire școlară, împrejurări care au influențat asupra modului de

reprezentare a acestuia asupra consecințelor conduitei sale procesuale, Curtea

constată că în cauză se impune admiterea recursului inculpatului și reducerea

pedepsei aplicate lui M.C.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 264

alin. (1) C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, menținând

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe timp de 3 ani.

Curtea mai constată că, în cazul

ambilor inculpați recurenți, reducerea cuantumului pedepselor aplicate, astfel

cum s-a arătat mai sus, corespunde și scopului acestora, acela de a se

constitui nu numai în măsuri de constrângere, dar și în mijloace de reeducare a

condamnaților, motiv pentru care proporționalizarea corespunzătoare a ripostei

sociale este importantă pentru recuperarea acestora.

Cu privire la încadrarea juridică

dată infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii

publice, Curtea constată că instanțele de judecată au considerat în mod greșit

că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 321 alin. (2) C. pen., text de

lege care presupune o tulburare gravă adusă liniștii publice.

Realizarea acestei stări de fapt,

care se constituie într-o circumstanță agravantă a infracțiunii, presupune

înlăturarea climatului pașnic, normal, de desfășurare a vieții sociale și

înlocuirea lui cu o stare de agitație generală, de conflict, o stare de

tulburare colectivă de mare amplitudine, în care sunt atinse resorturile

esențiale ale conviețuirii în societate.

Întrucât acțiunea inculpaților,

datorită împrejurărilor concrete în care a avut loc (un conflict spontan care

s-a consumat rapid, în care a fost implicat un număr redus de persoane) nu a

generat urmările arătate mai sus, Curtea constată că ea întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., motiv

pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., urmează să

dispună schimbarea încadrării juridice.

Inculpatul G.N. va fi condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 321 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Curtea va menține revocarea restului

de pedeapsă de 2 ani, 10 luni și 16 zile închisoare, aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 575 din 4 aprilie 2003 a Judecătoriei sector 2 București,

rest de pedeapsă ce se va adăuga la pedeapsa rezultantă, inculpatul urmând să

execute, în final, pedeapsa de 10 ani, 10 luni și 16 zile închisoare, în

condițiile art. 71 și 64 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

Inculpatul M.C.V. va fi condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., la

pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre vor fi contopite, urmând

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în

condițiile art. 71 și 64 C. pen., și interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Curtea va menține revocarea restului

de pedeapsă de 349 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1156 din 29 noiembrie 2002 a

Tribunalului București, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de

3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

vor fi menținute.

Timpul reținerii și arestării

preventive se va deduce din durata pedepselor aplicate de la 8 februarie 2005

la zi, pentru fiecare inculpat.

Onorariul apărătorului din oficiu

care a asigurat asistența juridică a inculpatului M.C.V. se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen., art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații G.N. și M.C.V. împotriva deciziei penale nr. 151 din 24 februarie 2006

a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 1602 din 29 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția

a II-a penală, numai cu privire la greșita încadrare juridică a infracțiunii

prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., și la individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților.

Înlătură dispozițiile art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor.

Pentru inculpatul G.N.:

Descontopește pedeapsa rezultantă de

9 ani închisoare în pedepsele componente, astfel:

- 9 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen., raportat la art.

174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 71 și 64

C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 334 C.

proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută și pedepsită

de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în

infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la

pedeapsa de 2 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., de la 9 ani închisoare la 8 ani închisoare, menținând pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen. pe timp de 5 ani.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.

Menține revocarea restului de

pedeapsă de 2 ani, 10 luni și 16 zile închisoare, aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 575 din 4 aprilie 2003 a Judecătoriei Sectorului 2

București, rest de pedeapsă ce se va adăuga la pedeapsa rezultantă aplicată

inculpatului, urmând ca, în final, inculpatul G.N. să execute pedeapsa de 10

ani, 10 luni și 16 zile închisoare, în condițiile art. 71 și 64 C. pen. și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe timp de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Pentru inculpatul M.C.V.:

Descontopește pedeapsa rezultantă de

5 ani închisoare în pedepsele componente, astfel:

- 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 264 alin. (1) C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 321 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) și

(2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., text de

lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 264 alin.

(1) C. pen., de la 5 ani închisoare la 3 ani închisoare, menținând pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedepsele, urmând ca, în final, inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare în condițiile art. 71 și 64 C. pen.,

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp

de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Menține revocarea restului de

pedeapsă de 349 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1156 din 29 noiembrie 2002 a

Tribunalului București, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de

3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 8 februarie 2005 la

5 iulie 2006, pentru fiecare inculpat.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru asistența juridică a inculpatului M.C.V., în sumă de 100 lei, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 iulie 2006.