ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7097/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15

octombrie 2003, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ, reclamantul M.P. a solicitat în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Harghita, anularea hotărârii nr. 4687 din 17

septembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă

hotărâre, prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 309/2002.

Prin sentința nr. 518 din 10

noiembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantului M.P., împotriva pârâtei Casa

Județeană de Pensii Harghita. A anulat hotărârea nr. 4687 din 17 septembrie

2003 și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantului,

calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe

perioada 19 aprilie 1953 – 9 aprilie 1956 și să-i acorde drepturile conferite

de această lege, începând cu 24 septembrie 2003.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamantul a efectuat serviciul militar, în

funcția de „constructor”, la U.M. 04183 Cluj, în perioada 14 ianuarie 1950 – 28

februarie 1961, acesta îndeplinind cerințele art. 1 al Legii nr. 309/2002.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs, Casa Județeană de Pensii Harghita, susținând în esență că instanța de

fond a pronunțat o hotărâre, fără temei legal, ca urmare a interpretării

greșite a prevederilor legale în materie.

Recursul este întemeiat.

Legea nr. 309/2002 prevede în art. 1,

că beneficiarii acestei legi sunt cetățenii români care au efectuat stagiul

militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului

Muncii, în perioada 1950 – 1961. Din copia livretului militar depusă în dosarul

de fond, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar într-o unitate

aparținând Ministerului Forțelor Armate, iar nu în detașament de muncă

aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii.

În consecință, stagiul militar

efectuat de reclamant, la U.M. 04183 Cluj, nu îl îndreptățește pe acesta să

beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, întrucât unitățile militare

nu aparțineau Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum rezultă și din

adresa nr. A/452 din 4 martie 2003 a Ministerului Apărării Naționale – Statul

Major General.

Pentru considerentele de mai sus,

motivele de recurs sunt întemeiate, urmând ca recursul să fie admis. Se va casa

sentința atacată și în fond, se va respinge acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței nr. 518 din 10 noiembrie 2003

a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge acțiunea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2004.