ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3206/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin sentința nr. 181 din 9

iunie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.D., în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Harghita și a anulat hotărârea nr. 3427

din 15 martie 2003, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă

hotărâre, prin care să îi recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al

prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada 27 mai 1960 - 7 decembrie 1961

și să îi acorde drepturile prevăzute de această lege, începând cu data de 30

octombrie 2002.

Prin decizia nr. 2394 din 11

aprilie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a constatat perimat recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Harghita, împotriva sentinței nr. 181 din 9 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, reclamantul P.D. a solicitat îndreptarea erorii materiale

strecurată în dispozitivul sentinței nr. 181 din 9 iunie 2003, în sensul de a

se stabili că începutul perioadei pentru care s-au acordat drepturile prevăzute

de Legea nr. 309/2002, este 27 ianuarie 1960, conform datelor din livretul

militar, și nu 27 mai 1960, cum greșit s-a indicat în dispozitivul sentinței

menționate.

Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea Camerei de Consiliu

din 24 martie 2006 a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată

de reclamantul P.D., rectificând alin. (2) al dispozitivului, în sensul că a

stabilit perioadei pentru care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002,

începând cu 27 ianuarie 1961, până la 7 decembrie 1961.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, solicitând

modificarea în parte a acesteia, în sensul de a se stabili că sfârșitul

perioadei de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, este data

de 28 februarie 1961, instanța de fond în mod greșit stabilind data de 7

decembrie 1961, dată care excede cadrului legal.

În motivarea recursului s-a

arătat că în conformitate cu dispozițiile H.G. nr. 1114/2002 privind aprobarea

Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002,

perioada pentru care se pot acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002

este cuprinsă între 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.

Recursul este fondat.

Analizând motivele de recurs,

prin raportare la actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză,

Înalta Curte constată că cererii reclamantului îi sunt aplicabile dispozițiile art.

1 din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, aprobate

prin H.G. nr. 1114/2002, care stabilesc faptul că perioada pentru care se pot

acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 este cuprinsă între 14

ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.

În aceste condiții, este

evident că data de 7 decembrie 1961, stabilită de instanța de fond ca fiind

sfârșitul perioadei pentru care reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute

de Legea nr. 309/2002, excede cadrului legal, instanța acordând mai mult decât

prevede legea.

Pentru aceste considerente,

în temeiul dispozițiilor art. 312 și 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica încheierea atacată, numai în ceea ce privește sfârșitul

perioadei pentru care se acordă drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe

care o stabilește ca fiind 28 februarie 1961, în loc de 7 decembrie 1961.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Harghita, împotriva încheierii din 24 martie 2006 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Modifică încheierea atacată,

numai în ceea ce privește sfârșitul perioadei pentru care se acordă drepturile

prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe care o stabilește ca fiind 28 februarie 1961,

în loc de 7 decembrie 1961.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2006.