ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6096/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6096/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor penale

de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1121

din 14 septembrie 2005 a Tribunalului București au fost condamnați inculpații:

- I.D.C., în baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16

din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C.

pen., la 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

- B.M.A., în baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 16

din Legea nr. 143/2000, art. 74 alin. (1) lit. a) și c) alin. (2), raportat la art.

76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., și

- L.G., în baza art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2),

raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art.

71 și 64 lit. a) și b) C. pen., pentru toți inculpații, iar conform art. 88 C.

pen., au fost deduse din pedepsele aplicate duratele reținerii și arestării

preventive de la 28 februarie 2004 la 3 mai 2004 pentru inculpatul I.D.C., de

la 28 februarie 2004 la 4 mai 2004 pentru inculpatul B.M.A. și de la 3 martie

2004 la 3 mai 2004 pentru inculpatul L.G.

În baza art. 118 lit. e) C.

pen., combinat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 543/2000 s-a dispus

confiscarea de la inculpatul I.D.C. în vederea distrugerii a cantității de 3,40

grame MDMA în amestec cu Ketamină și 24 comprimate MDMA; de la inculpatul B.M.A.

a cantității de 70 comprimate MDMA și de la inculpatul L.G. a cantității de

2,78 comprimate MDMA.

În temeiul art. 118 lit. d) C.

pen., combinat cu art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus

confiscarea de la inculpatul I.D.C. a sumei de 1.800.000 lei obținută din

vânzarea a 6 comprimate MDMA la data de 27 februarie 2004 către martorul

denunțător P.O.C. și de la inculpatul B.M.A. a sumei de 7.600.000 lei obținută

din vânzarea a 38 comprimate MDMA la data de 24 februarie 2004 către inculpatul

I.D.C.

În baza art. 357 alin. (2) lit.

e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul I.D.C. a unui telefon

mobil Nokia 3310 cu cartela SIM; către inculpatul B.M.A. a sumei de 2.200.000

lei și a unui telefon marca Nokia 3310 cu cartela SIM și către inculpatul L.G.

a unui telefon marca Nokia 7250 cu cartela SIM.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut, în fapt, că la data de 27 februarie 2004, martorul

P.O.C. s-a prezentat la Poliția Municipiului București și a sesizat că este

consumator ocazional de droguri și că se aprovizionează în mod repetat cu

comprimate Ecstasy de la inculpatul I.D.C., contra sumei de 350.000/comprimat.

Același martor a relatat că

în ziua respectivă a cumpărat de la acest inculpat 6 comprimate Ecstasy pentru

care a plătit 1.800.000 lei și pe care le-a predat poliției.

Fiind de acord să colaboreze

cu organele de urmărire penală, în vederea prinderii și tragerii la răspundere

penală a inculpatului I.D.C., martorul P.O.C., la 28 februarie 2004, a pus la

dispoziție 700 dolari S.U.A. (formată din bancnote de câte 100 dolari S.U.A.),

ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal, cu care, sub directa

supraveghere a organelor arătate a cumpărat mai multe comprimate de Ecstasy.

Inculpatul I.D.C. a fost

contactat telefonic de martorul P.O.C. și au stabilit ca loc de întâlnire barul

T.A. Ulterior, martorul, însoțit de organele de urmărire penală s-au deplasat

la acel bar și au instalat un dispozitiv de supraveghere operativă. Martorul și

inculpatul s-au deplasat cu autoturismul Dacia până în fața blocului din str.

Sachelarie Visarion Inculpatul a părăsit autoturismul, revenind după circa 5

minute, cei doi reîntorcându-se la același bar cu alt autoturism, loc unde s-au

așezat la o masă la care se mai aflau doi tineri.

La masă, martorul i-a

înmânat inculpatului o sumă de bani, iar acesta i-a dat ceva în schimb.

Imediat martorul denunțător

a predat organelor de poliție un comprimat despre care a afirmat că este

Ecstasy, precum și 10 pliculețe de staniol care conțineau un praf de culoare

albă, despre care a afirmat că este Ketamină și pe care le-a cumpărat cu suma

de 200 dolari S.U.A.

În prezența unui martor

asistent s-a procedat la legitimarea și percheziționarea tuturor celor aflați

la masă, ocazie cu care au fost identificați martorii M.L., R.C.E., L.T.M. și

inculpatul I.D.C. La percheziția corporală, asupra inculpatului I.D.C. s-au găsit

30 comprimate de culoare albă, având pe una dintre părți inscripționat simbolul

Mitsubishi și un număr de 8 comprimate având pe una din părți imprimat simbolul

Target despre care inculpatul a declarat că sunt cumpărate Ecstasy, pe care le

cumpărase anterior de la inculpatul B.M.A.

De asemenea, asupra inculpatului

I.D.C. au fost găsite două bancnote a câte 100 dolari S.U.A. fiecare, având

serii din cele consemnate în procesul verbal menționat.

Conform raportului de

constatare tehnico-științifică, pachetele de staniol conțineau 1,53 gr. și

respectiv 2,56 gr. substanță activă 3,4 metilendioximetamfetamină (MDMA) în

amestec cu Ketamină, iar comprimatele cu simbolurile Mitsubishi și Target

conțineau substanță activă 3,4 metilendioximetamfetamină (MDMA).

În baza denunțului

inculpatului I.D.C. a susținut că drogurile le-a vândut martorului P.O.C., ca

și cele găsite asupra sa le-a cumpărat de la inculpatul B.M.A. la data de 28

februarie 2004, s-a procedat la prinderea acestuia din urmă.

Astfel, inculpatul I.D.C. a

luat legătura telefonic cu inculpatul B.M.A. căruia i-a solicitat un număr de

100 comprimate Ecstasy, acesta din urmă fiind de acord și stabilind ca loc de

întâlnire str. Sachelarie Visarion, în apropierea blocului în care locuiește

inculpatul I.D.C.

La 28 februarie 2004, în

jurul orelor 20,30, inculpatul B.M.A. s-a prezentat la locul de întâlnire,

ocazie cu care a fost prins și imobilizat de organele poliției, acesta

nemaireușind să vândă drogurile inculpatului I.D.C.

Asupra inculpatului B.M.A., la

percheziție corporală s-a găsit un pachet ce conținea un număr de 100

comprimate albe pe care era inscripționat simbolul Mitsubishi. Despre aceste

comprimate, inculpatul B.M.A. a declarat că sunt comprimate Ecstasy pe care

urma să le vândă inculpatului I.D.C.

Potrivit raportului de

constatare tehnico-științifică cele 100 comprimate găsite asupra inculpatului B.M.A.,

conțineau ca substanță activă, 3,4 metilendioximetamfetamină (MDMA).

În declarațiile date de

inculpatul B.M.A., acesta a susținut că toate drogurile comercializate de el

erau procurate de la numitul G.D.

La data de 3 martie 2004

organele de urmărire penală nu au găsit asupra lui G.D. droguri sau alte bunuri

interzise de lege.

În baza denunțului numitului

G.D. care a susținut că inculpatul L.G. se ocupa cu traficul de droguri,

respectiv că vinde comprimate de „Ecstasy” la prețul de 3-4 DOLARI S.U.A./comprimat,

la data de 3 martie 2004 s-a procedat la prinderea în flagrant a inculpatului L.G.

Denunțătorul G.D. a fost de

acord s coopereze cu organele de urmărire penală, stabilindu-se că el să

cumpere de la inculpatul L.G. mai multe comprimate Ecstasy contra sumei de 700 dolari

S.U.A.

Astfel, denunțătorul G.D.

l-a contactat telefonic pe inculpatul L.G., stabilind să se întâlnească la

restaurantul M.D.D., unde s-a instalat un dispozitiv de supraveghere operativă.

Cei doi s-au prezentat la locul de întâlnire, iar la cererea denunțătorului de

a-i da drogurile contra sumei de 700 dolari S.U.A., inculpatul L.G. a spus că

trebuie să meargă în altă parte, întrucât nu le are asupra sa.

Inculpatul L.G. și

denunțătorul G.D. s-au deplasat cu autoturismul acestuia din urmă, Dacia și

apoi au staționat pe str. Cenușăresei. În timp ce denunțătorul a rămas lângă

autovehiculul său, inculpatul L.G. s-a deplasat circa 5 m și a început să caute

pe sub autoturismele parcate în apropiere, apoi a revenit având asupra lui un

pachet după care ambii s-au urcat în mașină și s-au pus în mișcare.

La intersecția Bd. Mihai

Bravu cu Bd. Ferdinand, s-a procedat la blocarea autoturismului, ocazie cu

care, în prezența martorului asistent C.L.G. s-a procedat la percheziționarea

autoturismului, găsindu-se între scaunele din față o pungă conținând 308

comprimate albe, având pe una din părți simbolul Mitsubishi. Inculpatul a

declarat verbal că aceste comprimate sunt Ecstasy, că îi aparțin și că erau

destinate vânzării către G.D., lucru pe care însă nu l-a mai făcut, fiind

imobilizat de poliție.

Potrivit raportului de

constatare tehnico-științifică cele 308 comprimate conțineau ca substanță

activă 3,4 metilendioximetam-fetamină (MDMA).

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite în baza proceselor verbale de constatare a

infracțiunilor flagrante, a rapoartelor de constatare tehnico-științifică, în

care s-a concluzionat că substanțele și comprimatele găsite asupra inculpaților

și traficate de aceștia sunt droguri de mare risc, a declarațiilor martorilor P.O.C.,

B.M., L.T.M., R.C.E., M.L., P.F.I., C.L.G. și G.D., probe coroborate cu

declarațiile inculpaților.

În cauză au fost aplicate

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru inculpatul I.D.C. întrucât a

contribuit la prinderea și tragerea la răspundere penală a inculpatului B.M.A.

Aceleași dispoziții au fost

aplicate și cu privire la inculpatul B.M.A. care a contribuit la prinderea și

tragerea la răspundere penală a inculpatului L.G.

Pentru toți inculpații au

fost reținute circumstanțe atenuante avându-se în vedere datele pozitive ce îi

caracterizează, conduita general bună în familie și comunitate și lipsa

antecedentelor penale.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 301 din 12 aprilie 2006, a respins apelurile

declarate de inculpați împotriva sentinței primei instanțe, considerând

nefondate criticile formulate de I.D.C., care a susținut că pedeapsa a fost

greșit individualizată sub aspectul modalității de executare, fiind incidente

dispozițiile art. 86

1

; de L.G. care a susținut că în mod greșit nu

s-au aplicat prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și B.M.A. care a susținut

că în ce îl privește erau aplicabile dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000

cu consecința achitării și în subsidiar cele ale art. 86

1

C. pen.

Astfel, s-a reținut că

inculpatul B.M.A. nu a făcut dovada că înaintea începerii urmăririi penale a denunțat

autorităților participarea sa la o asociație sau înțelegere în vederea

comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 2 – art. 10 din Legea nr. 143/2000

permițând identificarea și tragerea la răspundere a celorlalți participanți,

nefiind întrunite cerințele art. 15 din această lege.

De asemenea, s-a mai

constatat că inculpatul L.G., în timpul urmăririi penale, nu a denunțat și

facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care

au săvârșit infracțiuni legate de droguri, astfel că nu îi sunt aplicabile

prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Referitor la

individualizarea pedepselor s-a constatat că aceasta s-a făcut cu respectarea

dispozițiilor art. 72 C. pen. și în scopul sancțiunilor aplicate nu poate fi

atins decât prin executarea lor în regim de detenție.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs în termen legal inculpații I.D.C., B.M.A. și L.G.

În recursul său, întemeiat

pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 20 C. proc. pen.,

inculpatul I.D.C. a susținut că pedeapsa a fost greșit individualizată sub

aspectul modalității de executare solicitând aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

La rândul său inculpatul B.M.A.,

în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 10 și 14 C. proc. pen., a susținut

în principal că instanța de control judiciar a omis să aplice dispozițiile art.

15 din Legea nr. 143/2000 și în subsidiar că pedeapsa aplicată este prea severă

sub aspectul cuantumului și al modalității de executare.

Inculpatul L.G., în temeiul art.

385

9

alin. (1) pct. 10, 17

1

și 14 C. proc. pen., a

susținut în principal că în mod greșit nu i s-au aplicat dispozițiile art. 16

din Legea nr. 143/2000 și art. 19 din Legea nr. 682/2002 deși a făcut denunțuri

și a depus mărturie privind patru persoane trimise în judecată și condamnate

definitiv și în subsidiar că pedeapsa a fost greșit individualizată sub

aspectul modalității de executare, impunându-se aplicarea art. 86

1

C.

pen.

Recursurile declarate nu

sunt întemeiate.

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2002.

Probele administrate în

cauză evocate mai sus au confirmat că la datele de 27 februarie 2004 și 28

februarie 2004 în baza aceleiași rezoluții infracționale inculpatul I.D.C. i-a

vândut martorului P.O.C. 4,07 grame Ketamină și 7 comprimate MDMA, iar asupra

sa au mai fost găsite 38 comprimate de MDMA, droguri de mare risc.

Tot din materialul probator

a rezultat că inculpatul B.M.A., în baza unei rezoluții infracționale unice, la

data de 24 februarie 2004 a vândut inculpatului I.D.C. un număr de 38

comprimate MDMA iar la data de 28 februarie 2004 a fost depistat având asupra

sa un număr de 100 comprimate MDMA destinate vânzării către aceeași persoană.

În sfârșit, din probele

cauzei a rezultat că inculpatul L.G. a fost depistat la data de 3 martie 2004

având asupra sa un număr de 308 comprimate MDMA destinate vânzării către martorul

G.D.

Întrucât inculpatul I.D.C. a

contribuit la prinderea și tragerea la răspundere penală a inculpatului B.M.A.,

iar acesta din urmă a contribuit la prinderea și tragerea la răspundere penală

a lui L.G., în cauză în mod corect instanțele au aplicat dispozițiile art. 16

din Legea nr. 143/2000.

Referitor la susținerea

inculpatului B.M.A. în sensul că în privința sa ar fi aplicabile dispozițiile art.

15 din Legea nr. 143/2000, aceasta nu poate fi primită.

Potrivit acestui text nu se

pedepsește persoana care mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță

autorităților competente participarea la o asociație sau înțelegere în vederea

comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute de art. 2-10, permițând astfel

identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți.

Or, din actele dosarului nu

a rezultat că inculpatul recurent a denunțat participarea sa la comiterea unei

infracțiuni prevăzute de textele legale menționate, reieșind, cum s-a mai

arătat, că la 24 februarie 2004 i-a vândut lui I.D.C. 38 comprimate MDMA și că

la 28 februarie 2004 a fost surprins în flagrant având asupra sa 100 comprimate

MDMA.

Mai este de menționat că

acest inculpat l-a indicat în declarația din 28 februarie 2004, dată după

momentul flagrantului pe numitul G.D., ca fiind persoana de la care a procurat

comprimatele MDMA și care l-a forțat să le vândă, însă urmărirea penală nu a

confirmat această susținere neprobându-se calitatea de furnizor de droguri a

sus-numitului.

În consecință nu sunt

incidente dispozițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 așa cum a solicitat

inculpatul recurent B.M.A.

Privitor la solicitarea

inculpatului L.G. de aplicare în cauza a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002

cât și cele ale art. 16 din Legea nr. 143/2000 aceasta nu poate fi primită.

Conform primului text

invocat, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1

și 2 și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi

penale ori al judecății denunță sau facilitează identificarea sau tragerea la

răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni

beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Martor în sensul textului

menționat este persoana care furnizează informații și date cu caracter

determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave.

Din actele dosarului rezultă

că acest inculpat a solicitat mai întâi aplicarea beneficiului art. 16 din

Legea nr. 243/2000 însă atât prima instanță cât și ea de apel nu au primit susținerile

inculpatului nedovedindu-se că în timpul urmăririi penale și până la sesizarea

instanței ar fi denunțat alte persoane vinovate de traficarea de droguri.

Este adevărat că în

rechizitoriul nr. 1350/P/2004 din 21 iunie 2004 al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, serviciul de combatere a criminalității organizate și

antidrog, s-a menționat că la 11 mai 2004 L.G., judecat în altă cauză a

formulat denunț pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000,

arătând că are cunoștință despre faptul că numiții M.R. și M.A. se ocupă cu

comercializarea de heroină în zona Pieței Progresul.

La aceeași dată, numita T.V.C.L.

a formulat un denunț în condițiile art. 15 din Legea nr. 143/2000 susținând că

a cumpărat 20 doze heroină de la M.A. și M.R., denunțătoarea fiind de acord să

faciliteze identificarea și prinderea celor doi traficanți de droguri.

A doua zi la 12 mai 2004 și

numitul C.S. a făcut un denunț similar împotriva acelorași două persoane de la

care arată că va procura heroină pentru consum propriu, precizând că anterior,

la 11 mai 2004 ar fi însoțit-o pe T.V.C.L. pentru ca aceasta să îi procure 20

doze heroină.

Pentru a beneficia de

dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 era necesar ca informațiile și

datele furnizate de inculpatul L.G. să fi fost determinante în aflarea

adevărului cu privire la infracțiuni grave, condiție care în speță nu este

înfăptuită.

În acea cauză, determinante

au fost numai declarațiile martorilor T.V.C.L. și C.S., care prin caracterul

lor concret, au condus la identificarea și tragerea la răspundere penală a

celor doi infractori condamnați ulterior prin sentința penală nr. 1374 din 27

octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală.

Așa fiind nu pot fi aplicate

dispozițiile favorabile ale actului normativ arătat.

Tot astfel, pentru

argumentele ce preced, nu pot fi aplicate nici dispozițiile art. 16 din Legea nr.

143/2000.

În legătură cu pedepsele

stabilite se constată că instanțele, conform prevederilor art. 72 C. pen., au

stabilit sancțiuni cu executare în regim de deținere sub minimul prevăzut de

lege, având în vedere în mod corect pericolul social grav al faptelor,

împrejurările săvârșirii lor și persoana făptuitorilor aplicându-se pentru

inculpații I.D.C. și B.M.A. dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și ale art.

74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen. și pentru inculpatul L.G.

dispozițiile art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

Se mai constată că aceste

pedepse sunt de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpaților.

Deoarece au fost respectate

dispozițiile legale menționate și nu se constată existența unor motive de

reconsiderare a cuantumului pedepselor ori de schimbare a modalității de executare,

susținerile inculpaților în sensul greșitei individualizări a pedepselor nu pot

fi primite.

Față de considerentele ce

preced, constatând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate și neexistând

cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge ca

nefondate recursurile declarate de inculpați cu obligarea acestora la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații I.D.C., B.M.A. și L.G. împotriva deciziei

penale nr. 301 din 12 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumelor de câte 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 octombrie 2006.