ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6076/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 663 din 17 mai 2004, Tribunalul București i-a condamnat pe inculpații: - D.C.: - în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. a) C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare, - în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen., la un an și 4 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele, inculpata urmând să execute 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu referire la art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 C. pen. Din pedeapsa aplicată a fost dedusă prevenția de la 11 august 2003, menținând măsura arestării preventive. - D.N., în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., la un an și 4 luni închisoare. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe termenul de 4 ani și 4 luni, indicând măsurile de supraveghere la care inculpatul trebuie să se supună, conform art. 86 3 C. pen. S-a dispus punerea deîndată în libertate a inculpatului și a fost dedusă prevenția de la 11 august 2003 până la punerea efectivă în libertate. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., inculpatul D.N. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. A fost confiscată cantitatea de 1,05 gr. heroină. Inculpații au fost obligați, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că la data de 24 iulie 2003, pe baza antedenunțului numitului C.F., la Brigada Antidrog Poliția sector 5 București, potrivit căruia încă din anul 2001 își procură droguri de la inculpata D.C., poreclită T., s-a organizat flagrantul unei astfel de tranzacții, prin notarea seriilor a două bancnote de câte 100.000 lei, prețul unei doze de heroină. Însoțit de organul de poliție, denunțătorul a mers pe Aleea Livezilor, unde s-a întâlnit cu inculpata D.C.

care, în schimbul sumei de 200.000 lei, i-a înmânat o doză de heroină. Tranzacția a avut loc în garsoniera nr. 21 din Blocul sus-menționat. Deplasându-se la locuința arătată, organul de poliție a constatat că aceasta era încuiată, nefiind de găsit inculpata D.C., nici soțul acesteia, inculpatul D.N. Procedând la percheziționarea imobilului, s-au găsit pe o măsuță 40 doze ambalate în punguțe plastic, ce conțineau o pulbere culoare maronie, într-un bibelou o altă doză, pe un raft 16 seringi și un sul folie plastic, iar pe o altă masă 2 folii plastic, pregătită pentru ambalare doze. Inculpații nu au putut fi depistați, aceștia prezentându-se la poliție la data de 11 august 2003 cu un apărător. Ambii inculpați au recunoscut că sunt consumatori de droguri, iar ulterior inculpata D.C.

recunoscând că începând din luna februarie 2003 se ocupă și cu vânzarea de droguri însă fără ca soțul ei să aibă cunoștință despre această faptă. Rapoartele de constatare tehnico-științifică au identificat substanța ridicată de la inculpați ca fiind heroină. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a criticat-o pentru greșita achitare a inculpatului D.N., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, pentru greșita individualizare a pedepselor, considerate insuficiente și pentru procedeul greșit de aplicare a pedepsei complementare inculpatei D.C., precum și de către inculpata D.C., nemotivat. La termenul de judecată din 18 august 2004, inculpata D.C.

și-a retras apelul. Prin decizia penală nr. 616 din 23 august 2004, Curtea de Apel București a admis apelul parchetului și a desființat în parte hotărârea instanței de fond, a condamnat-o pe inculpata D.C., cu menținerea încadrării juridice în dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și a cauzelor de atenuare a răspunderii penale, la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., respectiv, la un an și 4 luni închisoare. Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., inculpata urmează să execute 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii. S-a luat act de declarația inculpatei de retragere a apelului. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpata D.C., nemotivat în scris însă susținut oral în sensul reducerii pedepsei. Curtea, verificând hotărârea criticată în raport de cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu, constată că recursul nu este fondat. Situația de fapt a fost corect reținută de instanțe, nefiind contestată de inculpată. Vinovăția inculpatei, recunoscută de aceasta, este temeinic dovedită, iar încadrarea juridică este legală. La stabilirea pedepselor și aplicarea celei rezultante s-a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Au fost avute în vedere, astfel, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii cele mai grele, individualizat legal prin limitele redicate, minime și maxime, speciale ale pedepsei, conținutul concret, exprimat în cantitatea relativ ridicată de doze heroină deținute și pregătite pentru vânzare, precum și întinderea în timp a actelor de trafic. Nu au fost neglijate datele de caracterizare pozitivă a inculpatei, respectiv lipsa antecedentelor penale, vârsta acesteia, 27 ani, faptul că este încadrată în muncă la o spălătorie auto și conduita acesteia sinceră în cursul procesului, împrejurări cărora instanța le-a dat semnificația circumstanțelor atenuante și în raport de care pedeapsa a fost coborâtă sub minimul legal special.

Pedeapsa principală rezultantă, așa cum a fost aplicată de instanța de apel, 7 ani închisoare, este pe deplin justificată și este necesară atât realizării funcțiilor de constrângere și reeducare, ale sancțiunii, cât și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. În acest context, cererea inculpatei de a fi menținută pedeapsa aplicată de instanța de fond nu este întemeiată și cum nu se constată nici existența nici unui alt caz de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., să fie luat în considerare din oficiu, recursul inculpatei va fi respins ca nefondat. Din pedeapsa aplicată se va scade timpul arestării preventive a inculpatului de la 11 august 2003 la 17 noiembrie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.C. împotriva deciziei penale nr. 616 din 23 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada arestării preventive de la 11 august 2003 la 17 noiembrie 2004. Obligă pe recurentă să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2004.